Corax

by Mircea M. Țara

Pus față în față cu o pandemie nemiloasă, necruțătoare și misterioasă, Corax, unul dintre puținii supraviețuitori, aflat în căutarea sensului vieții, își pune conacul la dispoziția unor străini. Un om de știință și asistenta lui, un principe și un bătrân care își asumă rolul de majordom.

Povestea se transformă curând într-o piesă de teatru tragi-comică din clipa în care Corax realizează că nici ei nu au scăpat complet de pandemia ce îi transformă pe cei infectați în ciori.

50 pages, ebook

Published December 10, 2021

About the author

Mircea M. Țara s-a născut pe 10 ianuarie 1987 la Baia Mare. La finele liceului descoperă pasiunea pentru literatura de dincolo de propunerile din programa pentru bacalaureat. Însă imaginația și-a cultivat-o încă din copilărie, inventând povești pentru micii roboți din lego sau soldăței din plastic, pe covorul persan din sufragerie.

A absolvit facultatea de Litere secția Română-Engleză din cadrul Universității de Nord, iar după ce traduce cartea Drumul înfometat semnată de cunoscutul romancier nigerian Ben Okri, în 2011 finalizează un master în marketing online obținut în cadrul ASE București.

Nu la mult timp după aceea se mută la Arad, unde își începe cariera în publicitate și pune pe hârtie prima schiță a cărții cu care pe 1 aprilie 2017 debutează în literatura fanstastică din România: Inima dragonului, prima dintr-o serie high-fantasy a cărui acțiune se desfășoară pe exoticele și fascinantele tărâmuri ale Nlithiei.

În prezent este senior copywriter în agenția de publicitate McCann. Locuiește în București alături de soția sa Elena și fiica lor, iubește să călătorească, este prieten foarte apropiat cu cafeaua (niciodată neagră, întotdeauna cu lapte și câteodată cu apă tonică), iar în consecință consideră noaptea cel mai oportun moment pentru desfășurarea creativității. Pe lângă aventuri extraordinare pe tărâmuri fantastice, Mircea mai visează cu ochii deschiși ca într-o zi să locuiască undeva pe o faleză în Scoția. Sau Irlanda.

Îl puteți întâlni pe pagina de Instagram și pe blogul lui de cărți, dar cel mai probabil veți da de el prin oraș cu un volum fantasy sau o cafea în mână.

Reviews

[Diana · Rating 4 out of 5]

Încă nu m-am hotărât dacă ideea unei pandemi în care oamenii se transformă în ciori și mor este cea mai genială sau cea mai bizară pe care am întâlnit-o până acum. Probabil ambele. Iar, ce bucurie, am o afinitate atât pentru genial cât și pentru bizar. Cine s-ar fi așteptat, nu?

În orice caz, protagonistul nostru, Corax, este o persoană foarte depresivă, ușor lunatică și plictisită de viață. Deci, vă dați seama că am savurat fiecare replică a sa, nu? În principiu pentru că îmi place să văd că sunt persoane mult mai morbide decât mine. Îmi dă o oarecare speranță.

Mai este un Corax (enervant), pentru că într-o apocalipsă a ciorilor presupun că ar fi un nume destul de comun. Mai avem și un profesor, o asistentă și pe Tristis (e numit așa pentru că e trist? nimeni nu știe), care nu face mare lucru, dar e și el acolo.

Toate personajele au fost destul de exagerate. Acum, dacă a fost intenționat sau nu, este irelevant. Important este că fix această depășire a limitelor mi-a stârnit interesul (pe lângă replicile inteligente ale lui Corax). În fine, profesorul părea cam dubios (asta la început, după și-a revenit și el). =))

Cât despre acțiune... a fost un adevărat chin să aștept o zi până să apară partea următoare. Mai ales când fix atunci când începeam și eu să îmi dau seama ce se petrece, bum, se termină partea respectivă. Noroc cu tezele că mi-aul luat gândul cât de cât de la Corax. Și noroc de voi, că aveți toată povestea postată.

Bun, trecând peste drama mea inexistențială: acțiunea. În principiu am avut parte de multe certuri dintre Corax și Corax. Pentru că nu se suportau (deși Corax nu suportă pe nimeni, ca să fim sinceri). Și toți își așteaptă moartea iminentă. Drăguț, nu?

Finalul... mi-a plăcut, pentru că morbid. Dar a părut puuuuțin cam grăbit și confuz. Dar a fost întunecat, deci compensează. Și, este posibil să nu fi prins eu, dar nu cred că s-a pomenit ce s-a întâmplat cu Tristis. Which is nice, lasă loc de interpretat.

Ah da, și mai este și fraza monumentală care încă mă uimește. Nu știu de ce, pentru că este atât de banală. Dar cred că tocmai de asta mi se pare genială.

Croncănitor de-a dreptul.

Per total, zic că se merită să citiți povestea (adică, este gratis, ce vreți mai mult de atât?). Deci, dacă aveți o jumătate de oră liberă și telefonul la îndemână, poate vă încumetați să fiți martorii unei apocalipse croncănitoare.

PS: Găsiți povestea la reperele autorului (insta). Așa, pentru orice eventualitate =)