„Scrisoarea pierdută de la Auschwitz” Anna Ellory 4/5
Berlin, 1989. Miriam se află în mijlocul unui oraș proaspăt unit, cu Zidul proaspăt dărâmat și oameni capabili să treacă în libertate pentru prima dată după decenii. Ea se află în mijlocul unei asemenea euforii, dar nu o simte, pentru că nu a părăsit apartamentul tatălui ei de săptămâni, îngrijindu-l în timp ce el zace pe patul de moarte. Ei trăiesc într-un apartament standard, cu o odaie și baie, luxul anilor 80, cu toate acestea, ceva se schimbă când el icnește numele Frieda, pe care ea nu-l recunoaște - și vede pentru prima dată un tatuaj, care îl identifica ca deținut de lagăr, sub ceasul lui. „Explodează prim bombă” afară, apoi, și două înăuntru.
Vreau să vă spun cât mai multe despre cei doi...
Personajele principale sunt Miriam și tatăl ei Henryk. Miriam a scăpat de o relație destul de deformată, de control, cu soțul ei Axel. Ea a auzit că tatăl ei este pe moarte și a fugit literalmente din căsnicia ei, unde este supusă violenței domestice în fiecare zi. Miriam știe că este doar o chestiune de timp înainte ca Axel să o recupereze și să-și dezlănțuie temperamentul și violența asupra ei pentru că a avut îndrăzneala să fugă de el. Așa că, atunci când este înștiințată că tatăl ei, Henryk este de fapt pe moarte și apare o oportunitate de a scăpa de soțul abuziv, ea pleacă fără multe deliberări.
Deci, în timp ce caută confort în casa părinților săi, înconjurată de parfumul care persistă pe rochiile din garderoba mamei sale ,căutând mai multe indicii despre trecutul tatălui ei, unde găsește o uniformă de deținut din tabăra de femei Ravensbrück. Este o rochie veche, uzată, în dungi, decolorată, din material dur ascunsă, printre lucrurile mamei sale. În cusăturile sale se află zeci de scrisori către Henryk scrise de Frieda. Scrisorile dezvăluie adevărul tulburător despre „ the Rabbit girls” (titlul oficial al cărții, în engleză), pe care le-au experimentat tinerele în tabără. Și în mijlocul poveștilor lor despre sacrificii și rezistență, Miriam reunește o poveste de dragoste care a fost ascunsă în inima lui Henryk timp de aproape cincizeci de ani. Inspirată de aceste femei extraordinare, Miriam se străduiește să spargă zidurile pe care și-a construit în jurul ei. Pentru că și în cele mai întunecate vremuri, speranța poate supraviețui.
Sinceră să fiu, titlul de „The Rabbit Girls” se potrivește mai mult cu istoria lecturii, decât în modul în care este tradus, pentru că Miriam seamănă mult cu un iepure timid, dar și cu restul personajelor feminine. Miriam are propriile sale ritualuri și obsesii pe care trebuie să le ducă la bun sfârșit pentru a simți măcar un fel de pace. De la așezarea unei pane între ușă și tocul acesteia, astfel încât să poată spune dacă cineva a deschis ușa de la intrare când iese. Deși nu iese prea mult, doar atunci când este absolut necesar.
Eroina noastră descoperă autorul scrisorilor, și este hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu Frieda. Poate că dacă trăiește, tatăl ei, Henryk, ar vrea să o vadă înainte să moară. Miriam dorește, de asemenea, să afle cum și de ce tatăl ei are numere tatuate pe braț și prin ce a trecut în timpul războiului. Ea este curioasă de ce niciunul dintre părinții ei nu i-a menționat nimic vreodată. Unele dintre lucrurile pe care o oripilează și pe Miriam sunt lucruri pe care naziștii le-au făcut femeilor din lagărele de concentrare. Tunderea părului, bătăile regulate, luarea oricărui control asupra propriului corp sau asupra vieții.
Pe urmele unei iubiri interzise, am descoperit plăcut surprinsă o femeie care a știut cum e să iubești necondiționat, fiind capabilă să facă sacrificii inegalabile, chiar și pentru cele mai străine persoane, care îi stau în calea fericirii depline, Frieda. Nu, nu era mama ei...
Primul lucru care m-a atras la carte au fost titlul și coperta. Imaginea inițială de pe copertă care m-a făcut să vreau să aflu mai multe a fost pana care apare proeminent pe fundalul albastru. Abia după ce am citit cartea, am observat imaginea lagărului de concentrare de la Auschwitz în partea de jos a copertei cărții. Odată ce am citit informația, am știut că vreau să citesc această carte, par atrasă de poveștile supraviețuitorilor holocaustului și ale familiilor lor. Bănuiesc că este pentru că simt că este important ca poveștile lor să fie spuse, auzite și, cel mai important, amintite. Genurile pe care le-am văzut listate pentru carte înainte de a o citi au fost Ficțiune generală și Ficțiune pentru femei, dar după ce am citit cartea, aș enumera Ficțiunea istorică, Holocaustul și Al Doilea Război Mondial pe listă. Această carte acoperă câteva subiecte cu adevărat serioase, dar diferite, din cel de-al Doilea Război Mondial, Holocaust, infidelitatea conjugală, cenzură, violența domestică, tulburarea obsesiv-compulsivă și autovătămarea, pentru a numi doar câteva dintre ele.
Gândurile mele imediate după ce am terminat de citit această carte au fost că este o carte uimitoare, plină de emoții, dureri de inimă și multe altele. Am avut atât de multe întrebări de-a lungul cărții, unele au primit răspunsuri, iar altele nu, ceea ce a făcut cartea să pară și mai realistă, deoarece nu ar fi existat înregistrări ale celor de la Ravensbruck, Auschwitz și Auschwitz-Birkenau. Pentru a rezuma, Holocaustul este un eveniment istoric care provoacă emoții puternice în mine și simt că trebuie să citesc aceste povești, că merită să fie spuse, citite și amintite. Am citit atât cărți de ficțiune, cărți ficțiune bazate pe fapte, cât și povești biografice ale acestei epoci. Mi-a plăcut povestea cu scrisorile cusute în rochie și mă întreb dacă aceasta se bazează pe vreun fapt istoric. Deși am citit despre experimentele Dr. Mengele și altele, nu auzisem niciodată de acest termen sau de cei experimentați din punct de vedere medical pentru a fi numite „Fetele iepure”. Voi recunoaște că am ghicit, sau mai degrabă am simțit o bănuială a unei posibilități despre întorsătura fantastică care se întâmplă la sfârșitul cărții, dar ce întorsătură uimitoare a fost!
Până aici am șters cred că jumătatea din ceea am scris inițial. M-am prins că dau spoilere un milion, prea multe detalii, și sunt prea emotivă. Iertată să-mi fie îndrăzneala și, poate, recenzia lungă, n-a fost intenționată pornirea mea cercetașă. Am mai zis-o o dată, și am de gând să repet, îmi este foarte greu să scriu despre cărțile pe care le plac cu adevărat! #foxbooks #therabbitgirls #scrisoareapierdutădelaAuschwitz #AnnaEllroy #cartepediabooks
Este un roman ațiunea căruia are loc în Berlin 1989. Miriam Winter are grijă de tatăl ei , Henryk . Acesta se află pe moarte și mereu rostește numele Frieda. Miriam descoperă un tatuaj la tatăl său, un număr. El îi înlocuia numele în lagăr. Încercând să afle prin ce a trecut tatăl său, Miriam găsește o rochie ce pare sa-i fi aparținut mamei sale, dar nu e așa. Din scrisori Miriam află de amanta tatălui său Frieda , dragostea celor dar și viața Friedei în lagărele Ravensbruck și Auscwitz-Birkenau. Autorul face și o paralelă între viața Friedei și a lui Miriam. Se pare că cele două au lucruri în comun.🙃 Axel, soțul lui Miriam apare în carte fiind un tiran și manipulator . El îi convinge pe toți că soția sa ar avea probleme psihologice. Cum acesta o terorizează moral pe Miriam și dacă se va decide Miriam să-l părăsească, afli citind cartea😎😇 P.S. Cartea se citeste rapid și e tare captivantă
În primul rând, este o carte puțin atipică față de alte cărți care abordează tema Auschwitz deoarece acțiunea se împarte între anii din Al Doilea Război Mondial și sfârșitul anilor 80 din Germania. Ritmul acestei cărți este unul lent și constant, dar autoarea știe cum să mențină tensiunea și deși credeam că o să mă plictisesc repede de ea, am rămas captivat până la final. În al doilea rând, povestea avea un potențial foarte mare ce consider că nu a fost exploatat suficient, autoarea preferând să se concentreze mai mult pe metafore inutile si "dramatice", ce pe parcurs devin enervante, dar își spală din păcate cu finalul emoționant și temele abordate.
“Rutina mi-a devenit atât de familiară, încât nici măcar nu trebuie să gândesc, trec pur și simplu prin fiecare zi, în timp ce corpul meu se mișcă în ritmul lagărului. Mintea și inima mea sunt în altă parte. Cu tine.”
Am citit de-a lungul timpului multe ficțiuni istorice, mai ales pe cele bazate pe tema Holocaustului, iar ca ceva să mă impresioneze e destul de greu. Cartea aceasta nu s-a axat atât de mult pe lagăre sau pe traumele suferite de deținuți. S-a concentrat astfel pe altă temă, pe cea a abuzului domestic. Romanul a arătat adevărata putere a femeilor, punând în balanță problemele pe care le întâmpinau în lagăre, suferințele care nu țineau doar de fizic , ci și de psihic cu violența asupra lor, cu care ajungeau să se obișnuiască. E ceva destul de diferit , niciodată nu am citit ceva asemănător, dar e un exemplu pentru toate femeile care trăiesc în relații abuzive sau care trec cu vederea relațiile toxice. Romanul ne arată o față ascunsă a unor bărbați, care din obsesie pot recurge la gesturi cât se poate de disperate. Povestea e de-a dreptul înfiorătoare, ce ține de domeniul SF-ului și sper din toată ființa că așa ceva nu s-a întâmplat vreodată în viața reală, iar aici nu mă refer doar la violența fizică, ci la manipularea dusă la extrem și nu veți înțelege la ce mă refer, doar dacă veți citi romanul. Miriam a evoluat frumos pe parcursul romanului, din tânără prea speriată pentru a lua decizii, căreia îi era frică să se impună, a devenit o femeie de-a dreptul puternică, ce a reușit să țină piept tututor provocărilor, luptând pentru drepturile ei, fiind inspirată de femeile extraordinare, care au suferit o mulțime de traume, pe care le-a cunoscut prin intermediul scrisorilor Friedei. Povestea merge bine, se citește ușor, iar personajele sunt destul de bine conturate. Totuși, mi s-a părut puțin trasă de păr povestea de dragoste dintre Frieda și Henryk. Ciudățică pe ici colo, mai ales circumstanțele în care s-au cunoscut, dar treptat am reușit cât de cât să îmi schimb părerea. Mi-ar fi plăcut să avem descrisă partea ce ține de holocaust mai în detaliu, poate așa i-aș fi dat punctajul maxim. Aveam n teorii la un moment dat, dar bineînțeles că toate mi-au fost distruse. Finalul nu a fost chiar neașteptat, am văzut genul ăsta de idee și la “Ultima geană de lumină”, asta dacă țin bine minte, dar una peste alta totul a fost mai mult decât acceptabil. O lectură pe care o consider must-read din mai multe motive: 1. Partea ce ține de istorie-cultură generală. 2. Exemplul cel mai bun de urmat pentru cum poți trece peste o relație abuzivă și modul în care să abordezi situația, fără să crezi în acea “normalitate”indusă.
Ce se întâmplă?🤔 Acțiunea ne este povestită din două perspective. ° Miriam Winter își îngrijește tatăl. Acesta este foarte bolnav, și începe să strige numele "Frieda". Miriam nu știe exact cine este aceasta persoana și ii promite tatălui ei că va afla. Aceasta descoperă niște scrisori scrise de către Frieda, care se adresau tatălui ei. Totuși este confuză deoarece tatăl ei niciodată nu I a vorbit, nici mama ei nu I a spus despre această persoana. ° Henryc, tatăl lui Miriam, a fost profesor universitar înainte de începerea celii de al Doilea Război Mondial. Acesta este căsători, dar se îndrăgostește de una dintre studentele lui. Între aceștia are loc o poveste de dragoste. ° Henryc și Frieda ajung în lagărul de la Auschwitz. Dar ceea ce se întâmplă acolo nu este ușor,iar acolo se duce un continuu război întru viata și moarte. ° Un roman pe care l am citit în 2 zile, care mi a trezit curiozitatea.
Scrisoarea pierduta de la Auschwitz ,o ficțiune istorica ,o poveste impresionanta și un final excepțional care începe Miriam Winter care își îngrijea tatăl bolnav pe patul de moarte și descoperă printre lucrurile mamei ei moarte o uniforma de deținută din lagărul pentru femei de la Ravensbruck și în aceasta ascunse mai multe scrisori pentru tatăl ei....și de acolo povestea o ia cu totul razna ....te va face sa nu o mai poți lăsa din mana❤️❤️❤️❤️🥰🥰🥰🥰@AnnaEllory
Asta e probabil cea mai sfasietoare carte pe care am citit-o. Chiar daca e doar o carte, subiectele abordate sunt cat se poate de reale si terifiante. Miriam e una din femeile care a luptat si a scapat de abuz domestic si la final afla ca a fost nascuta intr-un lagar. Ar trebui sa existe mai multe carti de genul asta si sa fie populare. Merita atentia😩
This entire review has been hidden because of spoilers.