Detaliată în formă cronologică și într-un format restrâns și aglomerat, acestă carte a necesitat o atenție sporită din partea mea și mi-a luat un timp mai îndelungat s-o parcurg și s-o duc la capăt, trebuind să fac câte un popas la fiecare fragment fascinant și să-l contemplez atent, punând cap la cap imagini și informații pentru a da un context vizual cuvintelor citite. Mai exact, acest jurnal de informații e centrat asupra unor subiecte istorice care impresionează și astăzi, mai ales în prezent: dezvoltarea civilizației în Egiptul antic și în regiunea din vecinătate — Mesopotamia.
Diferențele și asemănările culturale dintre civilizații — Egiptul antic, dominat de dinastii conduse de faraoni „îndrumați” de diferiți zei, și Mesopotamia, regiunea din apropiere în care imperiile solide s-au format și au luptat ani la rând pentru superioritate și stabilitate — ocupă mare parte din carte, parcurgând 5000 de ani de istorie, lupte, trădări, cuceriri, prăbușiri și domnii ale zecilor sau sutelor de conducători, regi, faraoni sau monarhi, toți supuși ai multor zei în care credeau și pe care îi venerau.
Începând cu Narmer, primul faraon al Egiptului antic, un prim intermediar între populație și zei, urmat, printre alții, de Akhenaten (a cărui regină, Nefertiti, a fost una dintre figurile feminine care au reușit să se remarce și să se impună în societatea dominată și condusă aproape în totalitate de bărbați), Kheops (faraonul cu cea mai înaltă piramidă), Ramses al II-lea (luptător și conducător în apogeul Egiptului antic), Tutankhamon (faraonul precoce care a domnit puțin și care a fost descoperit acum 101 ani, în noiembrie 1922, având alături diverse obiecte care să-l ocrotească și ajute în drumul său spre viața de apoi, conform credințelor vremii), Alexandru cel Mare (văzut ca salvator într-o perioadă critică; fondator al capitalei Alexandria, numită după el și devenită capitala culturală a vremii, și a bibliotecii renumite din Alexandria), culminând cu ultimul faraon (o femeie, surprinzător pentru timpurile acelea stricte) — Cleopatra, o figură emblematică și seducătoare și printre cele mai cunoscute nume istorice care sunt studiate și astazi, care, deși controversată, s-a achitat cu putere de statutul său datorită inteligenței și a pregătirilor strategice cu care s-a îmbogățit încă de mică, depășindu-și vizibil frații. După cum spuneam, aceștia au fost în slujba multor zei de care se simțeau ocrotiți, pe care îi tratau cu fanatism, printre care: Osiris (zeu despre care ni se oferă contextul mitului său legendar: ucis de fratele său, Seth, pentru a i se lua tronul, e readus la viață de Isis, sora și iubita lui, urmând să se retragă în viața de apoi și să vegheze împăcat), Anubis, Ra, plus alții mai mult sau mai puțin cunoscuți. De asemenea, aflăm despre invențiile, obiceiurile și ocupațiile civilizațiilor de atunci, unele descoperiri fiind revoluționare și extrem de importante în dezvoltarea lumii și a ceea ce suntem azi, cum ar fi roata, agricultura, scrisul (meseria de scrib, îndeletnicire destinată unui număr restrâns de oameni). Evident, motivul apariției piramidelor ne este și el dezvăluit aici, alături de procesul amplu de mumificare și înmormântare a faraonilor — proces preluat datorită influenței mitului lui Osiris —, în necropole ca Saqqara sau Valea Regilor, după ce mureau.
A doua parte a cărții (mai scurtă, ce-i drept) se concentrează pe civilizațiile mesopotamiene și asemănările sau diferențele dintre popoarele lor, localizate între Tigru și Eufrat, și cele despre care am discutat deja — societatea egipteană, aflată în zona Nilului bogat și principala sursă a dezvoltării agriculturii și a popoarelor existente și care vor fi urmat. De exemplu, descoperim evoluția începută prin schimbarea așezărilor sătești și transformarea lor de către sumerieni în orașe-stat. Printre altele, mai departe ne sunt dezvăluite trăsături ale akkadienilor, asirienilor, hitiților și, mai ales, ale marelui Imperiu Babilonian, condus la început de Hammurabi și „ghidat” din ceruri de către zeul Murdak, fondatorul orașului (conform mitului care i se adresa).
E o carte de răspândire a istoriei scrisă în ritmuri alerte (prea grăbit) și în pagini puține (prea puține, fiind vorba de o documentare a 5000 de ani de istorie egipteană și mesopotamiană), însă extrem de utilă și plină de informații prețioase pentru orice cititor pasionat — și nu doar — de istorie: și pentru cei care nu știu prea multe și vor să cunoască destule, cum e cazul meu, dar și pentru conoscători, care pot rămâne și ei mai bogați cu alte noi informații. Închei cu un ~ 4 (3.5 rotunjit) ~ binemeritat.