Într-o zi se va termina

by Crin-Triandafil Theodorescu

Daca vreți să asistați la o operație pe cord bătând, deschideți aceasta carte. Autorul ei nu s-a mulțumit să fie chirurg sau pacient, a ales să îmbrace cele două rânduri de piei simultan. A înțeles că nu poți fi sincer decât în dreptul inimii tale și că nu poți medita cu adevărat decât pe marginea bătăilor ei. S-a întins pe plaja din Mangalia, cu cerul picurându-i in perfuzie, și s-a lăsat desfăcut de propriile mâini, intuind că, daca l-au purtat pe Hristos din linguriță către buze trandafirii de prunc, vor ști cum să țină în căușul lor o inimă fremătânda. A preparat din esențe tari anestezicul menit sa îl păstreze viu in lumea celor mai colorate dintre vise, acolo unde Mama și Tata, iubita și fiul, oamenii din Lușca și chiar bătrânul Dumnezeu cel ars de soare, plecat la drum în căutarea Mielului, se-ntalnesc firesc cu ideile de sub povârnișul frunții și deapănă istorii parfumate.
Când s-a trezit pe podeaua din CeaMaiFrumoasaBisericaDinLumeDupaHagiaSofia, după intervenția la ușile sfântului mormânt al inimii, a simțit sa le reamintească oamenilor cat de amețitor e sa te dai in scrânciobul vieții și câtă veșnicie se-ncapsuleaza într-o clipă. Cel mai simplu și mai dumnezeiesc fel de a ne omeni.
Cristina Bogdan

343 pages, Paperback

Published November 1, 2021

Reviews

[Ovidiu B · Rating 5 out of 5]

Cartea acesta este ca un borcan de miere (polifloră, să-i zicem). Nu se ”mănâncă” dintr-o dată. Și nici nu ai avea cum. Se citește pe fragmente mici; și în răstimpuri. Și mai ales atunci când simți nevoia să spui cuiva ce te frământă. Acel cineva este părintele-speolog Crin-Triandafil. Iar cartea este un ”scaun de spovedanie” bi-direcțional.
Da. O carte scrisă altfel decât ai fi obșnuit să citești la un ”popă” ortodox.

[Amedeia · Rating 5 out of 5]

Cartea asta nu o citești, ci ea te citește pe tine. Textele sunt asemeni urmelor de pași, printr-o viață trăită din plin. Presărată ba cu lacrimi, ba cu zâmbete, dar având ca fir roșu, călăuzitor, iubirea. Iubirea pentru cuvinte, dar mai aves pentru Cuvânt. Iubirea pentru oameni, pentru mare, soare și dealuri.
O carte pe care uneori am vrut să o închid, doar pentru a lăsa textul să se transforme, în inima mea, în muguri.

[Raluca · Rating 5 out of 5]

Nu e o carte, e un jurnal intim vorbit din inima, nu scris. Părintele speolog e o ființă din altă lume, care iubește oamenii așa cum probabil doar divinitatea o face: necondiționat, cu generozitate și fără condescendență. Îl citesc și recitesc ori de câte ori vreau să-mi amintesc că e în regulă să fii bun, să iubești oamenii din jurul tău, să oferi fără să aștepți nimic în schimb, să îmbrățișezi.

[Corina Rau · Rating 5 out of 5]

Cartea asta va ramane cartea mea de capatai, de fiecare data cand am sa vreau sa zambesc sau sa plang, o voi deschide de fiecare data cand simt ca nevoia de sfaturi si povete! Cartea asta este despre iubire, multa iubire!
Multumesc Parinte!

[Tatiana · Rating 5 out of 5]

Excepțională carte! Am râs şi am plâns deopotrivă citind acest jurnal. N-ai cum să nu plângi. N-ai cum!
Mi-a plăcut enorm de mult. M-a însoțit în călătoria vieții mele şi mi-a ținut de cald atunci când îmi era frig, când îmi era dor şi aveam nevoie de cuvinte care să-mi mângâie sufletul.
Recomand!

[Aurelia Nasturaş · Rating 5 out of 5]

Aș putea reciti la nesfârșit această carte, fără a mă plicitisi, ca într-o îmbrățișare a cerului care "e fix spațiul dintre brațele celui care te iubește."

[vlad popescu · Rating 5 out of 5]

”Dumnezeu nu e logică. Este iubire.”

”Mereu am primit daruri frumoase de la Dumnezeu, însă împachetate ciudat.”

”Căci toate sunt deșărtăciune și în afară de ce-am iubit, nimic n-am avut pe pământ. Nimic.”

”Cât ai iubit și cât ai visat, atâta ești.”

”Că așa este dragostea, se face, nu se zice.”

”Că nimic nu lași mai frumos pe lumea asta ca amintirea dulce din mintea unui copil căruia i-ai făcut vânt, într-un leagăn, într-un parc plin de soare.

”Când simți că nu mai poți ierta, atunci să știi că nu mai ai iubire în tine, ți s-a topit pe la încheietura ochilor, au sorbit-o stelele într-o noapte când erai ocupat să-ți dospești răzbunarea.
Atunci fă-ți bagajul cu discreție și du-te-ntr-o peșteră să molfăi rugăciuni bătrâne, și când te umpli de dor și-ți curg lacrimile, atunci întoarce-te și ia-ți iubirea de unde ai lăsat-o. Că niciodată nu e prea târziu să iubești, niciodată.”

[Ancuta Zubascu · Rating 3 out of 5]

Repetitiv pe alocuri, unele sintagme sau mijloace artistice folosite pana la uzura, uneori cam prea exaltat stilul, si nu intotdeauna exaltat firesc, ci si artificial, nitel tras de par. Insa e genul acela de scriitura placuta, profund umana, calda, personala, fara pretentii de literatura mare. Se citeste usor si iti da o stare de bine.

[Andreea N · Rating 5 out of 5]

Ca sa adaptez la continut - Cea mai frumoasa carte de pe pamant dupa Hagia Sofia ☺️✨️