edit: am uitat să menționez că, pe lângă toată lăbăreala din cartea asta, Codin mai e si sexist și xenofob. Să nu mai vorbim de toate momentele în care invocă violența încercând să trezească o fărâmă de empatie, ca și cum toți avem apucături de băiat bucureștean de bani gata. Idee bună, execuție oribilă. proza în sine, structura cărții, figurile de stil rupte de compunerile de clasa a 4a, toate se contopesc într-un așa-numit "roman" care aduce a first draft. Codin Maticiuc nu poate să scrie o carte fără să se aducă pe el în discuție, ca și cum am fi la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului și nu știe cu ce să se mai laude: mașini, parfumuri, roluri în filme, și name-dropping până la refuz. Toată cartea asta a fost o tentativă de humble brag, și nu-mi dau seama dacă trebuia să fie despre Nuțu Cămătaru, sau despre cum Codin Maticiuc e prieten cu Nuțu Cămătaru. Oricare variantă ar fi, tot prost a ieșit.
Codin Maticiuc e dereglat mintal! Cartea e un mare rahat, exprimarile lui sunt mai proaste decat ale unui copil de clasa a 3-a si modul in care descrie in 7 pagini o bataie intre caini m-a facut sa vreau sa vomit… pe el! Si ingredientele de pe sticla de Fanta imi transmit mai multa emotie decat scrisul lui Codin.
Am citit-o în ceva mai puțin de 3 ore. Din pură curiozitate, doar am vrut să văd cu ochii mei care este nivelul. Și am ajuns la concluzia că e o compunere de clasa a VI-a, în urma căreia nu rămâi cu nimic. Nici măcar nu este despre viața lui Cămătaru, ci despre egoul autorului „Poponeț”, care transcrie niște dialoguri izolate cu Nuțu și cu oameni din anturajul lui, pentru ca apoi să sublinieze cu fiecare ocazie cum trage el din trabuc, cum merge la Miami sau Kiev, cum apare în filme și cum se mai altoiește pe ici, pe colo. Cam atât.
Imi place ideea, ma bucur ca cineva a vrut sa faca o carte despre Nutu Camataru, Codin (Poponet) mi se pare un personaj la fel de misto precum Nutu, insa nu ma incanta realizarea. E prea putin. Ca si cum ai munci zeci de ore pt o mancare seaca.
Sunt convins ca ar fi avut povesti pt 5-600 de pagini. De ce nu a facut-o, de ce a iesit atat de subtire, pot intui. Nu discut motivele, discut senzatia generala. Culinar vorbind, e ca si cum as fi mers la cel mai bun restaurant si bucatarul imi serveste doar aperitivul. Restul alta data.
Cum au spus si cei dinainte, ideea de a arata lumii un univers putin cunoscut si psihologia oamenilor din spatele acestuia este una interesanta, desi mi-ar fi placut sa fie ceva mai profund si totodata cred ca paragrafele in care explicam vacantele in Miami puteau fi excluse lejer, neavand nicio relevanta. Pentru mine vibeul dinaintea cartii a fost mult mai puternic decat cartea in sine pe care o pot explica unui amic la o bere in 2 minute.
O incursiune interesantă în viața familiei Cămătaru, un soi de reportaj extins, păcat de narcisismul excesiv al autorului. All in all, o carte decentă, dar care doar zgârie suprafața acestui univers puțin cunoscut.
Prezentare promițătoare, reclamă multă, marketing bine făcut... Cam ca la filmele lui Codin Maticiuc. Conținutul și scrierea în schimb? Dezamăgitoare de cele mai multe ori, deși subiectul avea mare potențial. Nu spune nimic la ce nu te puteai aștepta dacă ai auzit vreodată despre personajele acestei cărți și pare scrisă în aplicația de note ale telefonului mobil... Ah, fix așa a fost scrisă, după cum a recunoscut mândru autorul.
Mie, contrar a ceea ce se spune prin presă despre el, îmi place Codin. Îmi place ce face pentru copii, îmi place ce face pentru spitale, îmi place că deși duce o viață privilegiată nu uită să dea o mână și celor mai puțin norocoși. Cartea mi s-a părut superficială, mult prea multă publicitate pentru nimic. E ca și cum toate vizitele acelea și tot timpul petrecut cu Nuțu au fost pentru 3 dialoguri și două povești despre un câine - din cele 200 de pagini nu am aflat mare lucru, deși mi-ar fi plăcut să aflu. Da, da, știuuuu, nu ar trebui să promovăm asemenea oameni, cum probabil nu ar fi trebuit să se promoveze viața lui Pablo Escobar sau a altor infractori notorii. Dar sunt povești de viață și din fiecare poveste de viață putem să învățăm o lecție. Ideea- bună, dar punerea în practică - slabă. Poate filmul o să fie mai bun. :)
Nici nu știu ce să spun despre această carte.. mi se pare o încercare penibilă a lui Codin de a smulge o lacrimă pt “omul Balint” și de a îndrepta imaginea de interlop a lui Nuțu.. pentru cine cunoaște cât de cât viața “de cartier” cartea asta e o glumă proastă.. iar printre rânduri, Codin îi înțeapă pe politicienii Tariceanu, Dragnea, Vanghelie, Geoana.. care au apelat și ei la serviciile clanului.
Ma asteptam sa fie ceva mai mult, dar din pacate avem doar mici idei din aceasta lume. Poate ar fi interesant sa fie scrisa o carte in care se povestesc mai multe povesti, intamplarile sa fie reale si personajele fictive.
Parcă este o altă Românie, cu altfel de reguli... Mă așteptam să dezvăluie mult mai mult din viața lui Nuțu. Scriitura lui Maticiuc este ușor de parcurs...
Uhh. Cu greu am terminat aceasta "capodopera". Ceva atât de grețos greu mi-a fost dat sa citesc. La un moment dat "mângâie" pana si boasele câinelui lui Ion. Cat de jos sa cobori cu linguseala? Dacă autorul începuse sa crească în vederea mea prin proiectele avute cu spitalul și etc acum sa ridici în slavi un infractor..e de joasa speță. Da e un familist ca toți infractorii sunt însă să îi scoți o aura de sfânt care nu are cum sa fie acolo oricât de nejusta ar fi justiția iar mi se pare josnic. Noroc ca am fost și eu "infractor" citind voma asta de pe un pdf ca altfel cartea asta nu are pic de învățăminte în ea. E timp pierdut total. O stea e mult.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Probably not the best book I read but also, probably I am not the targeted audience for this book. For someone who knows and follows the mass media of Romania and also the Bucharest night and crime life, the book could be interesting, for me it was just a bunch a names and facts that might or might not be true. The winners write the history so who knows. Deffinetly there is more to the truth that what we see on TV, for sure the police and the others that hold the power are also persons who bend the law to their favor and when in need they jump over it entirely.
Evident ca Maticiuc nu se poate abține să nu vorbească despre el și să nu își imagineze cum ar fi și el un Pablo Escobar de România și ce bătăi a avut el “dar nu chiar la nivelul” cămătarului ăla sinistru. Scrie și povestește ca un adolescent care și-a întâlnit idolul într-o tentativă penibilă de a-l umaniza ca “are și el familie, nu e doar un cămătar criminal”. Singura chestie interesantă este legătura dintre clanurile mafiote și clanul PSD Dragnea, Oprescu și Vanghelie povestită foarte pe scurt
Este o lectură ușurică pe care am parcurs-o în două zile. Înțeleg de ce nu a putut să intre Codin în detalii sau să povestească mai multe despre acest personaj. Am senzația că am privit un podcast cu multe tăieturi.
Mi-a plăcut cel mai mult partea în care este personificat Aziz și perspectiva din care este alcătuit acel capitol.
Recomand romanul celor curioși pentru o lectură lejeră!
Subiectul extrem de interesant, dar scriitura este cam amatoare (in cel mai bun caz). Am vazut review-ul asta https://www.goodreads.com/review/show... si descrie feelingul meu. Ma intreb cum ar arata ceva de genul asta scris de Robert Caro.
Mercedesul se hrănește cu asfalt iar eu cu biografia Nuțu Cămătarul
Pe scurt: mafiotu bogat și șmecher nu e doar mafiot bogat și șmecher, acesta dă de mâncare la căței și cumpără ficăței de la Carrefour + 120 de pagini cu font de mărime de 17 pixeli despre pușcărie, bogăție și cămătărie. Un adevărat om de familie.
Un lucru pe care l-am realizat abia la finalul cărții este că nu e dresor nici de lei (rămâne fără ei) nici de fraieri, însă cu motiv. Pe lângă o fază unde un politician se roagă de el să îi ofere protecție (poate că e dresor pentru că bate alți mafioți mai mici? Asta apare destul), mai mult Nuțu e dresat de lege, acesta încercând evitarea puscăriei ca să nu crească fiul mic fără tată. Carte despre un mare mafiot care își îndrăgeste familia (I guess?).