Se poate marturisi tot intr-un cuplu? Si cand un adevar ascuns devine doar o mare minciuna? Cat de mult ne putem preface ca totul este bine din dorinta absurda de a ramane intr-un fals confort? Cat de mult putem pretinde ca suntem altcineva decat suntem de fapt? Si cum facem fata adevarului? Intrebari dificile la care Adriana si Dan nu pot raspunde atat timp cat sunt impreuna, dar la care ne raspund, fiecare dintre ei, separat. Dupa cinci ani de casnicie aparent linistita, Dan dispare brusc. Sa i se fi intamplat ceva? Sa fi fost rapit? Sa fi plecat? Si daca da, de ce? Asidua lui cautare o face pe Adriana sa se descopere, in primul rand, pe sine, iar explicatiile - sosite tarziu - sunt cu atat mai dureroase cu cat sunt mai neasteptate. Structurat sub forma a doua marturisiri, a lui si a ei, romanul ne dezvaluie extrem de alert franturi de prezent, combinate iscusit cu motivatii din trecut. Trecut si prezent sunt una in ambele confesiuni - a lui si a ei. Este incredibil cat de diferit pot vedea doi oameni aceeasi viata avuta impreuna, atunci cand din ea lipseste sinceritatea totala.
Tony Mott was born in Brasov, Romania in 1970. Her pen name was chosen to honor her grandfather, as Mott was her mother’s maiden name.
She has published her first novel in 2008, then a poetry volume in 2010, followed almost every year by a new apparition at Tritonic Publishing House - Juliet Had a Gun (Julieta avea un pistol, 2014), A Bullet for Juliet (Un glonț pentru Julieta, 2016), Don’t Throw Stones at Juliet, (Nu dați cu pietre în Julieta, 2017). Since 2019 she has been publishing a new series that follows the character Gigi Alexa: The Winter Of Perfect Murders (Iarna crimelor perfecte, 2019), In Autumn We Count The Dead Bodies (Toamna se numără cadavrele, 2019), The Last Poisoned Summer (Ultima vară otrăvită, 2021), and When Spring Comes (Când vine primăvara, 2022). She has also contributed to four collective volumes of short stories.
She also writes non-ficion on her real name, Antoneta Galeș. First edition of The Notebook of Happiness (Caietului Fericirii) was published in 2019, followed by a volume with the detailed subjects listed in the notebook - Our Daily unHAPPINESS (neFERiCIREA noastră cea de toate zilele , Creator Publishing House, 2021).
O poveste despre frumosul ambalaj impus si alimentat de catre societate, sub care se ascunde, uneori, atat de multa nefericire. In paralel, este si o poveste despre asumare si despre sacrificiile necesare pentru a face pace cu tine insuti. De asemenea, sunt atinse si subiecte precum efectele pe termen lung ale experientelor din copilarie, importanta relatiilor dinte copii-parinti, cat de mult mai avem de invatat despre acceptarea a ceea ce iese din sfera "normalului" si lipsa sinceritatii si a comunicarii.
Un roman despre relații care nu (mai) merg, nici dacă se străduiesc să o dreagă, chiar dacă cei doi sunt căsătoriți, iar lucrurile ajung să se "rupă" într-un mod tragico-misterios - soțul, Dan, efectiv dispare și nu mai este de găsit nicăieri și de nimeni, iar soția, Adriana, rămâne în urmă cu o grămadă de întrebări la care nu mai este cine să dea un răspuns. Avem în față un puzzle, unde cu fiecare piesă nouă găsită, ajungi tot mai aproape de imagine și adevăr.
Cartea este împărțită în două părți, așa că avem acces la motivațiile din spatele ambelor personaje, a Adrianei și a lui Dan, și putem privi cele întâmplate din amblele unghiuri. Personajele sunt credibile, cu probleme reale, chiar dacă motivația și logica lor nu prea au sens câteodată. Nu mi-a plăcut faptul că personajele nu au învățat nimic din trecut, ci continuă să perpetueze aceleași greșeli, sperând la rezultate diferite. Or asta e definiția nebuniei.
Un lucru un pic frustrant pentru mine a fost faptul că, deși cartea este scrisă la persoana I din două perspective, a ei și a lui, nu se distinge mai deloc "vocea" Adrianei de "vocea" lui Dan, adică avem același stil de exprimare, gândire și explicare a ideilor. Da, știu că povestea este scrisă și gândită de o singură autoare, însă mă așteptam la mai multă atenție la acest detaliu, având în vedere cât de diferiți și fost portretizați ca și personaje. Doar părerea mea subiectivă.
Povestea aceasta este mult mai mult decât o poveste de dragoste. Este despre o dispariție, o tragedie și regăsire de sine.
Recunosc că am fost șocată pe alocuri de acțiunile personajelor, nu înțelegeam de ce ar lua asemenea decizii (și personajele secundare m-au dat peste cap). Însă, pe măsură ce citeam și mi se dezvăluia mai mult din trecutul lor, ajungeam să înțeleg mai bine totul.
Mi-a plăcut mult că am avut și perspectiva lui, excelent scrisă și care a adus un plus romanului.
Romanul „Doi” este o izbucnire de emoții. E ceva ce nu poți ține în frâu și care te poartă fără direcție acolo unde textul îți cere. Parcă anticipezi relația, reacția… însă realizezi că nimic nu e ceea ce pare. Nici chiar finalul… Este o carte care se citește nu pe repede înainte ci într-o deplină relaxare pentru a înțelege atent subtextele venite din toate frământările personajelor, doar așa puteți suprinde toate nuanțele maturității stilului și limbajului, dar și a trăirilor eroilor principali, și vă asigur- nu au fost puține.
Recunosc, autoarea mi-a placut mult mai mult in thrillere. Parca mai mult suspans, parca personaje conturate mai bine. Si parca mai mult sens dat actiunilor lor.
Nu e o carte rea, nu-i vorba de homofobie, nicidecum asta, insa pot spune ca este pt prima oara dupa mult timp cand nu am inteles deloc actiunile personajelor. Nici actiunile efective, nici sentimentele prin care treceau.
Poate erau ele prea fucked-up ca sa aiba logica sau poate-s eu prea putin empatic. Sau poate ambele.
Interesant concept, nu ca as vrea sa il citez pe Dan, insa el si Adriana par basic-ul cuplu romanesc, ea vrea copil, el nu, comunicare si intelegere nu exista si toata lumea se mira de ce nu se inteleg.
E ciudat ca Dan dispare fara sa zica nimic, dar imi place ca avem parte de gandurile Adrianei, sau de perspectiva ei in a pune lumina pe ideea: de ce am ajuns in punctul acesta?
Oricum citind realizezi de ce au ajuns aici si totodata realizezi ca Tony Mott nu loveste in cuplurile care s-au iubit si se iubesc, faza la Adriana si Dan a fost ca nu se potriveau de la inceput, ea a ramas insarcinata de asta s-au si casatorit si la 3 luni a pierdut sarcina. Cumva, mai bine pentru ca altfel isi rata toata viata si o mai rata si pe a lui.
Oamenii au nevoie de atata external validation incat uita sa se respecte ajungand cu oameni pe care nu i-ar observa pe strada.
Tot nu imi place de Dan, dar nici Adriana nu pare mai desteapta insa romanul mi-a placut, cred ca ajuta foarte mult ca situatiile de gen se intampla iarna, pentru mine iarna este un timp fara timp, in care totul stagneaza si orice se repara.