Vocea mea e cea a omului mediu, a unui fel de mostră socială, bărbatul tipic bucureştean de 40 de ani, oarecum educat, dar nu un intelectual, poate un proletar intelectual, căruia îi place şi la mall, şi la un joint cu băieţii, senzualist, cum s-ar fi zis cândva, moştenitor al socialismului şi al tranziţiei capitaliste, oleacă vulgărel în raport cu standardele ridicole de distincţie, fără limbaj privat sau idiosincrazii extraordinare, comun deci, întru câtva, deşi ştie ce-i aia aliteraţie, totuşi, porc şi sentimental, înţelept şi rău – dar mai sunt eu aşa? Nu prea, majoritatea poeziilor de aici sunt scrise cu ani în urmă. Nici nu eram chiar aşa, mai degrabă făceam un rol, o voce democrată, pornind de la ceva adevărat din mine şi prin opoziţie cu arhetipul poetului prea sublim pentru lumea asta. O dilemă a mea după ce m-am născut iar, cum ştiu că am fost, în sens religios – ce fac cu ce am scris înainte, cu porcărioarele şi cinismele. N-am stat mult să mă frământ, totuşi, mi-am amintit cum a găsit bunică-miu în butoiul cu zăr un şoarece mort. A păstrat zărul – «doar n-o s-arunc atâta zăr bun pentru un şoarece». Şi nici nu era mort de mult, nu apucase să se împută. (Dan Sociu)
Dan Sociu s-a născut în 1978, la Botoșani. A publicat: borcane bine legate, bani pentru încă o săptămină (Junimea, 2002; Premiul Româno-Canadian „Ronald Gasparic”, Premiul Național pentru Poezie „Mihai Eminescu”); fratele păduche (Vinea, 2004); cintece excesive (Cartea Românească, 2005, 2012; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cea mai bună carte de poezie a anului); Urbancolia (roman, Polirom, 2008); Nevoi speciale (roman, Polirom, 2008); Pavor nocturn (Cartea Românească, 2011); Combinația (novella, Casa de Pariuri Literare, 2012); Poezii naive și sentimentale (Cartea Românească, 2012; Premiul Radio România Cultural); Mouths dried with hatred (Longleaf Press, University of Virginia, 2012); Vino cu mine știu exact unde mergem (Tracus Arte, 2013; Premiul Radio România Cultural, Premiul revistei Observator cultural). Lucrează ca traducător pentru diverse edituri și ca jurnalist la totb.ro și Șapte seri.
am o relaţie ambivalentă cu volumul porc etc, fiindcă în ciuda faptului că e voit misogin, ireverenţios şi narcisic (la modul ludic, ar zice el), lucru de admirat în plină eră pc, pe alocuri mi se pare că o face cumva ostentativ, dar de fapt i se rupe? în fine, porc etc. mi-a lăsat ici-colo un uşor gust fad, sunt destul de multe poezii recuperate de prin antologii şi volume mai vechi, poate de asta.
dar pentru versuri cum sunt astea două:
"încă-ţi simt ca dăruire pură mîngîierea cînd mă trezesc aici în nicăierea"
ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie păi tot cam aceleaşi ce-mi doresc şi mie bani pentru mîncare, bani pentru chirie bani pentru vacanţe, bani de-o nebunie bani, cînd o fi cazul, pentru terapie bani de concesiuni la locul de vecie
This entire review has been hidden because of spoilers.
Dupa indelungate cautari de poezie in oraselul meu, am dat peste Dan Sociu. Am achizitionat cartea numai pentru legatura mistica a zilelei de nastere pe care o impartim. L-am simtit~porc si sentimental, intelept si rau. Trebuie sa fii deschis la exprimari pe de o parte, la obiect si oarecum deocheate, pe de alta profunde si veridice absolut pentru societatea dezamăgirii benefice sau răpitoare.
sunt cateva poeme superbe aici, despre decrepitudine, declin, trecerea timpului, despre cum totul pare sa treaca instant in amintire, scrise cu intelepciune si umor, pe unele le stiam deja din alta parte, pentru ca nu e o colectie doar cu texte noi, ci si cu altele mai vechi, aparute prin antologii de ex., dar sunt si cateva absolut enervante, (asumat) misogine, si altele care nu mi-au spus mare lucru, care par cumva scrise doar de dragul jocului (ma refer acum la forma fixa) altfel prefata semnata chiar de autor cred ca este destul de explicita mi-au placaut si ilustratiile
Generația din care face parte Dan Sociu și-a arogat în literatura română pretenția de a fi deschis porțile unui fel de revoluție punk. Sunt și poete precum Elena Vlădăreanu care au reușit să atingă o anumită relevanță, care nu s-au oprit la a-și explora viața cotidiană, autobiografia și interioritatea ei somatică, au sondat deopotrivă dimensiunile politice, ideologice, structurile sociale. Din păcate însă, foarte mulți dintre bărbații acestei generații au devenit ori fasciști de-a dreptul (legionarul Ianuș), ori doar „un pic” conservatori, misogini grețoși care s-au găsit să-și apere dreptul de a fi aplaudați pentru glume de autobază fix în pragul unui război stârnit de un dictator care gândește pe undeva la fel ca ei - de ce să se adapteze la progresul societății occidentale când o pot submina?
Sociu n-a fost chiar dintotdeauna un poet atât de unidimensional, a avut momentele sale interesante, însă de vreun deceniu insistă pe tripul ăsta că e un poet al clasei muncitoare care vrea rime și cultură nesofisticată (și când zic „cultură sofisticată”, includ aici și critica pe bune a societății). De curând a mai scos și o plachetă cu niște derizorii poezioare de dragoste, însă cu volumul acesta s-a întrecut pe sine - pur și simplu nu-i pasă cum va fi receptat. Sau mai bine spus, își dictează receptarea în profesiunea de credință care însoțește poemele și care ne dau de înțeles că „atâta s-a putut”.
Mai exact, se consideră un bărbat oarecare, adică mediocru, care nu mai are niciun interes - sau e incapabil - să se adecveze unor „standarde ridicole de distincție”. De fapt, un produs al masculinității toxice prevalente până acum, incapabil de a se adapta unor alte vremuri sau deloc dornic de a-și negocia masculinitatea într-un mod mai puțin toxic. Și totuși, omul a trecut și prin Berlin, îl consideram mai inteligent decât un Gellu Dorian din fund de provincie. Nu știu dacă anturajul, băutura, depresiile sau altceva l-au stricat pe cel despre care știam la un moment dat (sau m-am înșelat?) că făcea ceva treabă progresistă pe vechiul site Think Outside the Box...
Ce jalnice vremuri trăim, în care, mai grav, se găsesc destui (a se vedea mai jos un poet puțin mai în vârstă decât mine pe care cândva îl admiram) să aplaude gălăgios „curajul” de a fi încă o cărămidă în zidul conformismului anti-PC.
Să stai trei zile pe un volum de până în o sută de pagini pentru că nu te prinde și doar vrei să îl duci la capăt. Apreciez acele explicații din prefața redactată ca pe un fel de "nu puteți judeca poemele mele fiindcă sunt scrise pe baza lecturilor mele". Să spun sincer, antologia aia a lui sociu rămâne per total cea mai bună opera a sa, cartea de față pute a mediocritate, și oricât încearcă să își asume sociu această fațadă, pur și simplu nu pică bine. Și prostia asta cu rima, cu definirea stilului, mi-a picat prost. E un fel de argument pentru "am vrut să public astea că le aveam, uite un alt motiv". Mă bucur că am prins asta în anticariat la 10 lei, mai mult nu merită. E trist că un poet care m-a introdus în poezia contemporană a ajuns să scrie astfel...
porc și sentimental, înțelept și rău este menit să fie un volum accesibil, ușor digerabil, dar asta nu înseamnă că îi lipsește profunzimea. Imaginile urbane ne pictează foarte clar în minte melancolia intrinsecă a zilelor noastre, mai ales în capitală, spațiu foarte fecund pentru trăiri rapide care te fac să contemplezi tocmai această poză a omului în jurul căruia lumea se învarte; poetul face un pas în spate, contemplă și redă. Cred că printre textele mele preferate se numără cel de la pagina 56: „plăcere triplă – sexul, cărțulia/ și însuși autorul pe la spate – așa se fute ca la carte„.
După ce a făcut o escală în timp, inclusiv estetică, în perioada adolescenței, cu placheta „17 poezii”, Dan Sociu s-a întors la vechile sale „metehne” poetice din volumul „Uau”, și a publicat la Editura Polirom un nou volum de poeme, „Porc și sentimental, înțelept și rău” (Cu ilustrații de Ioana Drogeanu). Sunt poeme în parte melancolice, în parte copilărești, în care descoperim un Dan Sociu exact cum se autodenunță în titlu. În mod surprinzător, deși predomină limbajul explicit, poeziile nu lasă câtuși de puțin senzația de vulgaritate, ci mai curând de oralitate.
Poezii, non poezii si semi-poezii, am perceput tonul volumului ca “viata trece, fii prezent si fii acolo, bucura-te de fiecare moment”. Cu toate cele, mesajul mi se pare hopeful si deschis fata de peripetiile pe care viata le arunca in tine.
Dan mai arunca cate o glumita dry si cu multe referinte, ce m-a facut sa rad mai mult decat m-as fi asteptat.