Cartea plantelor și animalelor

by Simona Popescu

„După 15 ani, Simona Popescu revine cu un nou volum de poezie. E un prim motiv de bucurie. Al doilea e dat de șansa oferită cititorului de a se (re)întîlni cu frapanta sa originalitate. Avînd certe rădăcini în volumele ei anterioare, imaginarul naturii ajunge în Cartea plantelor și animalelor la desăvîrșire, într-o structurare savantă, subtilă și îndeaproape supravegheată. Cu precizarea imediată că e un imaginar al naturii aparținînd unei poete care vine din cultură și care a citit cărțile care o glorifică, a văzut tablourile și filmele care i-au fost consacrate, a ascultat muzica dedicată temei, de unde dimensiunea culturală a volumului. Un volum care, pe de o parte, celebrează felurimea lumii și a sonorităților sale, iar, pe de altă parte, înscenează vulnerabilitatea existențială și etică a omului, propunînd, sub un titlu aparent atît de simplu, o complicată ecologie a eului.” (Sanda Cordoș)

„Nu știu dacă mai există mulți scriitori în literatura română care să scrie o carte atît de veselă/luminoasă/translucidă/populată/tonică/înfloritoare/foșnitoare despre decepție/izolare/dezamăgire/prietenie/depresie/vîrstă/feminitate/vulnerabilitate/trecere și conștientizarea ei și alte teme pentru care autoarea alege să nu folosească niciodată cuvintele care se folosesc (și nu am să le numesc nici eu). În 1997 apărea la Editura Nemira prima ediție a Exuviilor. Astăzi, Cartea plantelor și animalelor vine și face lumină, dus-întors, pe tot drumul literar al Simonei Popescu, drum pe care multiplele ele-însămi se leagă între ele, se știu de cînd lumea sau dimpotrivă, se conduc, se însoțesc, se descoperă. Cartea plantelor și animalelor e acolo unde viața și poezia stau mai mult ca niciodată de aceeași parte a drumului, unde il faut cultiver notre jardin e și despre text, și despre respirația de zi cu zi. Pur și simplu, o botanică poetică ageless.” (Svetlana Cârstean)

Copertă ilustrată de Andrei Măceșanu

Genres: Poetry, Romanian Literature, Womens

344 pages, Paperback

Published December 1, 2021

About the author

Poetă, prozatoare şi eseistă română contemporană. A absolvit Facultatea de Litere a Universitaţii Bucureşti în 1987. In prezent este lector la aceeaşi facultate.
Dintre volumele de poezie: Xilofonul și alte poeme (1990), Pauza de -respirație (1991/ împreună cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea), Juventus și alte poeme (1994), Noapte sau zi (1998), Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie (2006), iar dintre volumele de eseistică: Volubilis (1998), Salvarea speciei, eseu biografic despre poetul suprarealist Gellu Naum, precum și romanul Exuvii (1997, 2004).

Reviews

[Ralu · Rating 5 out of 5]

De critica poeziei sa se ocupe cei care se pricep, eu zic doar ca am ajuns întâmplator la carte, dupa ce ne-a fost livrată cu alte scopuri si ca s-a dovedit a fi o călătorie memorabilă (nu doar) prin luminoasa lume a florilor. Simona iti prezintă un infinit ierbar, purtându-si subtil cititorii prin intortocheatele culoare ale unui muzeu de știinte ale naturi sau prin eternele gradini ale copilăriei.

E un volum enciclopedic si in ceea ce priveste continutul, dar si ca dimensiune (are aproape 350 de pagini). Necesită răbdare, atentie si disponibilitatea de a săpa în toate straturile si substraturile versurilor. L-am perceput ca pe o continuare fireasca a Lucrărilor in verde, păstrate fiind temele majore, intertextualitatea si conglomeratul de referinte culturale. Poezia ei e vie, aluvionara si ingenios ermetizata. Mi-a plăcut.

[Mihnea Bâlici · Rating 4 out of 5]

Simona Popescu reușește să se reinventeze într-un punct neașteptat al carierei sale, al cărei traseu promitea nu demult o unitate tematică previzibilă. De data aceasta, poeta a pornit la drum cu gândul de a submina însăși rețeta care a consacrat-o. Dacă Popescu se ancora înainte cu toată siguranța în memoria individuală, forța cărții de față provine din starea de depersonalizare și din golirea textului, pe cât posibil, de orice conținut biografic: „Salvator e Impersonalul! — asta / altădată în ruptul capului n-ai fi spus”.

https://www.scena9.ro/article/cronica...

[Ioana · Rating 4 out of 5]

Cartea plantelor și animalelor de Simona Popescu este o carte de poezii alambicate cum nu am mai citit eu până acum. Este „despre cum poezia e un amestec de / scrisoare-elegie-satiră-poveste-eseu„ sau „Despre plante și animale / care sînt doar învelișuri, vehicole, proiecții / ale minții mele care se extinde.„
M-am lungit pe blog cu părerea mea despre acest volum vizual, melodic și extrem de complex, alături de câteva versuri preferate.

„Pune apă
la rădăcina vieții tale, măi om,
că tu ești ca un pom
și nu știi, ehei,
că vei înflori
dacă vrei.

Vrei?„

https://ciobanuldeazi.home.blog/2023/...

[Cipi · Rating 4 out of 5]

Acest bestial volum de poezie al Simonei Popescu este, pe rând, o grădină botanică, iar apoi, una zoologică. O carte de o mare gravitate însă în același timp de o fascinantă simplitate. Un adevărat experiment literar reușit, o provocare însușită și dusă la bun sfârșit este acest volum luminos!

din ,,cartea plantelor":

,,Am avut o plăntuță
(îi dăduserp chiar și pui
pe care poți să-i transpui
în alte ghivece și să-i dai mai departe).
Am udat-o, am mutat-o de colo-colo
am pus-o la umbră, la soare
ceva nu-i mergea.
A început să pălească și mai tare
puii s-au uscat
rădăcinile au putrezit
poate de la prea multă apă
de prea multă grijă, m-am gândit.

Și tot așa privind la ea
în minte-mi veni
o voce străină- a mea:

prietenii
putrezite,
prea mult îngrijite.

prietenii
putrezite,
prea mult îngrijite." - Prea multă grijă

din ,,cartea animalelor":

,,Am învățat de la tata ce e pescuitul.

Stătea ore în șir pe un mal, pe un scăunel
stătea așa și se uita în apă, dincolo de suprafață
la propria viață.
Priveam și eu cum trece apa peste fire de alge, subțiri
sau puțin mai departe mă scăldam
apoi mergeam după flori
tata era neclintit ca o statuie cu privirile departe
în adânc.

Tata, eu altfel de pescar m-am făcut.
De la tine am moștenit
privirea
care-i vorbirea
celui mut.

În apele minții mele privesc
cum foiesc
toate
uite chiar și imaginea cu tata
în care sunt
ca salpele în salpe
o mie de imagini cu tata." - Pescuit

[Denis Andrei · Rating 5 out of 5]

Trickster

Și-ai luat formă de albină
ca s-atragi jumătatea animală
să se-mperecheze ea cu tine - floare
şmecheră, seducînd o zburătoare.

De unde-ai ştiut tu oare, Ophrys apifera,
cum anume să-ți găseşti
deghizamentul perfect?
Ceva monstrous şi select.

[Ioana Cătinean · Rating 4 out of 5]

3.5⭐️ : Fotografiile tale imi vorbesc
despre ochiul tău
prin care si eu privesc.

[Mihaela · Rating 4 out of 5]

4.5 *

[Cristina Boncea · Rating 5 out of 5]

Cartea plantelor și animalelor trebuie recitită; funcționează și ca un antidot pentru pierderea de sine – o poți deschide într-o zi cu ploaie la o pagină aleatorie și cu siguranță vei găsi un poem care să te aline. Este o lucrare cuprinzătoare de artă, un tablou lucrat foarte migălos care are nevoie de toată implicarea ta. Cu cât te implici mai mult, cu atât te îmbogățești mai tare. Marile adevăruri sunt mereu spuse prin cuvinte simple. Iată cum arată poezia contemporană desăvârșită. Indiferent cât de înfricoșător poate părea volumul acestei cărți, Simona Popescu nu trebuie skipuită.

Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/02/22...

[M]

Cartea plantelor și animalelor de Simona Popescu - un volum de poeme cât un un roman, dar niciun poem nu e în plus, toate își au locul. Trebuie să spun că prima parte, a plantelor, m-a fascinat complet, am citit-o destul de repede, una câte una. Partea a doua, a animalelor, însă, am simțit-o mai distantă, familiaritatea dintre eul liric și cele (de)scrise nefiind așa mare. De multe ori, erau ființe din enciclopedii sau de departe, pe când la plante, cel mai des, păreau ființe cu care s-a interacționat direct, pe care le știe nu după un singur nume, ci după cât mai multe nume (în „Nemțișor de câmp tu prea multe nume ai”), după miros, textură, apropiere. Între toate acestea, apar des prieteniile, uneori trainice, alteori trecute, și trecerea timpului într-un corp de om. Poemele, scurte sau foarte scurte, apoi, mai rar, cele lungi, curg unele după altele ca niște cântece, urmând ritmuri, rime și repetiții ce conțin o simplitate liniștitoare. O carte la care voi reveni, cu siguranță.

„Îmi pare rău că n-am păstrat ierbarul
Carte cu plante felurite

Țin minte că o pagină se tot repeta:
Pagina cu nu-mă-uita.”

„Pune apă
la rădăcina vieții tale, măi om,
că tu ești ca un pom
și nu știi, ehei,
că vei și înflori
dacă vrei.

Vrei?”

[Anna · Rating 3 out of 5]

"Printre cele mai mult sau mai puţin rapace
pradă eşti.

Altă vîrstă, tot fără carapace
străină de toţi, cum totdeauna ai fost.

Caută-ţi o nouă cochilie
în care să te ascunzi.

Care să-ţi fie trup şi casă.
Şi unde toate pe minte o lasă
în pace
să facă ce-i place
ce-i place
ce-i place.

Ţi-ai făcut corp din cuvinte,
carapace.

Neprieten de orice fel,
lasă-mă-n pace!"