Copiii Ecosistemului

by Ilinca Mănescu

O distopie ecologică queer

Copywriter la Agenția de Publicitate a Pluricelularei 451, misiunea Norei e să promoveze un implant cu gena luminiscenței, creat de Ecosistemul Autonom, cu scop aparent estetic. Pe măsură ce noi informații despre implant și efectele sale ies la iveală, pe fundalul divizării societății în luxili și non-luxili, tânăra se confruntă cu întunericul din ea și din jurul ei. Provocat de abuzurile din copilărie și din relații – de iubire cu Ilora, de prietenie cu Kril ori Caramel și de (pseudo-)suport cu nutriile – și de traumele, suferințele și cruzimile din viața sa. Își va găsi Nora locul, libertatea, vocea într-o lume aflată în pragul unei noi ere?

„Nora eșuează în toate: în relația cu femeia iubită, cu părinții, cu nutriile adoptate. Nici măcar implantul genetic pentru campania căruia lucra nu funcționează pentru ea. Dar Nora continuă să caute lumina. Cu profunzime de scriitoare-medic, Ilinca Mănescu duce metafora literaturii ca radiografie până în pânzele cele mai luminoase. Copiii Ecosistemului e o distopie inteligentă și de o imensă tandrețe, care ne revelează dorințele, umbrele și vulnerabilitățile noastre într-o lumină hipnotică.“
Maria Manolescu

„Într-un univers aflat la terapie intensivă, Ilinca Mănescu îndrăznește să debuteze cu o distopie ecologică queer – între noi fie vorba, e primul roman distopic queer din literatura română publicat de o scriitoare queer –, care pune presiune pe rănile care dor atât colectiv, cât și individual: iubirea, epuizarea resurselor, dezbinarea societății, lupta pentru supraviețuire, spațiul privat devenit public, legătura dintre om și natură, pierderea (parțială a) umanității prin violențe, abuzuri, putere. Cu grijă, cu empatie, cu mână sigură. Și cu Nora, protagonista ei atașantă, unul dintre Copiii Ecosistemului, care te ține aproape de ea în vreme ce te plimbă prin lume, prin măruntaie și prin lumină. O carte cât o viață.“
Eli Bădică
coordonatoarea colecției n’autor

Cumpărate frecvent împreună

Genres: Queer, Science Fiction, Romanian Literature

192 pages, Paperback

Published November 19, 2021

Reviews

[Cosmin Leucuța · Rating 1 out of 5]

După lectura asta am rămas cu o curiozitate pentru următoarea carte a Ilincăi, pe care o aștept cu nerăbdare, să văd care-i adevărata ei zonă de confort și de interes. Pentru că distopiile ecologice queer categoric nu sunt.

[Paul Mihai · Rating 2 out of 5]

personaje incomplete, acțiuni repezite și un univers prea puțin detaliat pentru a avea substanță. "distopia ecologică queer" nu-și susține temele, sau dacă o face, e o încercare mult prea subtilă. cartea nu-ți oferă nici timp, nici spațiu să poți explora ecosistemul ăsta. e construită pe repede înainte. poate dacă i se adaugă 200-300 de pg, ar putea să reușească să ducă la bun final măcar două din cele trei problematici.

full review aici: https://revistaechinox.ro/2022/03/mul...

[Roxana Chirilă · Rating 2 out of 5]

O distopie care nu explorează dimensiunea morală a sistemului și nici mentalitățile celor implicați. De fapt, aflăm prea puține despre lume ca să o putem judeca cu adevărat. E mai degrabă o poveste despre traumă într-un univers SF colorat și un pic apăsător. Din păcate, descrierile care vizează erotismul și acțiunea sunt deseori fie formulate într-un mod mai degrabă ermetic (și plin de termeni medicali), fie de-a dreptul neclare.

[Dana Cristiana · Rating 4 out of 5]

I finished my first book of April. A romanian story about a dystopic world, including queer characters and a few trigger warnings.

I understand why this book has such low reviews, from the death of a few animals and then rape. But the story itself is smart, weird and engaging.

It's pretty fast-paced and while reading it I felt like I was watching a movie. Such a great novel debut from Ilinca Mănescu!

I will read more from her if she'll write more books. 📚

[Mara Cernat · Rating 2 out of 5]

Am intrat în cartea aceasta cu așteptări mari. Laude Ilincăi pentru subiectul ales și pentru folosirea expertizei medicale, însă mult prea puțin dezvoltată lumea distopică schițată, multe idei și personaje nedezvoltate: istoria biofiților, părinții monstruoși ai Norei, incâlceala relației cu Ilora etc. Într-o distopie, personajul principal luptă impotriva sistemului, însă accentul aici pică pe traumele din relațiile Norei, ceea ce o cam scoate din arealul distopic. Am simțit multe tranziții slabe, iar lumea în sine este mai degrabă presărat-descrisă. Finalul vine rapid și fără legătură fluidă cu penultimul capitol. Înțeleg violența față de animale ca pe un act de curaj literar de a livra și asemenea detalii nu tocmai roz, însă nu pică bine fără explicațiile din jurul ei. Cartea asta ar putea fi înzecit mai bună la o reeditare care s-o îmbogățească și să o aducă într-adevăr în zona distopică.

[M]

Review editat ulterior:

Îmi pare rău să spun că această carte m-a surprins negativ. Felul în care a fost marketizată a dat speranța ca va fi profund queer-ecologică, pe când acestea sunt aspecte mai degrabă de suprafață. Are elemente extrem de interesante, legate de explorările medicale, dar din păcate nu am putut să o apreciez, având inclusiv scene de violență nejustificate (față de animale, și scene de viol).

[Lucian Bogdan · Rating 3 out of 5]

Mi-a plăcut.

Într-un viitor în care oamenii trăiesc divizați - o parte în sălbăticia unui Pământ afectat de o serie de schimbări (climatice?), cealaltă în siguranța oferită de o structură numită „Ecosistemul” - se experimentează implanturi estetice, dar care par să aibă și alte roluri (unele utile societății, altele legate de explorarea propriului sine).

Am sentimente confuze legate de această carte. În primul rând, a fost marketată drept „distopie ecologică queer”. Habar n-am unde e distopia ecologică. Teoretic, din ce am înțeles din carte, Pământul a fost afectat de... „ceva”. Dar ori nu am înțeles eu ce a fost acel ceva, ori nu e explicat sau e explicat prea superficial. Așa că nu mi-e clar unde e distopia ecologică. Dacă era doar „distopie”, aș fi înțeles până la un punct, deoarece societatea e una relativ nașpa - dar am rezerve legat de acest aspect, deoarece totul e prezentat după cum e văzut de protagonistă, care nu e cel mai bun martor al lumii, din punctul meu de vedere. Pentru că e o persoană care, pe partea psihică și relațională, e praf. Adică pentru un om ca ea ar fi distopie oriunde ar trăi. Și, cum elemente externe apar sporadic și sunt prezentate sumar, nu-mi pot face o idee dacă societatea acelor „pluricelulare” chiar ar fi una distopică sau nu.

Pe urmă, catalogarea drept „queer”. Protagonista e gay. Așa, și? Accentul e pus pe problemele ei de a avea o relație, pe dragostea neîmpărtășită, pe chestiuni sufletești și psihice. Nu e o sarabandă de sexualitate debordantă. Prin urmare, mi se pare irelevant că ar avea relații cu alte femei, cu bărbați, ori cu nutrii. E o poveste despre suferința unui om care nu-și găsește locul nici în societate în ansamblul ei, nici în intimitatea unei relații (de oricare tip ar fi aceea).

Cartea e un biopunk, în opinia mea. Și e unul cu o idee foate mișto și cu un univers interesant. Pe care, dacă autoarea l-ar fi exploatat la potențialul său, aș fi considerat că e ceva „wow!” Din păcate, povestea e una plicticoasă (pentru mine), adică nu am simțit nicio miză care să-mi stârnească interesul, ci accentul cade aproape numai problemele personale ale Norei și traumele suferite de ea. Ceea ce, pentru un cititor ca mine, e plicticos. Pentru alții, însă, probabil că tocmai asta ar fi ceea ce-și doresc.

Există câteva greșeli în carte, dar nu ceva care să afecteze desfășurarea acțiunii. Și nu am reușit să înțeleg unele chestiuni, care au fost tratate prea pe-repede-înainte, fără să fie dezvoltate. Iar eu sunt genul de cititor care vrea ca autorul să-i detalieze.

Aș recomanda cartea unui cititor de SF? Da, cred că merită să-i dea o șansă, chiar dacă nu e „wow!” Nu consider că am pierdut timpul citind-o. Aș recomanda-o unuia care nu citește SF? În niciun caz.

[ILEANA-ANDREEA · Rating 3 out of 5]

E o carte care mi-a plăcut mult. I s-a făcut multă reclamă la relația queer, dar aceasta a fost atât de normală, încât personajele implicate puteau fi orice și oricine. Deși pe alocuri de o violență brută (n-am înțeles de ce părinții Norei au trebuit să omoare nutriile și de ce cu atâta sălbăticie), cartea aduce în prim plan viața Norei de la primii pași până la un moment al vârstei adulte. Toate “eșecurile” Norei provin din educația (lipsa ei?) primită în copilărie și din traumele trăite atunci. Mi-a plăcut perseverența Norei, felul în care încearcă să depășească obstacolele vieții, faptul că indiferent ce se întâmplă nu se lasă doborâtă. Viața este grea și are multe aspecte. Partea cu ecosistemul mi s-a părut interesantă, deși la un moment dat expresia “sistemul are grijă” devenise ca o mantră. Mi-a plăcut descrierea zonelor de locuit, total separate (pe clase sociale), complet diferite pentru nomazi, pentru cei mai săraci, cumva în afara orașului (cum se întâmplă și în realitate, de altfel), mi-a plăcut faptul că măcar unul dintre nomazi încearcă să-și depășească condiția și să aducă o viață mai bună pentru comunitatea din care provine și în care trăiește.
Finalul a fost puțin confuz pentru mine, dar vreau să mai citesc texte scrise de această autoare.

[pioana · Rating 4 out of 5]

Pentru mine a fost o lectură surprinzătoare pentru că nu obișnuiesc să citesc distopii, dar Nora are ceva din realismul zilelor noastre, iar naratoarea surprinde cu multă sensibilitate toate aspectele vieții ei.

[Casiana]

O distopie ecologică queer - așa se prezintă acest roman și eu am sărit pe el.

Nici mintea mea nu funcționează mereu normal, dar cumva, într-un mod total surprinzător, pe mine m-a prins cartea Ilincăi. Și nu doar că m-a prins, chiar mi-a plăcut.

Mi-a plăcut personajul principal, Nora. Mi-a plăcut lumea asta twisted pe care și-a imaginat-o autoarea.
Mi-a plăcut că parcă nu are chiar pretenții de mare roman, dar prinde printr-un fel de naturalețe și vulnerabilitate în scris.

Ca să nu mai spun că, am citit și un #sexscene foarte bun și total unexpected [*insert blushing here]
Concluzia, mie mi-a plăcut.

[Ghanda · Rating 1 out of 5]

Abuzul (gratuit, din punctul meu de vedere, și mult prea grafic) animalelor e ceva peste care nu pot trece. Aș citi poate altceva, că rău nu e scrisă cartea, dar dacă se poate fără animale ucise pe pagină, vă rog.

[Dana Iacomi · Rating 3 out of 5]

Copiii ecosistemului își propune să fie o distopie ecologică queer, dar din punctul meu de vedere eșuează lamentabil. Deși pornește de la o premisă extrem de interesantă, pe care nu am mai întâlnit-o până acum, și anume inserarea unui implant în corpul uman, care va lega astfel oamenii de un ecosistem controlat, generând reacții de bioluminiscență, ideea nu este dusă până la capăt, rămâne vagă și confuz exprimată.
Cel mai deranjant este că lasă multe întrebări fără răspuns, nu oferă detalii despre istoria lumii în care se petrece acțiunea, despre cum a ajuns societatea în punctul respectiv sau despre motivațiile clare ale personajelor. Totul pare fragmentat, ca niște fragmente care nu reușesc să se unească într-un fir narativ solid și coerent.
În schimb, mi-a plăcut mult stilul de scriere, poetic, dens, atmosferic, dar povestea , din păcate, a rămas în aer. M-au atras mult si noțiunile de medicină și biologie care au dat un aer aparte textului, mai ales că autoarea este medic, însă faptul că povestea nu este suficient de bine închegată ca să își atingă adevăratul potențial, mi-a transmis o oarecare frustrare.

[Cristina Costache · Rating 4 out of 5]

Foarte placuta lectura si ingenioasa ideea! Limbaj superb si descrieri foarte frumoase, desi imi imaginez de ce limbajul ar putea fi cam greoi si complex pt o parte din public.
Ar fi util pe viitor un echilibru mai bun intre descrieri si actiune, in sensul ca uneori eram asa cuprinsa de descrieri (care erau f faine) + incercarea de a intelege si a-mi imagina vizual tot ca pierdeam ce se intampla, ceea ce a fost pacat ca ma trezesm ca trebuia sa ma intorc sa inteleg actiunea pierduta.
Dar per total foarte fain conceptul si cum a fost scris, mi-a placut mult❤️Mi-a parut tare rau de Nora si m-am regasit un pic in ea💙
Ar fi fain sa fie extins conceptul si universul in poate viata altui personaj? Vizual ar fi un film f fain❤️
Bravo, Ilinca, in sfarsit o carte contemporana romaneasca care imi provoaca speranta :)

[Mary Katerine · Rating 1 out of 5]

Din pacate a trebuit sa o DNF. Astept si eu ziua in care in literatura queer SF romaneasca sa se publice o carte care sa nu te bage in disperare (daca s-a publicat chiar va rog sa mi-o recomandati). Pana atunci, cartea asta nu a fost de mine.

[Lorans Cocuz · Rating 2 out of 5]

Tare degeaba. Sper ca Ilinca să facă o favoare literaturii române și să se lase

[Dragoș · Rating 3 out of 5]

Absolut tolerabilă și citibilă cartea, un fel de biopunk ușor distopic combinat cu o poveste de traumă și dragoste neîmpărtășită. Tușe poetice. Serviceable, cinstită, nu înțeleg de ce e așa panned, mai ales că-i foarte inventivă construcția lumii.

[Basil · Rating 2 out of 5]

i dont wanna say it was shite. but it kinda was. the contemporary time and space the book was placed in had sooo much potential. a woman is living in an eco world led by artificial intelligence, in which she tries selling this artificial intelligence, advertised as plastic surgery. the author knows exactly how this world is, but she leaves little to no information about it. its like, she knew exactly what she was writing abt but never actually expanded the idea enough in the book for the readers to understand wtf is going on
the author sold this book as being queer, and i was really excited about that, but the main characters queer journey plays little to no part in the book. the characters struggles with love are just part of her backstory and it barely gets mentioned
the author also uses brutality as a shock value, which i normally wouldnt be that shocked about but it feels like theres no reason for them to be there... the pages in which rape and animal murder are talked abt are meant to be raw and to be real, but they were so heavily detailed (one or two entire pages) that i had to close my book to even get through them
there were also chapters full with medical details and terms, and i was able to understand at least 40% of it because i take biology class, but they were so unnecessary and boring and had no impact on the story whatsoever
for this book to be good it needed hundreds more pages to actually expand the ideas the author had in mind bcs this felt like a fever dream to read through

[Iulia Drinceanu · Rating 5 out of 5]

M-a captivat încă de la primele rânduri și sper că voi vedea și filmul peste ceva timp, pentru că universul conceput este original și fascinat! Ar merita o direcție artistică pe măsura descrierilor elaborate.

Însă pe lângă asta, am simțit că mă regăsesc în povestea Norei și în lupta ei pentru o viață normală. Cartea parcă e o dedicație pentru noi ăștia care ne-am confruntat cu mizeria din oameni chiar de la vârste fragede și deși unele pasaje sunt brutale, violente, dezgustătoare, it do be like that sometimes. Cred că asta e și ideea, trebuie să le confrunți și să le accepți ca să poți merge mai departe cu povestea. Cam ca-n viață.

Dacă ar fi să-mi aleg un motto din roman, acesta ar fi: "Și-a propus să lupte cu toate armele pentru acea normalitate potențială, care însemna pentru ea singura viață demnă de trăit."

[Sebastian · Rating 3 out of 5]

nu știu dacă pur și simplu faptul că multe părți din carte au fost vagi m-a făcut să nu fiu total atras de ea, de personaje și de universul ei, dar sunt destul de sigur că o să existe o recitire pentru mine poate, poate o sa îmi schimb opinia.... momentan it's not along my favourites... we'll see

[Maria Savulescu · Rating 1 out of 5]

Dacă v-ați întrebat vreodată cum ar arăta sfârșitul lumii în formă de roman, nu trebuie să căutați mai departe decât "Copiii Ecosistemului" de Ilinca Mănescu. Nu doar că această carte ne dezvăluie un viitor distopic, dar o face într-un mod atât de haotic, încât aproape că te întrebi dacă ești prins într-o farsă literară. Nu reușește să fie nici ecopunk, nici distopie queer (să fim serioși, termenul "queer" pare mai degrabă un truc de marketing decât o realitate a narațiunii), dar reușește cu brio să fie o dezamăgire de proporții apocaliptice.
În mod surprinzător, această variantă literară nefinisată a primit chiar o bursă de creație, o decizie pe care trebuie să o catalogăm ca pe un alt simptom al distopiei editoriale. Așa cum Nora, personajul principal, își pierde energia, și cititorul își pierde orice speranță pe parcursul lecturii.
Cartea ne introduce într-o lume în care un ecosistem AI coordonează totul, și unde eroii trăiesc printre caimani și panouri fotovoltaice care... surpriză! Captează lumina bioluminescentă a oamenilor transformați. Și, cum orice distopie ecologică se respectă, kilovoltul este noua monedă, o idee atât de absurdă încât te întrebi dacă cineva, vreodată, a făcut un minim de cercetare înainte să aprobe publicarea acestui haos.
Personajele? Subțiri ca o coală de hârtie reciclată. Nora, eroina noastră, e copywriter într-o lume distopică unde implanturile sunt promovate de o AI – și, aparent, necesită campanii publicitare. Totul în această carte se simte ca o parodie nereușită, doar că autoarea nu pare să fi fost conștientă de asta.
Violurile generatoare de curent electric, incestul și excesul de violență nu fac decât să confirme că șocul e singurul element pe care Ilinca Mănescu l-a considerat necesar pentru a masca lipsa oricărei coerențe narative. Și despre queer? Am menționat că termenul apare undeva pe copertă, dar e, de fapt, atât de periferic în poveste, încât pare adăugat doar pentru efect.
În concluzie, "Copiii Ecosistemului" este cartea pe care o citești dacă vrei să experimentezi personal o distopie ;).

[Crina · Rating 2 out of 5]

o carte care simt ca nu se face inteleasa. e cumva prea opaca, nu razbeste mare lucru din universul ei imaginar pana la cititor. nici istoricul acestei societati, nici motivatiile din spatele actiunilor personajelor, nici reactiile lor. relatiile dintre personaje sunt incerte, trecutul norei cu ilora, haotic cum e, nu e destul de bine explicat, cat sa aiba vreo logica separarea lor. nu inteleg nici ce e cu parintii norei, nici cu caramel. pare o carte scrisa din franturi, nu un univers bine format si conceput. si trebuie sa dau dreptate celorlalte review-uri, nici partea ecologica, nici cea distopica, nici cea queer nu se arata. e dezamagitor, suna atat de bine pe coperta, o initiativa de laudat. doar ca worldbuilding-ul e atat de incomplet, neclar, zapacitor si, sincer, slabut, incat nu intelegi mare lucru din sistem, cum functioneaza si mai ales de ce, in ce fel e de bine sau de rau pentru cetateni, incat sa te poti situa de vreo parte sau alta (de obicei, impotriva sistemului si de partea protagonistului, cam ca in orice distopie). si pozitia norei in acest sistem e neclara, e mai degraba un personaj oarecare, care nu iese in evidenta pe fundalul societatii distopice, cum te-ai astepta. nici partea ecologica nu e explorata indeajuns, si nici partea queer nu depaseste nivelul relatiei dintre nora si ilora, nu se extinde asupra unei laturi identitare sau comunitare.

[Codruţ Sorescu · Rating 4 out of 5]

3.5 ⭐

Foarte mult potențial pentru o distopie românească de succes. Mi-a plăcut construcția lumii, cu lichenii, clădirile inteligente, verdeața și organisme autonome care o împânzesc, oamenii care creează energie prin bioluminiscență, adopțiile de animale exotice (și mai ales nutriile). Cred că acest roman suferă puțin din cauza românismelor care te scot din Brave New World și te readuc în spatele blocurilor periferice, într-o duminică dimineața. Biogenii (sau cum se numeau persoanele de la marginea societății) vorbesc cu „fă” și sunt construiți atât de stereotipic, încât nu poți confunda inspirația autoarei. De asemenea, pe parcursul cărții, este o încercare de prietenie a protagonistei cu Kril, care avea potențialul de a fi super wholesome, doar pentru a se transforma în ceva rău... ceva mega rău. În plus, nu înțeleg exact premisa cărții, că într-o lume atât de dezvoltată, în care oamenii trăiesc în comuniune cu natura și celelalte ființe, în care oamenii conlucrează pentru binele umanității, homofobia este încă o problemă pentru protagonistă (pe bune?)


Pentru o carte de debut, pot spune că mi-a plăcut, deși nu aș recomanda-o neapărat tuturor. Aștept cu nerăbdare următoarele lucrări ale autoarei.

[mariabobocel · Rating 3 out of 5]

O carte cu mult potențial, inceputul te lasa sa intelegi cateva lucruri foarte interesante despre lumea in care traieste Nora.
Insa pe parcurs m-a dezamagit sa vad ca ma pierd, apar goluri, poate din 2 motive:
1. (si cel mai probabil), autoarea nu isi doreste sa stii mai multe despre distopie și vrea ca romanul sa se concentreze pe trairile interne ale Norei, un personaj trist, care nu isi gaseste locul (insa misterul distopiei devine aproape frustrant, nu poti intelege foarte multe)
2. mai putin probabil, autoarea nu a reusit sa ofere mai multe detalii despre lumea in care traieste protagonista.
Overall, merita citita.

[Amelia Bocîrnea · Rating 5 out of 5]

pentru mine, copiii ecosistemului este o carte despre singuratate si despre introspectie, despre simtiri in primul rand. este apoi despre privilegii, despre disperare si relatii inegale. dincolo de crearea unei lumi distopice, Ilinca a conturat si un personaj sincer si cu care poti relationa, personaj pierdut intre oameni. scrierea este buna si nemonotona, de la parti in care totul este in ritm alert, la momente in care este descriptiva, si nici umorul nu lipseste. desi nu sunt mare iubitoare de sf, mi-a facut mare placere sa o citesc, si sa o cunosc pe Nora.

[Vanesa · Rating 2 out of 5]

aveam asa mari asteptari pentru asta.. nu si a trait titlul de "distopie ecologica queer", relatia dintre nora si ilora a fost mentionata maxim o pagina, poate doua. personajele sunt incomplete si distopia oribil dezvoltata. absolut dezamagitor cum o carte cu un concept asa de interesant a ajuns sa fie un cosmar de citit, ma asteptam la mult mai mult

[Alex Dincovici · Rating 3 out of 5]

Foarte "așa și pe dincolo". Adică nici așa nici pe dincolo

[Valeria Tudor · Rating 2 out of 5]

A lot of imagination & good writing. Fragmented story. Not much to understand, including at the end of the book.

[Marin · Rating 1 out of 5]

Copiii ecosistemului nu eșuează doar ca distopie ecologică (btw, termenul corect e ecopunk sau biopunk) queer (vezi să nu), ci eșuează ca roman de orice fel. Dar ce aud: o variantă chiar mai neînchegată a acestei cărți a câștigat o bursă de creație? Vai de steaua noastră!