Iată că am ajuns și eu la marele și controversatul CAIN. O să încep prin a scoate scheletul din dulap - pentru mine, Destiny nu e o victimă. Na c-am zis-o... Nu dați cu pietre, dați cu cărți!
😈 În BDSM există întotdeauna un supus și un dominator, iar Destiny se vrea și chiar se cere dominată. Dacă la început Destiny a reușit puțin să mă facă să cred că este acel copil nevinovat, care îndură multe, mi-a trecut compasiunea repede. A intrat destul de ușor în lumea lui Cain și nici nu prea s-a plâns. În plus, nici n-a vurt să fugă. Destiny cere tot de la Cain iar Cain îi oferă tot ce are. Acum că ce are el de oferit generează controverse în mintea cititorului, asta e altă poveste.
😈 Cain pare dezumanizat de întâmplările din trecutul lui și foarte preocupat de posibilitatea de a se îndrăgosti de Destiny, ceea ce și face până la urmă. Deși pare că o vede doar ca pe o jucărie, de la un punct în colo, printre rânduri, se întrezărea deja că lucrurile se schimbă.
😈 Da! Cain e violent și-o bate pe Destiny... Sincer, mi-ar fi părut rău să nu facă asta, mai ales după ce m-am prins că e vorba de BDSM-uri.
😈 Mi-au plăcut frământările interioare ale lui Cain și modul în care au apărut frânturi din trecutul lui, ca o justificare parcă pentru latura lui întunecată. Acele mici părți și interacțiunile dintre el și celelalte personaje (altele decât Destiny) au ajutat mult la conturarea unui profil al personajului, care nu este psihopat, ci doar puțin traumatizat, înconjurat de o carapace de dur și insensbil, care se sparge la un momentdat.
😈 Mi-a plăcut că până la urmă Cain a dat semne de schimbare. Nu am considerat asta o dovadă de inconsecvență, ci pur și simplu un schimb de roluri.
😈 Nu m-a deranjat deloc în acest context limbajul colorat și l-am considerat potrivit. Altfel cred că ar fi fost pe sistem „bate-mă, dar vorbește-mi frumos” lucru care mi-ar fi părut neplăcut.
😈 Am apreciat mult că a fost introdusă în scenă și ceva mai multă recuzită. Recunosc, mi-ar fi plăcut și mai multă recuzită, dar a fost ok și așa. La fel, mi-ar fi plăcut ca autoarea sa insiste puțin mai mult pe o anumita scenă (nu pot sa spun care ca ne banează Zucky, dar e pe la început, când el intră prima dată pe ușa din spate).
😈 Cartea te aruncă direct în acțiune, un alt aspect pentru care o felicit pe autoare. La o asemenea temă, prea multe floricele ar fi fost exagerate. Povestea se concentrează cel mai mult pe acțiunea dintre cei doi, dar nu mi s-a părut plictisitoare. Personajele par lipite unul de celălalt, însă nu știu dacă m-ar fi interesat prea tare ce face Cain când e plecat.
😈 Cartea are o tonă de bumtzi bumtzi, secrete ascunse bine, o tematică dark, personaje de care nu m-am atașat, dar care m-au făcut să le urmăresc cu interes până la final și părți amuzante. Una peste alta, povestea m-a prins și m-a ținut bine, de la primele rânduri și până la final.
😈 Nu e o poveste ușor de digerat de toată lumea, dar pentru mine este de 10. Felicitări, Anastasiya Sashenka! Great job!