Făuritorul. Ficțiuni. Memoria lui Shakespeare

by Jorge Luis Borges

Selectia de fata din proza lui Borges include piese de rezistenta din creatia marelui scriitor argentinian.

Fauritorul (1960) este un volum mixt, alcatuit din naratiuni scurte si din poeme. Povestirile cu aspect de parabola reiau succint teme si motive ale unui univers deja structurat, pe care scriitorul il imbogateste cu variatiuni noi, cu nuante si accente care ii precizeaza contururile.

Cu volumul Fictiuni (1944), in care sint reluate naratiunile fantastice din Gradina cu carari ce se bifurca (1941), opera calificata de Rodriguez Monegal drept "cea mai importanta carte de fictiuni narative a veacului", la care se adauga povestirile din sectiunea Artificii (1944), Borges atinge culmea artei sale narative. Compact si superb, volumul il impune atentiei generale si il consacra ca deschizator de drum pentru naratiunea fantastica din America Latina.

Memoria lui Shakespeare (1980) cuprinde patru povestiri, poate unele dintre cele mai inspirate creatii ale lui Borges, scrise de Marele Orb in ultima perioada a vietii.

336 pages, Paperback

Published January 1, 2021

About the author

Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo was an Argentine short-story writer, essayist, poet and translator regarded as a key figure in Spanish-language and international literature. His best-known works, Ficciones (transl. Fictions) and El Aleph (transl. The Aleph), published in the 1940s, are collections of short stories exploring motifs such as dreams, labyrinths, chance, infinity, archives, mirrors, fictional writers and mythology. Borges's works have contributed to philosophical literature and the fantasy genre, and have had a major influence on the magic realist movement in 20th century Latin American literature.
Born in Buenos Aires, Borges later moved with his family to Switzerland in 1914, where he studied at the Collège de Genève. The family travelled widely in Europe, including Spain. On his return to Argentina in 1921, Borges began publishing his poems and essays in surrealist literary journals. He also worked as a librarian and public lecturer. In 1955, he was appointed director of the National Public Library and professor of English Literature at the University of Buenos Aires. He became completely blind by the age of 55. Scholars have suggested that his progressive blindness helped him to create innovative literary symbols through imagination. By the 1960s, his work was translated and published widely in the United States and Europe. Borges himself was fluent in several languages.
In 1961, he came to international attention when he received the first Formentor Prize, which he shared with Samuel Beckett. In 1971, he won the Jerusalem Prize. His international reputation was consolidated in the 1960s, aided by the growing number of English translations, the Latin American Boom, and by the success of Gabriel García Márquez's One Hundred Years of Solitude. He dedicated his final work, The Conspirators, to the city of Geneva, Switzerland. Writer and essayist J.M. Coetzee said of him: "He, more than anyone, renovated the language of fiction and thus opened the way to a remarkable generation of Spanish-American novelists."

Reviews

[Valeriu Gherghel · Rating 4 out of 5]

Dintre toți scriitorii care au trăit mai aproape de noi, prin obsesii (labirintul, cuțitul, tigrii, oglinzile etc.), stil și vocabular, Borges este, probabil, cel mai ușor recognoscibil. Nu mă laud, dar pot recunoaște în 9 cazuri din 10 o frază de Borges, așa cum recunosc, în autorii preferați, frazele influențate de maniera lui Borges: la Gabriel García Márquez, la Roberto Bolaño, la Juan Gabriel Vásquez etc. Cînd un autor, Bolaño sau Orhan Pamuk, folosește verbul „a vedea” și îl repetă de cel puțin 37 de ori, mă gîndesc imediat la povestirea „El Aleph” și la enumerarea din final:

„Am văzut marea necuprinsă, am văzut revărsatul zorilor și asfințitul..., am văzut o pînză de păianjen argintie în vîrful unei piramide negre: Vi el populoso mar, vi el alba y la tarde..., vi una plateada telaraña en el centro de una negra pirámide”.

Cea mai cunoscută obsesie lexicală a lui Borges e adjectivul „minuțios”. Îl folosește, desigur, și în acest volum:

„Un om ce știa toate cuvintele privi cu o dragoste minuțioasă plante și păsări de pe acest pămînt: Un hombre que sabía todas las palabras miró con minucioso amos las plantas y los pájaros de esta tierra” (Martín Fierro, p.44). Sau:„În poem se afla, întreg și minuțios, palatul uriaș: en el poema estaba entero y minucioso el palacio enorme” („Parabola palatului”, p.53) Sau: „Purtat de acest minuțios destin, Kilpatrick...: Kilpatrick, arrebatado por ese minucioso destino” („Povestea trădătorului și a eroului”, p.214).

Așa cum arată și titlul, volumul de față cuprinde trei din cărțile lui Jorge Luis Borges. Cea mai importantă e, firește, Ficciones = Ficțiuni (1944), despre care s-a afirmat, nu fără temei, că a împărțit literatura de limbă spaniolă într-un „înainte” și un „după”. M-am întrebat cîte dintre povestiri le-a scris cu mîna lui și cîte (și cui) le-a dictat, cînd a fost cuprins de orbire...

[Catalin Trifan · Rating 5 out of 5]

genial, extrem de concise si foarte adanci incat lasa loc imaginatiei sa se desfasoare asemeni unor ramuri

[Flo · Rating 3 out of 5]

Fauritorul 3
Ficțiuni 3
Memoria lui Shakespeare 4

Poveștile lui Borges sunt matematice, geometrice. Nu zic nu matematicii, dar dintre toate ecuațiile visate și interpretate de Borges, doar câteva au reușit sa îmi hrănească imaginitia atât prin expozițiunea problemei, cât și prin soluția oferita. Înțeleg ca poate nu am înțeles, dar sunt trist de câte ori mi s-a părut ca înțeleg și nu mi-a păsat.

[Mădălina Neacşu · Rating 4 out of 5]

Genul de carte pe care o ai mereu pe noptieră și te întorci la ea când e nevoie - alături de celelalte povestiri ale lui Borges, desigur.

[Valeriu Gherghel · Rating 4 out of 5]

Dintre toți scriitorii care au trăit mai aproape de noi, prin obsesii (labirintul, cuțitul, tigrii, oglinzile etc.), stil și vocabular, Borges este, probabil, cel mai ușor recognoscibil. Nu mă laud, dar pot recunoaște în 9 cazuri din 10 o frază de Borges, așa cum recunosc, în autorii preferați, frazele influențate de maniera lui Borges: la Roberto Bolaño, la Juan Gabriel Vásquez etc. Cînd un autor, Bolaño sau Orhan Pamuk, folosește verbul „a vedea” și îl repetă de cel puțin 37 de ori, mă gîndesc imediat la povestirea „El Aleph” și la enumerarea din final:

„Am văzut marea necuprinsă, am văzut revărsatul zorilor și asfințitul..., am văzut o pînză de păianjen argintie în vîrful unei piramide negre: Vi el populoso mar, vi el alba y la tarde..., vi una plateada telaraña en el centro de una negra pirámide”.

Cea mai cunoscută obsesie lexicală a lui Borges e adjectivul „minuțios”. Îl folosește, desigur, și în acest volum:

„Un om ce știa toate cuvintele privi cu o dragoste minuțioasă plante și păsări de pe acest pămînt: Un hombre que sabía todas las palabras miró con minucioso amos las plantas y los pájaros de esta tierra” (Martín Fierro, p.44). Sau:„În poem se afla, întreg și minuțios, palatul uriaș: en el poema estaba entero y minucioso el palacio enorme” („Parabola palatului”, p.53) Sau: „Purtat de acest minuțios destin, Kilpatrick...: Kilpatrick, arrebatado por ese minucioso destino” („Povestea trădătorului și a eroului”, p.214).

Așa cum arată și titlul, volumul de față cuprinde trei din cărțile lui Jorge Luis Borges. Cea mai importantă e, bineînțeles, Ficciones = Ficțiuni (1944), despre care s-a afirmat, nu fără temei, că a împărțit literatura de limbă spaniolă într-un „înainte” și un „după”. M-am întrebat cîte dintre povestiri le-a scris cu mîna lui și cîte (și cui) le-a dictat cînd a fost cuprins de orbire...