Un singuratic fuge de el însuși într-o rulotă și se autoizolează în pădure, la granița dintre lumi. Fuge de amintirile lui, fuge de oameni? Dar nu oamenii, propria umanitate îl urmărește cu încăpățânare. Sinucigași se cațără pe o stâncă înaltă, iar el, lipsit de voce, trebuie să-i convingă să nu-și pună capăt zilelor. Iar pădurea e plină de farmece, de vreme ce trecutul și viitorul iau chipuri de oameni și-l ademenesc în proiecte stranii. Singur – în singurătate, omul devine mai mare decât viața.
Stiti momentul ala in care alegi o carte de pe raft despre care nu ai deloc informatii,insa e ceva,un magnetism care face imposibil sa nu o iei cu tine acasa?Exact asa am ajuns sa dau de cartea asta si doamne,cat ma bucur ca am facut-o! Nu stiu ce as putea spune ca sa o descriu asa cum merita,povestea in sine e o rana care se inchide si deschide si tu odata cu ea.Esti singur langa protagonistul singuratic,dar simti pe tot parcursul lecturii cum viata acestui om e parte din tine si,brusc,niciunul dintre voi nu mai e la fel de singur pe cat pretinde. Am stat mult sa o citesc,intrucat nu voiam sa ma desprind de ea.Este minunata si cred ca am descoperit un nou autor preferat <3