Úžasný príbeh citového vzplanutia medzi mladým mužom a zrelou ženou, ktorá mu ukáže iný pohľad na zmysel života. Kniha, v ktorej kľúčovú úlohu zohráva rozprávačova prvá láska – literatúra. Pretože v meste, kde vládne strach, ho môže zachrániť len predstavivosť.
Mladý rozprávač Fazil študuje ďaleko od domova. Po otcovej smrti dostal štipendium a prenajíma si izbu v skromnej ubytovni, ktorou prechádzajú nezabudnuteľné postavy v snahe prekĺznuť trhlinami v hrôze doliehajúcej na mesto.
Fazil pracuje ako komparzista v televíznej šou a práve tu stretne zmyselnú ženu, ktorá ho očarí. Jej meno Hayat v turečtine znamená život a práve vďaka nej objaví jeho rôznorodosť. Láska a jej odtiene sa stávajú metaforami túžby po slobode v uzamknutej krajine.
He was born 1950 in Ankara, Turkey to the notable journalist and writer Çetin Altan as the first of two sons. His brother Mehmet Altan is also a journalist, writer and university professor of economy politics.
A working journalist for more than twenty years, he has served in all stages of the profession, from being a night shift reporter to editor in chief in various newspapers.
In addition to having written columns in several Turkish newspapers, including Hürriyet, Milliyet and Radikal, Altan has produced news programming for television. He worked as the editor in chief and lead columnist of Taraf, a daily Turkish newspaper, until he resigned from his post in 2012.
He was fired from Milliyet after writing a column on 17 April 1995 titled "Atakurd", which presented an alternate history of Turkey. In September 2008 when Altan published an article titled "Oh, My Brother" dedicated to the victims of the Armenian Genocide, he was charged under Article 301 of the Turkish Penal Code for "denigrating Turkishness". The judicial claim was initiated by the far-right "Great Union Party."
During Turkey's media purge after the failed July 2016 coup d'état on September 23, 2016, Altan, was arrested. On 16 February 2018, along with his brother Mehmet and four others he was sentenced to life imprisonment with the condition that they be locked up for 23 hours each and every day.
August Sander: Tre contadini che vanno a ballare. Fazil ha una copia incorniciata di questa fotografia, unica forma di arredo della sua stanza.
Educazione sentimentale nella Turchia del terzo millennio mentre ombre scure si addensano, il potere si fa minaccioso, si finisce in prigione per un nonnulla e non è il tribunale a dover dimostrare la colpa ma l’accusato a dover dimostrare la sua innocenza. Ahmet Altan ne sa qualcosa, avendo passato cinque anni nelle patrie galere per un’accusa fasulla già solo a sostenerla – diffusione di “messaggi subliminali” nel corso di una trasmissione televisiva nella quale era ospite alla vigilia del tentato colpo di stato del luglio 2016 (lo stesso colpo di stato è molto dubbio, difficile escludere che non sia stato opera dello stesso Erdoğan) - ed avendo scansato una condanna all’ergastolo. Questo stesso romanzo è scritto durante la prigionia e non è difficile percepire che grande finestra spalancata sia stata nell’angustia della cella.
Fazil, l’io-narrante, giovane studente universitario di letteratura, diventato povero dall’oggi al domani (nel suo caso si è trattato di congiuntura economica, il padre aveva investito tutto sul prodotto sbagliato), si trova un lavoro come figurante in una trasmissione televisiva - che ricorda un po’ il mitico Colpo Grosso di Umbertone Smaila, ma in versione islamica, le parti intime restano coperte - e qui conosce due creature femminili che sono agli antipodi, non solo per età – sua coetanea Sila, signora matura Hayat Hanim (milf o cougar?) – ma anche per carattere e abitudini – finita sul lastrico la giovane nel corso di una notte, e come Fazil studia letteratura, mentre la signora vive alla giornata rifiutando i libri e senza preoccuparsi del denaro – Fazil diviso tra queste due donne intrattiene con entrambe rapporti appassionati (e appassionanti per me lettore) lasciandole ignare l’una dell’esistenza dell’altra (perché poi, ahi loro, son tutti banalmente e meschinamente gelosi).
Così si compie l’educazione sentimentale del ventenne: con lezioni apprese dalla coetanea, che rimpiange la ricchezza sottrattale e progetta di trasferirsi in Canada; e lezioni – più numerose e più rivelatorie – apprese dalla donna senza età ma che ha vissuto almeno il doppio di Fazil. La percezione è che tra le due sia il protagonista, Fazil l’io-narrante, sia lo stesso Ahmet Altan, propendano per la donna che si chiama come il romanzo, Hayat Hanim (Signora vita). E così facendo spingono anche me lettore a parteggiare per lei. Peccato la visione del narratore e dello scrittore sia così maledettamente maschile, rinchiusa in canoni che poco si adattano al terzo millennio: profumo, aspetto, nettare sembra un po’ poco per definire il femminile, soprattutto un po’ vecchio, francamente ormai inaccettabile.
Ciò nonostante non posso negare che Altan sfoggia e trasmette sensualità, senza mai affidarsi a dettagli anatomici, o piccanti, spinti, limitandosi a brevi descrizioni dei momenti intimi tra Fazil e i suoi due amori. E forse il maschilismo di Altan, almeno il suo, si stempera quando il lettore si rende conto che le due donne non solo non sono gelose l’una dell’altra – mentre il ragazzo è peggio di un siculo imbrillantinato da film anni Sessanta – ma sono di gran lunga più maestre di vita ed esperienza, più pratiche e sensibili. Intanto, intorno, la Turchia, questa città mai nominata – nella quale credo si possa riconoscere Istanbul – finisce sempre più in mani intransigenti ma anche corrotte. Il bigottismo religioso (integralismo e fanatismo) a braccetto con l’immoralità politica.
Tutte le fotografie sono di August Sander (Herdorf, 17 novembre 1876 – Colonia, 20 aprile 1964).
من معمولا خیلی کم از ادبیات ترکیه میخونم. اما تازگیها توسط دوستان بااین نویسنده آشنا شدم و کنجکاو شدم کتاباشو بخونم. من قبلا دوتا کتاب از این آلتان خوندم و بنظرم واقعا بی نظیرن. حیات خانم بنظرم قشنگتر بود.کتابی که یک نفس خوندم و تاالان هنوزم فراموشش نکردم. وقتی تموم شد،حس عجیبی داشتم از اینهمه مسائلی که در کتاب بهشون پرداخته. عشق،فقدان و آزادی. جالب تر اینکه آلتان موقعی نوشتن این کتاب در زندان بود. من شخصیت حیات خانم رو خیلی دوست داشتم. زنی بود مستقل ، بااراده و قوی بود. کتاب حیات خانم در ظاهر ساده بنظر میاد ولی آلتان خیلی عمیق نوشته.
حیات خانم کتابی ایست از احمد آلتان ، نویسنده ، روزنامه نگار سرشناس ترک . او که به جرم مشارکت علیه دولت رجب طیب چندین سال زندانی بود ، کتاب حیات خانم را درزندان نوشت . افزون بر داستان عشقی ، کتاب اوتصویری آشکار و روشن از شرایط زندگی در ترکیه پس از کودتای نافرجام سال 2016 است . آزیل فاضل ، قهرمان داستان او جوانی ایست که ثروت پدر او پس از کودتا ، مصادره شده و حالا او و خانواده درآمد چندانی ندارند . آزیل گرچه شانس چندانی در زندگی نداشته اما در ارتباط با جنس مخالف و خانمها سخت بخت یار است . اما فاضل در تصمیم گیری همواره مردد و میان انتخاب ها سرگردان است . گویی زندگی او داستان چندانی ندارد . داستان زندگی فاضل و آشنایی او با حیات خانم بهانه ای شده برای آلتان ، تا شرایط زندگی در زمان رجب طیب و اختناق و دیکتاتوری دوران او را توصیف کند . توصیفات دقیق آلتان از جامعه دیکتاتور زده ترکیه همزمان با نگارش کتاب از داخل زندان ، حیات خانم را به کتابی ملموس اما بسیار معمولی تبدیل کرده است .
دوستان سلام. بعد از مدت ها ، تقریبا یک ماه و خوردهای یه کتاب خوب خوندم. کتابی که بخاطر جریان داشتن احساس ، در متن شیواش ، رفت توو لیست صد داستان مورد علاقم.و نویسندهش شد نویسنده مورد علاقهی امروزی من. پس... قراره راجع به «حیات خانم» شاهکار «احمد آلتان» روزنامه نگار ، نویسنده و زندانی سابق سیاسی ، صحبت کنیم. داستان راجع به پسر دانشجوییه که خودش راوی داستانه. «فاضل»ی که از روستا به استانبول میره برای تحصیل و درگیر یک مثلث عاشقانه بین «حیات خانم» زنی که هیچ شباهتی به خودش نداره و «سیلا» دختری که از هر نظر شبیهش هست میشه. «آلتان» شدیدا در ادبیات و نوشتن قلدره. به حدی قلدره که روی هر مسئلهای دست میذاره میبره. در این کتاب روی فقر دست گذاشت ، برد. روی عشق دست گذاشت ، برد. روی سیاست و زندانی های سیاسی دست گذاشت ، برد. روی مثلث عاشقانه دست گذاشت برد. روی تراژدی دست گذاشت خیلی خوب برد. شخصیت اصلی ، در همون خطوط اول داستان ساخته میشه و فضای شخصیت خودش رو از دید بی قضاوت برای ما روایت میکنه.چیزی که من رو شگفت زده کرده دقیقا همینه. مسئلهای که حتی در ادبیات کلاسیک فرانسه هم من ندیدم. فضای داستان باب دل من بود. بشدت تلخ، تراژیک ، عاشقانهای در اتمسفر مسموم سیاست و کامل. نمادسازی های داستان خودش سه تا ریویو نقد میخواد و برای همین من واردش نمیشم تا اسپویل هم نشه. چیز دیگهای که جالبه اینه که شخصیت ها با فلسفه و تفکرات ذهنیشون خلق نشدن ، از دنیای واقعی گرفته شدن. دیده های «آلتان» برای نوشتن قطعا بسیار بوده. یه جمله هم درباره ترجمه بگم :«خانم ایلناز حقوقی ، این کتاب رو جوری ترجمه کرده که اگر قرار بود «احمد آلتان» فارسی بنویسه ، به این حد خوب نمیشد.» سر مجموع : «حیات خانم» شاهکار «احمد آلتان» ، کتاب مطلقا کامل و بی نظیریه. به امید اینکه آثار بیشتری ازش به فارسی ترجمه بشه.
4,5 Nu va lăsați induși in eroare de copertă, asta înainte de toate. Apoi sa zic ii pun 5 stele și nu 4, ca sa-mi aduc aminte ce experienta plăcută, limpede și satisfăcătoare a fost. Nu m-a chinuit, nu m-a stors de puteri, dar nici nu a cazut în derizoriu, nu a bagatelizat viața și nici moartea și nici alegerile pe care suntem nevoiți sa le facem.
Cartea este in posesia unui literaturi desavârsite, este un fel seducator de a celebra viața, adevărul și libertatea. Altan închide în doua povesti de dragoste o întreagă prelegere, e ca un mic curs filosofic despre cum e sa te privesti ochi in ochi cu viața, având mâinile legate și lacătul pus pe ușa celulei.
Cele doua femei din viata lui Fasil sunt doua opțiuni fundamentale. Sunt doua drumuri și doua feluri de a iubi. Sunt doua seturi de valori, amândouă valide. Catea e plină de semnificații iar felul acesta languros și senzual de a le prezenta fac un contrast incredibil cu fondul dur, totalitar și violent al politicii care închide totul sub un capac negru, greu, idestructibil. E de fapt o declarație: viața trebuie trăită și ea ca o mare literatură.
Doamna Hayat are firescul pe care ți-l dă libertatea, lipsa fricii, are exuberanța de a trăi in afara contractelor, de a trai deplin cu trupul, cu simturile, dupa legile indestructibile ale naturii, in virtutea regulii impuse de evolutia noastra biologica. Doamna Hayat nu poate fi tanara si frageda, ea e pârguită si împlinită, trăind, in trupul ei voluptuos, total, complet, in ritmul unei satisfactii imbelsugate care i se cuvine si care se revarsa peste partenerul ei ales. Senzatia de fericire este resimtita simplu, e profundă și satură ca o hrană, un om flămand. Tanara Sila, pe de alta parte, este rationala, ea vine cu conexiuni neuronale, analiză, trupul ei face dragoste brutal, ca un bici, corpul, afectiunea ei e ca o trezire fara sfarsit la realitate, la concret. Ea planuieste, judeca, acționeaza, evadeaza.
Ele, fiecare, sunt doua drumuri, doua destinatii, una inseamna sa traiesti in Turcia natala, sa ramai fidel unei origini ca in bratele materne ale unei iubiri totale, alta inseamna exilul, desprinderea, salvarea de sub dictatură. Sila e libertatea de expresie si de gandire. Dar e si spiritul material al vietii, este ecuatia materialista si pragmatica. Ea este și o dezicere de la o definitie. Sila e o noua nastere.
Felul in care pledeaza Altan, prin vocea doamnei Hayat, pentru doamna Hayat este un mic regal, este o pledoarie pentru frumusetea unei vieti care pastreaza un fel de valori primordiale, un fel de Eden in care omul este inca la locul lui, intr-o magnifica conexiune cu lumea, cu el insusi si cu sensul lui.
Paralele constante la literatura sunt inteligente, captivante si sprijina rationamentele pe care cartea te invita sa le faci. Separa mereu fondul de forma nu doar in creație, ci si in existenta curenta.
Puzderie de fragmente as fi putut scrie aici. Dar o sa le descoperim singuri, fiecare. Cartea este ca o cutie cu bomboane, asa am înțeles-o eu, cel puțin, pentru că m-am oprit îndelung sa gust savoarea ascunsa în ultimul cuvânt. Insa fiecare bomboana e un lacăt mititel, întâi trebuie sa găsești cheița potrivita și sa stii sa o desfaci.
O carte foarte frumoasa, mi-a placut mult si in sensurile ei, și in stil, și în intenții.
Încerc să mă feresc de cuvinte mari, chiar dacă scriu aceste cuvinte la câteva minute după ce am terminat "Doamna Hayat " și încă nu m-am desprins cu totul de atmosfera romanului, de lumea lui, de tristețea lui. Scris în detenție, "Doamna Hayat" prezintă un triunghi amoros format din Fazil, un student la Litere care face figurație la o televiziune locală pentru câțiva bani în plus, Hayat, o femeie mai în vârstă care îl ia sub aripa ei și îl inițiază atât în ale dragostei cât și în ale vieții, și Sila, studentă și ea la Litere, ea provine dintr-o familie bogată care însă pierde totul odată cu un denunț. Fazil încearcă să se împartă între cele două iubiri pe fondul unui regim politic absurd în care democrația este mimată, iar libertatea de expresie este pedepsită. Încet, încet atmosfera de teroare intră în viața protagonistului la toate nivelurile: cel academic, cel intim și cel profesional. Pe parcursul romanului acesta învață ce este dragostea, frica, singurătatea și speranța. Deși are posibilitatea de a părăsi țară împreună cu Sila, tânărul ia o altă decizie influențat de evenimentele la care este martor. Cred că ceea ce caracterizează romanul și stilul autorului este claritatea și simplitatea prin care reușește să povestească și să creeze o lume în care îl prinde pe "cititorul naiv și sentimental" (pentru a parafraza titlul unui alt autor turc, Orhan Pamuk). Acum după ce am citit "Doamna Hayat, pe de o parte simt bucuria faptului că am citit un roman frumos și golul acela pe care îl ai după ce ai citit o carte cu adevărat bună. De acum, Ahmet Altan se numără, fără doar și poate, printre autorii mei preferați.
,, Ahmet Altan este un cunoscut scriitor și jurnalist turc. În timpul epurării media din Turcia, după lovitura de stat eșuată din iulie 2016 Altan a fost arestat. El a fost acuzat că a trimis „mesaje subliminale” pentru a încuraja planificatorii tentativei de lovitură de stat .” (sursa Wikipedia)
🌐A scris cartea în timp ce se afla în închisoare. Pe lângă faptul că este o poveste de dragoste, cartea prezintă condițiile de viață din Turcia după lovitura de stat eșuată.
👳♀️ Fazil este un tânăr student la Litere care după moartea tatălui rămâne falit după ce averea îi este confiscată de stat. Deși nu a avut prea mult noroc în viață este extrem de norocos în relațiile sale cu femeile.Pentru a câștiga niște bani, va apărea în publicul unei emisiuni de televiziune și va întâlni două femei: Doamna Hayat, o femeie matură și elegantă și Sila, o tânără foarte frumoasă de vârsta lui, studentă la Litere ca și el. 💘Am fost fermecată încă din primele pagini ale acestei lecturi de descoperirea de către Fazil a acestor femei atât de diferite. Scrisul autorului ne atrage într-un vârtej de senzualitate, de descoperire a vieții, a iubirii. Deși autorul nu situează geografic cartea sa și menționează doar regiunea Bosforului, el ne dezvăluie dificultățile vieții în Turcia, o parte din ce în ce mai mare a populației pierzându-și locurile de muncă, speranțele, viitorul și suferind tot mai multe violențe și represiuni fără discernământ. 🕒Nu m-am putut atașa de Fazil, acest bărbat tânăr care se plimbă din brațele unei femei în cele ale alteia, știind foarte bine că profită fără rușine de generozitatea uneia și de naivitatea celeilalte. Aerul său nonșalant nu pare să-i pună probleme și își permite chiar să arunce o privire uneori disprețuitoare ibovnicei, doamna Hayat, care acordă puțină atenție erudiției sale literare. Așa că am urmărit evoluția trioului de la distanță și cred că autorul ar fi trebuit să dea glas doamnei Hayat și Silei, poate m-aș fi simțit mai implicată în această poveste. 🧕Dna Hayat este frumoasă, ignorantă, plină de umor, altruistă și prietenoasă. Sila este muncitoare, cultă și idealistă. Cred că singurul lucru pe care îl au în comun este că sunt rănite sufletește. După mine, dna Hayat reprezintă rămânerea, iar Sila reprezintă plecarea. Poate că Ahmet Altan își explica acest lucru în sinea lui. Când drumurile s-au bifurcat, am rămas cu vise pe de o parte și dezamăgiri pe de altă parte. Dacă o persoană face o alegere, unde se duce? Visele tale sau dezamăgirile tale? Mulți oameni pot numi asta vise, dar a pleca fără a-ți vindeca rănile provocate de dezamăgiri și eșecuri înseamnă oare cu adevărat a pleca? În opinia mea, Altan își anunță decizia cu două cuvinte foarte frapante în final. „Aștept. Sunt aici.” 👳♀️Dar Fazil ezită mereu în luarea deciziilor și se pierde între alegeri. E ca și cum viața lui n-ar avea prea multă poveste și zvâcnire.
☀️Totuși voi încheia cu o notă pozitivă, deoarece finalul m-a surprins și m-a încântat. O frumoasă declarație finală de dragoste pentru femei, pentru libertatea lor și pentru propria libertate a lui Ahmet Altan. ⭐️⭐️⭐️⭐️
L-am citit nu ca pe un roman, ci ca pe un poem delicat închinat dragostei și literaturii, chiar și în cele mai urâte dintre vremuri. Foarte mult mi-a plăcut.
احمد آلتان در این کتاب و در محدودترین وضعیت ممکن راوی ممنوعه ها و فشارها و آسیب هاست، شخصیت های اصلی و فرعی کتاب و زندگیشون بخش مهمی از واقعیت شرایط زندگی و جامعه رو نشون میدن، اقامتگاه "خان" نمونه ی کوچکی از این جامعه ست که میشه اون رو در قالب مشت نمونه ی خروار متصور شد. فاضل سرگشتگی یک زندگی و جوانی در میانه ی این بحران هاست، حیات خانم نمادی از گذشته، وابستگی ها ،ریشه ها، بحران های و سبک و سیاق کشور که به دست و پای فاضل پیچیدن و دل کندن رو ازش سخت میکنه( عشقی که با همه ی باید و نبایدهاش به باور آلتان عاشق و معشوق، پدر و دختر و مادر و پسر بودن در یک رابطه رو در بر میگیره)، و سیلا حکایت آینده و رهایی و گریختن از اجبارهاست. حیات خانم شخصیت مرموز کتاب بی شباهت به اسمش نیست، حضورش شور و گرمی به زندگی می بخشه و فقدانش رنگ و نقش از زندگی میگیره ، " حیات " نه یک کاراکتر که معنایی دیگه از زندگی ه، شرحی از عشق، ازادی، مدارا، لذت و حسرت، تجربه و شوریدگی، مبهم و راز آلود و غیر قابل پیش بینی بودن زندگی، سقوط و بی عدالتی و مرگه، مرگی جسمانی یا روانی که زیر سایه ی خشونت و استبداد و ناچاری ها به آدم ها تحمیل میشه.
"اگر یک بار حقیقت را ببینی، دیگر نمی توانی از آن خلاص شوی، اصلا به همین دلیل است که آدم ها نمی خواهند حقیقت را ببینند.."
دلایل زیادی برای دوست داشتنش دارم. دلایل زیادی برای دوست نداشتنش دارم. خودآگاهم میگه که چیزهایی در این کتاب هست که با تمایلات من از یک اثر ادبی سازگاری نداره و هم زمان ناخودآگاهم به شدت با کتاب کلنجار میره و بهش رجوع میکنه. خوشخوان بود ولی داستان کممایهای داشت. داستان کممایهای داشت، ولی بنظر کافی میاومد. ملغمهی ضد و نقیضی بود این کتاب، دقیقا مثل زندگی. شاید به همین دلیله که بنظر هرکسی باید یک کتاب این شکلی بخونه.
Cu siguranță nu a fost genul meu de lectură, dar am apreciat construcția lăuntrică a personajelor și cum totul se reflectă în exterior prin multiple fațete.
İnsanlar bedenen hapsedilseler bile gerçekten de fikirler ve hayaller hapsedilemiyormuş. Kitabı okurken bir yanım hep bu duruma şaştı ve sevindi. Silivri'de bir hücrede hapsedilmiş olsanız da zihniniz İstanbul'un ara sokaklarında gezebiliyor, üniversitede derslere katılabiliyor, edebiyatçılarla polemiğe girebiliyor, tanımadığı kadınlarla beraber olabiliyor. Bununla birlikte günceli yazmak bana oldukça zor gelmiştir. Hayatınız kaydırılmış veya canınınz ciddi bir şekilde yanarken bu olanları kör göze parmak sokarcasına anlatmadan, hikayenin etrafına sadece bir alt metin olarak serpiştirmek ve naif benzetmelerle ve doğal karakterler üzerinden derdini anlatmak da ciddi bir ustalık. Bence Ahmet Altan bunu çok iyi başarmış ve gerçek bir ustalık eseri ortaya koymuş. Hayat ve Sıla çok farklı kutuplarda iki insan. Hayat Hanım güzel, cahil, şakacı, fedakar ve cana yakın. Sıla çalışkan, kültürlü, idealist. İkisinin tek ortak özelliği bence canlarının yanmış olması. Hayat Hanım kalmayı, Sıla gitmeyi temsil ediyor benim gözümde. Belki de Ahmet Altan kendi içinde bunun muhasebesini yapıyordu. Yollar çatallaştığında da bir yanda hayaller diğer yanda da hayal kırırklıkları kaldı. İnsan bir seçim yapsa nereye gider? Hayallerinin mi, hayal kırıklıklarının mı? Buna çoğu insan hayaller diyebilir ama hayal kırıklıklarını iyileştirmeden gitmek, gerçekten gitmek olur mu? Altan bence finalde çok vurucu iki kelime ile kararını ilan ediyor. "Bekliyorum. Buradayım."
Cu Ahmet Altan am făcut cunoștință în anul 2020, prin intermediul cărții "Nu voi mai vedea lumea niciodată", fiind unul dintre primele titluri @anansi.worldfiction pe care le-am citit. Încă de pe atunci mi-a cucerit sufletul prin măiestria cu care așterne cuvintele pe hârtie, dar și prin curajul și puterea de a lupta împotriva regimului prin scris. Atât "Nu voi mai vedea lumea niciodată", cât și "Doamna Hayat", au fost scrise în perioada de detenție, dovedind faptul că regimul l-a privat de libertatea fizică, însă sufletul și psihicul îi sunt libere și nu i le va putea îngrădi nimeni, niciodată!
"Doamna Hayat" descrie un triunghi amoros format din Fazil, un student la Litere care face figurație într-un studio de televiziune, Hayat, o femeie mai în vârstă care-i trezește pasiuni nebănuite și îl inițiază, și tânăra Sila, o studentă la Litere și îndrăgostită de literatură. Fazil încearcă să se împartă între aceste 2 iubiri atât de puternice și atât de diferite în același timp, pe fundalul unei situații politice incerte, în care denunțurile și arestările sunt la ordinea zilei. Fazil are ocazia să părăsească țara împreună cu Sila, însă se hotărăște să rămână în Turcia.
"Literatura este un telescop îndreptat spre infinitatea sufletului omenesc (...) Prin acest telescop îi vedeți omului stelele sclipitoare, și tot atât de bine, găurile negre. (...) Aflasem astfel că sufletul omenesc nu este un întreg, neted și coerent; este suma unor bucăți desperecheate care se sudează progresiv una de cealaltă. Și, evident, aceste "îmbinări" nu sunt niciodată perfecte..."
"Ca să cunoști pe cineva, trebuie să-i cunoști visurile."
"Singurătatea ei era ca un cuib."
"Viața începe din întâmplare și continuă la voia întâmplării."
Am citit cartea mai mult din curiozitate pentru experiența lui Altan cu regimul turc și, deși nu sunt prea multe scene revelatoare pe tema asta (sau nu suficiente pentru interesul meu), se distinge imaginea unei societăți din ce în ce mai claustrofobe și violente.
Atenția lui se concentrează mai mult pe triunghiul amoros, care îi iese convingător. E interesant că tânărul bărbat nu e detestabil, cu toate minciunile și înșelătoriile lui. Poate pentru că e foarte atent la ambele femei. Sau poate, mai degrabă, pentru că ambele femei înțeleg repede că mai e o alta, dar acceptă. E alegerea lor. Cumva te face să simți că toți se folosesc în aceeași măsură unul de altul (nu în sens negativ, ci în sensul în care toți avem nevoi emoționale de acoperit).
Nu e telenovela de care mă temeam - serios, coperta aia arată un pic ca un poster la Suleiman Magnificul și prezentarea editurii nu m-a inspirat prea tare, noroc că eram curioasă să citesc odată ceva de el, că aștepta de mult timp. Dar e un pic prea sentimentală, prea emoțională și mai ales prea explicativă pentru mine. Explică-mi mai puțin, arată-mi mai mult. Lasă-mă și pe mine sa îmi imaginez un pic ce ai vrut sa spui cu scena aia.
Oricum, în ansamblu o experiența plăcuta de lectură - stilistic e foarte bun - și o incursiune interesantă in societatea turcă contemporană, pe care nu o mai vizitasem de mult.
Kitabı bitirdikten sonra bir başka kitaba başlayamayacak kadar okuyucunun düşünceleri ''hayat hanım' da'' takılı kalıyor. Geniş bir zaman ve yer mekan olarak da fazla bir şey olmamasına rağmen herşey her sayfa o kadar dolu ki, duygusal bir yoğunluk sanatsal bir bakışla yoğrulmuş yapılanmış. Hem anlatılanlar fazla değil ama dolu dolu her bakımdan. İçerdeyken yazdığı bu eserinin hüzünlü yalnızlığını hissedebiliyor insan.
Dar nu inveti mare lucru despre viata intr-o familie fericita, imi dau acum seama, nenorocirea este cea care iti da lectii de viata.
Literatura este un telescop indreptat spre infinitatea sufletului omenesc. Prin acest telescop ii vedeti omului stelele sclipitoare, dar si gaurile negre.
اگر به ادبیات ترکیه علاقهمند هستید و میخواهید داستانی چندلایه و متفاوت از عشق را در بستری اجتماعی و سیاسی تجربه کنید، این کتاب میتواند گزینه مناسبی برای شما باشد. راوی داستان جوانی به نام فاضل است که عاشق زنی به نام حیات میشود. حیات زنی پرشور، بیپروا و آزاد است؛ نمادی است از خود زندگی. در مقابل، شخصیت دیگر داستان، سیلا، نماینده عقل، نظم، ثبات و آرامش است. آقای آلتان در این رمان، مرگ و زندگی، عشق و سیاست، سکوت و فریاد، پوچی و معنا را در کنار هم قرار داده است.
Undeva între 3,5 și 4 stele. Un roman frumos, dar și foarte trist, despre o relație de iubire (sau, de ce nu, o dublă relație de iubire) sortită de la bun început eșecului, având ca fundal căderea abruptă a Turciei într-un regim dictatorial și abuziv, ce strivește cu brutalitate orice formă de minimă opoziție. Doamna Hayat nu este nici pe departe un roman social, ci mai degrabă unul contemplativ, miza principală fiind o încercare de cunoaștere a vieții, dar nu în mod direct, ci prin intermediul iubirii și al literaturii. Ceea ce, raportat la contextul social actual al țării, se va dovedi a fi un dublu eșec. Ahmet Altan este, fără discuție, un scriitor foarte talentat. Modul în care descrie stările emoționale, dar și nivelul de reflecție la care ajunge studentul Fazil, naratorul cărții, este remarcabil: "Am descoperit de-a lungul zilelor sentimente noi, idei noi, o altă percepție a timpului, un alt mod de a trăi. Natura timpului se schimba imediat ce o atingeam, existența se elibera din învelişul timpului, spintecată parcă de un cuţit ascuțit, despuiată de trecut și de viitor, dezvăluind clipa trăită, ca pe miezul unui fruct suculent. De obicei strivit sub povara grea a trecutului și a viitorului și niciodată trăit cu adevărat din cauza necesităţilor care îl apăsau, ,"momentul prezent", acest sâmbure de timp care trece, scăpa de trecut și de viitor ca să devină măsura infinită a vieții. Amintirile de ieri dispăreau împreună cu grijile de mâine, existenţa în întregime nu forma decât un singur și inalterabil ,,prezent". Un prezent care se desfășura fără niciun obstacol, plin de veselă dezinvoltură, de glume, de tandră seninătate și neobosită voluptate. Nu mai exista nici trecut, nici viitor când îi simțeam trupul lipit de al meu, ci doar momentul unic, invadat de prezența ei, care doar el ne lega de viaţă". Toate acestea sunt posibile ca urmare a prezenței misterioasei doamne Hayat, cuvânt ce este sinonim cu însăși viața. De aici și până la transformarea într-o obsesie nu mai este decât un pas. Însă, iubirea lui Fazil nu are ceva maladiv, ci doar îl condamnă la indecizie, precum și la o căutare permanentă, lipsită probabil de orice speranță. Lectură plăcută!
Ecrit en prison, le dernier opus du Turc Ahmet Altan est une fable magnifique, qui mêle l’histoire d’une éducation sentimentale et d'une prise de conscience politique dans une démocratie. Avec comme figure de proue, une icône de liberté aux allures de stars de cinéma. Prix Femina étranger 2021 : ce livre sur la liberté de choisir sa vie, ses amours, son destin résonne étrangement quand on apprend qu'il a été écrit en prison par Ahmet Altan, qui l'a dédié lors de la cérémonie de remise du prix Femina" à toutes les femmes turques et kurdes injustement emprisonné pour des raisons politiques ». L'auteur a été emprisonné pendant plus de quatre ans en Turquie, accusé d'avoir appelé au renversement du pouvoir, lors du coup d'État du 15/07/2016 alors qu'il était rédacteur en chef du quotidien Taraf. Il n'est sorti qu'en avril 2021. L'auteur travaille en prison pour écrire "Madame Hayat", un personnage qui prendra vie à ses côtés, et on peut imaginer l'aider à endurer les années de souffrance. Ainsi dans le texte qu'il a écrit pour la remise de son prix, il déclare : « Moi aussi, je voulais que les autres aiment Madame Hayat autant que je l'aimais. Puissent-ils tomber amoureux d'elle autant que je suis tombé amoureux d'elle. " Ahmet Altan nous raconte une éducation sentimentale, celle de Fazıl, un jeune homme dont la vie vire à la misère à la mort de son père. Pour gagner un peu d'argent, il va apparaître dans l'audience d'une émission télévisée et rencontrer deux femmes ; Madame Hayat, une belle femme mûre qui jettera son dévolu sur lui, et Sıla, une très belle jeune femme de son âge, étudiante en lettres comme lui.
J'ai été ensorcelée par les premières pages de cette lecture, la découverte de ces femmes si différentes par Fazıl. La plume de l'auteur glisse et nous entraîne dans un tourbillon de sensualité, de découverte de la vie, d'amour. Même si l'auteur ne situe pas géographiquement son livre et ne mentionne que la région du Bosphore, il nous révèle les difficultés de la vie en Turquie, avec une partie de plus en plus importante de la population perdant son emploi, ses espoirs, son avenir, subissant de plus en plus de violences et répression sans discernement. Malgré les grandes qualités rédactionnelles de l'auteur, si j'ai apprécié les cours donnés par Mme Hayat, je n'ai moi-même pas été totalement séduite par Fazıl. Je n'ai pas réussi à m'attacher à ce jeune coq, qui passe sans vergogne des bras d'une femme à ceux d'une autre, sachant bien qu'il profite sans vergogne de la générosité de l'une et de la naïveté de l'autre. Son air désinvolte ne semble pas lui poser de problème, et il se permet même de jeter un regard parfois méprisant sur l'épicurienne Mme Hayat, peu attentive à son érudition littéraire. J'ai donc observé de loin l'évolution du trio, ce que j'ai regretté. Si l'auteur avait donné la parole à Mme Hayat et Sıla, je me serais peut-être senti plus concernée par cette histoire. Cependant, je terminerai sur une note très positive, la fin m'ayant surpris et ravi. Une belle déclaration finale d'amour pour les femmes, pour leur liberté et pour la liberté même d'Ahmet Altan.
Ahmet Altan’ın dilini çok severim. Su gibi akan eserler yaratır. Yarattığı dünyanın içinde gezinirim, karakterlerle özdeşleşirim. Bu kitabı da harika karakterler, sosyal/kültürel mesajlar içeriyor ve bunlar ne akışı bozuyor, ne de anlatımı.
‘Direniş’ bölümü biraz daha uzun olabilirdi. Harika bir bölüm, belki de başka bir roman olabilir.
Acțiunea romanului reflectă clar o societate turcă aflată sub presiune politică, unde libertatea de exprimare este periculoasă, iar tinerii visează la un viitor incert. Pe fondul conflictelor politice, se rulează și o poveste de dragoste destul de zbuciumată dintre un student și doamna Hayat, o fire matură,.misterioasă dar care știe să își trăiască viața cu pasiune, în contrast cu realitatea plină de constrângeri din jurul lor.
Je me demandais où ça s'en allait... mais sérieusement, ce roman au coeur d'un pays de plus en plus totalitaire fait réfléchir. Une vraie histoire de passage à l'âge adulte dans un univers qui s'effondre. Sachant que l'auteur a fait de la prison pour avoir "lancé des messages subliminaux"...
Am ajuns prea târziu la această lecție de educație sentimentală a lui Ahmet Altan. Este tardiv pentru mine să mai citesc despre triunghiuri romantice în literatură. Indecizia, lașitatea, dedublarea personajului masculin, m-au îndepărtat cel mai mult de carte. Deși la începutul romanului îți dă senzația că Fazil vine dintr-o "subterană" dostoievskiana: student singuratic, falit, artist, pasionat de scris și lectură. Îi place să converseze cu o fetiță de 5 ani din blocul săracios unde își închiriază camera. Totul pare predestinat unui romantism imaculat. Parcă voiam să mimez niște aplauze pentru el la început, deși palmele mele nu exprimă urale niciodată, pentru nimeni... Prima lui cină cu o doamnă misterioasă, figuranta la o emisiune TV, îl inițiază într-un proces amoros conștient,dar și obsesiv. Fazil devine, pur și simplu, un student vrăjit de apariția acestei femei, de misterul corpului ei ascuns bine. De aici, nu mai am ce să admir la Fazil. El este un mincinos, un laș, ignoră iubirea pură pe care i-o ofera Sila, o fată interesată de literatură ca și el. Deși se culcă cu ea, interesele lui financiare și trupești primează. Atât de detstabil, Fazil urmărește tot odată doar statul financiar al doamnei Hayat. Romanul lui Ahmet mi-a dat senzația la început ca Fazil este un Wherter, dar durează puțin această impresie înălțătoare de romantism clasic, de o iubirea idealizata și neîmplinita. Fazil este un personaj dual, hipersensibil și lipsit de coloană vertebrală. El își creează o realitate bovarica și o întreține feroce prin aceste două femei: Sila și Doamna Hayat. Nu țin să comentez evenimentele politice din viața scriitorului din timpul scrierii acestui roman. Nu știu cât înseamnă libertate și cât hedonism în Doamna Hayat. Dacă o formă de libertate înseamnă să iubești două femei în același timp, să fii lipsit de asumare, să crezi că o dramă recentă de familie ( moartea prematură a părintelui iubitor a lui Fazil) te absolvă de vină, atunci eu mă dezic. Cred că Fazil are o nevoie de o moarte ca să elibereze. Contest fățiș existența lui mincinoasă. Am așteptat ca în Doamna Hayat să întâlnesc un erou onest, un personaj dostoievskian capabil de a invada subteranele, de a rămâne vertical chiar cu prețul propriei sale vieți. Cred că aspirațiile mele romantice m-au dezamăgit, sau mai degrabă strictețea mea romantică privitoare la personajele masculine. Fie eu am aspirații prea mari, fie universul este dat peste cap. Mi-am amintit, în faza finală a lecturii acestei cărți, de conflictul dintre Dostoievski și Tolstoi. Eu cred, totuși, că merită să deschizi o carte la mijlocul insomniei, între ora 3 și 5 dimineață.
Madam bola zmyselná. Medovozlatá. Chutila ako raki, meze, pád od bohatstva k chudobe, sloboda i nesloboda, pivo pri mori, strach, knihy, filozofia, bitka, starožitníctvo, chlieb so syrom, útek, nádej, túžba, láska.
Abandon à 30%. Je ne réussissais à m'attacher à aucun personnage. Tsé, quand tu lis et que tu dois te forcer pour continuer et que tout ce que tu as en tête c'est : "I don't care..."
Romantické príbehy veľmi nemusím, no aj pri nich dokážem urobiť výnimku, obzvlášť ak (podobne ako v prípade Madam Život) nejde len o takú tú typickú slaďárnu, ale o príbeh, ktorý ponúka i čosi viac. Nuž, Ahmet Altan nám presne to "čosi viac" doprial. Na pozadí neustále sa zhoršujúcich spoločenských pomerov a narastajúcej totality v Turecku nám prostredníctvom Fazila a neľahkej situácie, v ktorej sa po smrti otca ocitol, vykreslil príbeh lásky, slobody a života.
Na jednej strane príbeh vášnivý, plný radosti, dobrodružstiev a nespočetných túžob, na druhej strane tragický, prešpikovaný nerozhodnosťou, paranojou a strachom. Materiálne istoty a spoločenské postavenie sa menia na život v tiesnivých podmienkach kvázi komunitného centra a jediný spôsob, ako si udržať štatút študenta milovanej literatúry, je nájsť si prácu v dosiaľ nepoznaných sférach. Ak by ste však čakali, že strata otca a s tým spojená strata ideálov, položí Fazila na lopatky, boli by ste na omyle. Život sa mu síce rapídne zmení, no nie len v negatívnom zmysle.
Do centra diania sa dostáva žena... Respektíve ženy. Na jednej strane zrelosť, sebavedomie a akási ľahkovážnosť, na strane druhej umiernenosť, spoločné záujmy a ambicióznosť. Altan sa pohráva s ľúbostným trojuholníkom plným kontrastov a prostredníctvom dvoch diametrálne odlišných vzťahov približuje rozmanitú esenciu života i konflikty s ním spojené. Konflikt osobný (nerozhodnosť, nutnosť voľby) i konflikt spoločenský (ututlávanie pravdy, neodôvodnené zatýkanie).
"To nebol život, ale peklo. Ľudia nemajúci čo do úst sa upaľovali na uliciach, otcovia bez roboty páchali samovraždy spolu s manželkami a deťmi, ktorým podali kyanid, tisíce žien, ktoré sa dokázali prispôsobiť životu vo veľkom meste, zavraždili muži, ktorí sa mu prispôsobiť nevedeli, vyhladované deti žobrali v uliciach, mládež robila všetko preto, aby mohla ujsť z krajiny, každé ráno na úsvite niekto vykrádal domy, fízli zatýkali disidentov, firmy bankrotovali, zamestnanci zo dňa na deň prichádzali o prácu bez akejkoľvek kompenzácie a toto všetko obostieralo hrôzu naháňajúce ticho. V novinách, televíznych reláciách, rozhlasovom spravodajstve o tom nebolo jedinej zmienky. Ľudia nech sa od hladu hoc aj upália, ale hovoriť o tom bolo zakázané."
Madam Život predstavuje akúsi ódu na zmyselnosť a túžbu, oslavu ženy, no zároveň je i znepokojivou spoveďou človeka, ktorý politicky motivované represie pocítil na vlastnej koži. Hoci však celý príbeh hodnotím ako veľmi príjemný, musím priznať, že viac ako samotné vzťahy (či ľúbostné pletky) medzi Fazilom, Hayat a Silou, ma lákalo práve to spoločenské pozadie či rozjímanie o živote a literatúre.