Fabule Moderne

by Tatiana Țîbuleac

„Cartea, deși este a mea, nu este a mea. Ea aparține oamenilor care și-au deschis sufletul în fața unei străine. Eu nu am făcut decât să le ascult poveștile” -- Tatiana Ţîbuleac

Genres: Short Stories, Romanian Literature, Fiction

110 pages, Paperback

First published January 1, 2014

Reviews

[Alexandru · Rating 5 out of 5]

Pentru mine este prima întâlnire literară cu Tatiana Țîbuleac și mărturisesc că a fost una plăcută. Cartea de față însumează 48 de povestiri scurte înghesuite în puțin peste 100 de pagini, astfel că tot conținutul se citește foarte ușor și curge la fel de repede. Dacă ar fi să caracterizez stilul de scris în câteva cuvinte m-aș rezuma la faptul că pare așa dătător de speranță și lasă impresia că mereu există ceva bun în orice. Și până la urmă poate chiar așa e. Cât despre povestiri, cred că vor ajunge la cititori raportat la momentul vieții în care se găsește fiecare, adică dacă avea sau nu nevoie atunci de astfel de cuvinte, dacă e dispus sau nu să lase fiecare propoziție să-l atingă, dacă se regăsește printre rânduri sau recunoaște povestea altor persoane. Acum nu știu câtă nevoie aveam eu, dar știu exact pe cineva și ăsta ar putea fi cadoul ideal.

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

"[...] Mie imi place diversitatea. Ea te pune la loc si, daca esti prost, te invata minte.
Eu inca mai invat."

"[...] Si noi alegem de cele mai multe ori vascul, in locul copacului. Si noi indreptatim raul, doar pentru ca este magnific. Si noi admitem moartea si distrugerea, doar pentru a putea trai la inaltime. Pentru ca omenirea, este, in esenta, un parazit magnific."

[Maria Roxana]

”Nu marginile ne sperie. Nu limitele. Ci oamenii și întâmplările care ne împing spre ele.”

[Igor Guzun · Rating 5 out of 5]

Am avut privilegiul să fiu aproape primul cititor al fabulelor moderne, scrise de Tatiana Ţîbuleac. Şi asta din momentul în care am decupat primul text de pe peretele ei, ca apoi toate celelalte – vreo 50 – să fie scrise şi publicate pe www.stiripozitive.eu.

Magia acestor texte constă, probabil, în faptul că ele nu doar povestesc, dar, mai ales, inspiră. Şi, adunate împreună într-o carte, nu doar emoţionează şi farmecă, ci şi acţionează: asupra inimii, asupra oamenilor.

Este o carte fabuloasă. O recomand cu plăcere şi mândrie.

Familia noastră a cumpărat câte o carte de fabule pentru toate verişoarele şi toţi verişorii noştri din Italia, Irlanda, Spania, Portugalia, Marea Britanie şi din alte ţări în care au plecat, dar şi-au luat Moldova cu ei. Pentru că vieţile lor – cu mari îngrijorări permanente şi mici izbânzi cotidiene, cu chinul pe care l-au îndurat dar şi cu încrederea lor nemărginită că vor reuşi, toate sunt în această carte.

http://aiciscriu.eu/o-carte-fabuloasa...

[citesc_cu_sufletul · Rating 5 out of 5]

Și la a doua citire, a fost tot ce trebuie!

[Adriana · Rating 5 out of 5]

Cea mai frumoasa carte citita de mine pana acum anul asta.

Daca e sa o privim din punct de vedere practic si obiectiv, e un volum de povestiri foarte scurte (maxim 2 pagini fiecare) in care autoarea prezinta crampeie din viata ei de la Paris. Acum aflu de pe wikipedia ca e si prima carte a autoarei.

Daaaar eu prefer s-o privesc din punct de vedere poetic, pentru ca fiecare pagina transmite un fel aparte de poezie: in acelasi timp subtila si directa, in acelasi timp simpla si complexa. In acelasi timp noua si aproape de noi de cand lumea.

Despre ce e cartea asta? E o carte despre oameni. Despre bucurii mai mari sau mai mici, despre stradanii, despre liniste. Despre dorul de casa pe care, ca imigrant, o porti mereu cu tine in suflet.

Cum e cartea asta? E buna ca painea calda, ca apa rece atunci cand ti-e sete, ca o mangaiere atunci cand ti-e greu.

"Ce-ar fi daca unele cuvinte nu ar mai fi sunete, ci lucruri sau fiinte?
Poate nu am mai lovi unii in altii daca, dupa o cearta, casa s-ar umple de pietre, ca un cimitir.
Poate nu am mai rani in dragoste daca, dupa tradari, hoituri de flamingo ne-ar stavili iesirile.
...
Poate Dumnezeu a creat gresit cuvintele?
Fara a sti, pe atunci, ca oamenii au mereu nevoie de dovezi.
Chiar si ale propriei nimicnicii."

[Renert Dusout · Rating 5 out of 5]

De scrisul Tatianei Țîbuleac m-am îndrăgostit iremediabil de îndată ce am citit „Vara în care mama avea ochii verzi”, motiv pentru care am considerat că e firesc să o citesc integral. Cât mai repede. Ieri dacă s-ar fi putut. Așa am dat peste „Fabule moderne”, primul ei volum, apărut în ediția „românească” la Libris (faptul că suntem, fie și pentru un singur volum, „colegi” de editură e un privilegiu pentru mine, pe bune). Acum, știam că va fi vorba despre un volum de proză scurtă și aveam mici-mici îndoieli din cauza asta (nu prea mai citesc proză scurtă iar volumele de debut nu-s mereu cei mai buni indicatori cu privire la capacitatea unui autor, ca să fiu diplomat) dar ele s-au disipat repede de tot. N-aș zice că-s fabule mini-textele Tatianei (aproape fiecare poveste are 2 pagini), fie ele și moderne. Aș zice mai degrabă că seamănă, ca și conținut, cu proiectul ”People of New York” (îl știți, sigur îl știți). ”People of Eastern Europe” în cazul de față: portrete literare candide ale unor oameni cu minimum o fărâmă de sclipire, de multe ori insesizabilă pentru majoritatea ( nu și pentru un autor capabil să transforme bruma de lumină într-un soare fără dinți, desigur. ). Și tâlcuri elegante, de o frumusețe dureroasă de multe ori. Dezastre frumoase, oameni adică, asta veți găsi aici. Și n-are cum să fie nevoie de mai mult.

„Pentru că omenirea este, în esență, un parazit magnific”

[Oana Filip · Rating 5 out of 5]

În viața asta, mi-ar plăcea mult de tot să beau o cafea cu Tatiana Țîbuleac. Eu pot să tac, iar ea să vorbească. Sau să tacem amândouă, e okay. I-aș mâzgăli, totuși, poate pe un șervețel, că sunt ușor obsedată de felul în care scrie. Că nu mai e nimeni ca ea și nici nu e nevoie să fie. Universul poate acomoda doar un singur fenomen de felul ăsta. Ș-așa cred că este dat peste cap de faptul că există cineva care face din cuvinte orice. Totul, de fapt. Unde mai pui și că este o femeie extraordinar de frumoasă și de firească. Odată cu lectura asta, simt că am stat la aceeași masă cu ea. Momentan, mă mulțumesc cu atât. ❤️

[Doina · Rating 5 out of 5]

O carte ca o mică tratație pe care ți-o oferi în oraș, o prăjitură și o cafea cu frișcă. Mică, pentru că e de mici dimensiuni și se citește repede. Mare, pentru că te emoționează puternic. Portrete și schițe ale unor oameni pe care autoarea îi întâlnește sau îi zărește în drumurile sale prin Paris. Oameni cu destine care parcă ți-ar pune o mână pe umăr și ți-ar spune: mergi înainte, ai curaj, bucură-te, trăiește!

[Taisia Crudu · Rating 4 out of 5]

Nu sunt eu o amatoare a prozei scurte, însă revin la ea mai ales când îi citesc pe scriitorii basarabeni. Am făcut cunoștință cu Tatiana Țîbuleac prin celelalte două opere ale sale “Vara în care mama avea ochii verzi” și “Grădina de sticlă”. Și fiindcă mi-au plăcut enorm, când am văzut această reeditare a primii cărți pe care a scris-o, mi-am zis că e musai s-o am.

Lucrarea de față este o cărțulie ce include 48 istorioare scurte. Acestea par observații externe, memorii, reflexii. Aș numi cartea de față un jurnal parizian. Personajele locuiesc și ele în Paris precum autoarea.

Aceste istorii, cu o construcție la prima vedere simplă, ți se lipesc de suflet și te fac să meditezi. Atât de autentice, dar și ordinare în același timp, personajele Tatianei Țîbuleac te cuceresc prin felul lor de a fi. Naratorul este unul sincer, cu un spirit al observației bine dezvoltat.

Am savurat fiecare istorioară. Am început cu cea a acului plimbat prin Siberia de către bunică, apoi ajuns pe peretele mamei și ulterior în cutia nepoatei, la Paris. Și am încheiat cu istoria vâscului care trăiește doar parazitând copacii. Printre acestea au fost și istorii care m-au emoționat precum cea a profesoarei Valentina Trofimovna. Dar și altele în care am descoperit dorul pentru România. Printre rânduri veți descoperi și învățăminte frumoase.

“Zilnic, am învățat de la el că nu marginile ne sperie. Nu limitele. Ci oamenii și întâmplările care ne împing spre ele.”

“Fabule moderne” de Tatiana Țîbuleac

[Nata · Rating 4 out of 5]

Despre alte vieți, alți oameni, alte destine. Despre oamenii cu care interacționăm și care ne influențează mai mult sau mai puțin. Despre lecții de viață, despre capacitatea de a le însuși și a învăța ceva din ele. Despre diversitatea oamenilor și despre înțelepciunea, naturalețea sau felul lor de a fi. O carte care cuprinde fărâme de viață, de amintiri și de tot ce înseamnă universul unui om.

[☞￣ᴥ￣☞ · Rating 5 out of 5]

•4,5•
Primele povestiri m-au făcut să ma îndoiesc un pic despre această lectură, dar am devorat-o până la final și îmi pare rău că doar am împrumutat-o de la bibliotecă.
O recomand cu mare drag!!!

[Andreea · Rating 5 out of 5]

Turns out she can do magic even in two page short stories. Amazing.

[Roxana Cristina · Rating 4 out of 5]

Fiecare poveste deschide o fereastra din viața fiecăruia. “Așteptări” a fost povestea care m-a făcut să rezonez cu aceasta carte. Mi-am dat seama ca ajungem să ne placă anumite cărți, pentru că ele creionează mai mult sau mai puțin un gând de-al nostru, o simțire, o frântură din viață. Cred ca toate poveștile din “Fabule moderne” au ca scop să ne creioneze…ceva.

[Irina Croitor · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut graiul Tatianei...ce frumos mai brodează cuvinte, să le ţii la piept rînd pe rînd.

[Ioana · Rating 4 out of 5]

"Zilnic am învățat că nu marginile ne sperie. Nu limitele. Ci oamenii și întâmplările care ne împing spre ele."

"... viața noastră se descompune în bătaia sorții ca o pâine uscată. Ca o mărturie că orice destin e o adunătură.  De firimituri."

[anda · Rating 4 out of 5]

3.5

[Ioana Jitaru · Rating 5 out of 5]

+5 ✨

[Corina Pfouai · Rating 5 out of 5]

Dacă vreți niște rânduri scrise mai întâi în viețile oamenilor de rând, și-apoi strecurate,cuprinse și îmblânzite de talentul Tatianei, atunci ați nimerit la adresa potrivită.

[Ghitescu Florentina · Rating 5 out of 5]

Minunată

[Georgiana Oancea · Rating 5 out of 5]

Sincer, am devorat cartea. Am citit-o toată în prima zi. Deși n-aș vrea să recunosc, am lăcrimat la unele povești. E o carte cu povești scurte, dar pline de înțeles. Mi-a plăcut mult.

[Deni · Rating 3 out of 5]

are un stil narativ foarte simpatic & catchy, iar poveștile curg lejer și-s foarte drăguțe, doar că sunt dureros de scurte și după lectură, n-am rămas cu prea multe, exceptând vibe-ul plăcut pe care l-am avut citind cartea.

"Pentru că în viață nu avem nevoie doar de superlative. Pentru că anume în contraste, culorile devin vii si neașteptate. Pentru că uneori avem nevoie de moarte, ca să prețuim viața."

"Pentru că rădăcinile, oricât de adânci ar fi, străbat la suprafață. Răbufnesc. Ne amintesc. Că suntem doar niște garduri împrăștiate prin lume."

"Zilnic, am învățat de la el că nu marginile ne
sperie. Nu limitele.
Ci oamenii și întâmplările care ne împing spre
ele."

[Angela · Rating 5 out of 5]

Cartea este o colecție de povești scurte care impresionează, și la prima și la a doua citire (sunt puține cărțile pe care le termin și le recitesc imediat). Unele povești sunt memorabile, despre trecerea anilor, depre bucuria lucrurilor mărunte, despre viață, dar viața departe de casă. Cartea se potrivește perfect cu piesa Adei Milea cu granița în raniță.

[Miruna · Rating 4 out of 5]

Le-am citit repede, cu nesaț, însă ceva nu s-a așezat cu mine.

[Ioana Badicioiu · Rating 5 out of 5]

Un balsam pentru suflet.

[Ana-Maria · Rating 5 out of 5]

Văd această cărțulie ca pe un glob de Crăciun, deosebit, care mereu e scos şi afişat, chiar dacă nu mereu se potriveşte cu restul ansamblului.

[Corina · Rating 5 out of 5]

Scrie tare frumos Tatiana. Abia astept sa citesc si celelalte carti ale ei.

[LAVINIA 07 · Rating 3 out of 5]

parazit, parazit, parazit! *cititi macar ultima pagina!

[TinaGav · Rating 5 out of 5]

Short and sweet and heartbreaking.

[Horia Calborean · Rating 4 out of 5]

Mă întreb cum e să trăiești și să simți ca autoarea. Am senzația că trăiesc doar jumătate sau un sfert de viață. Să vezi oameni, să îi simți așa, să îi descri așa... nu ai trăit degeaba.

Cartea mi-a plăcut foarte mult, o recomand,poate nu la fel de mult ca poeziile lui Iv Cel Naiv dar pe acolo.