What do you think?
Rate this book
Calea lui Dumnezeu, nu a noastră: Mesaj din Isaia 1:1-18
De ce oamenii lui Dumnezeu sunt atât de tăcuți şi mulţumiţi de ei înşişi într-o vreme ca aceasta? De ce nu se roagă toţi creştinii cu stăruință lui Dumnezeu pentru o trezire în biserică? De ce nu suntem toţi în acelaşi duh pentru a-L implora să deschidă ferestrele cerului şi să reverse Duhul Său cel Sfânt – Cel care poate să facă o lucrare în mijlocul nostru care să zguduie naţiunile? Mi-e teamă că majoritatea creştinilor nu se roagă aşa. Şi de ce nu? Există o singură explicaţie: ei nu au conştientizat niciodată profunzimea păcatului.
Există un pericol foarte real: creştinii, din cauză că sunt oameni buni, trăiesc o viaţă morală și s-ar putea să nu cunoască mai nimic din ceea ce se petrece în jurul lor, în lume. Din pricina faptului că ei nu fac anumite lucruri sau nu privesc la anumite lucruri, nu sunt conştienţi de ceea ce se întâmplă. Dar realitatea este că noi trăim într-o societate care se dezintegrează în jurul nostru; trăim într-o vreme de decădere morală care avansează cu o rapiditate extraordinară. Realizăm noi acest lucru? Conştientizăm noi că doar o revărsare puternică a Duhului lui Dumnezeu ne poate scoate din această stare? Mi-e teamă că tendinţa noastră este să continuăm cu programele noastre frumoase duminică de duminică, să avem o părtăşie plină de bucurie, poate, ocazional, să facem un efort special, dar în general, să avem sentimentul că totul este bine. Citind revistele religioase, îţi poţi imagina că toate lucrurile merg bine. Acestea nu conţin nimic sau foarte puţin despre trezire, totul pare să meargă bine! Dar iată că societatea se prăbuşeşte înaintea ochilor noştri, se degradează într-o mocirlă morală înfiorătoare.
Noi trebuie să conştientizăm adevărul; trebuie să realizăm faptul că problema este de aşa natură, încât numai o intervenţie a lui Dumnezeu poate reabilita situaţia – orice altceva este prea puţin. Am încercat toate posibilităţile, am fost organizaţi şi foarte ocupaţi, dar starea în care ne aflăm se deteriorează din ce în ce mai mult şi problema se agravează! Oare copiii lui Dumnzeu realizează aceste lucruri? Dacă nu, repet, este din cauză că ei nu au conştientizat adevărul cu privire la adâncimea păcatului, aşa cum îl expune Isaia în aceste versete.
Conştientizăm că păcatul este ceva rău, dar oare ne opreşte acest lucru din a mai păcătui? Bineînţeles că nu! Din contră, ne conduce înspre a păcătui şi mai mult. Citim cărţi despre moralitatea sexuală pentru a evita greşelile din acest domeniu. Este o minciună. Le citim pentru că ne plac şi ne fac să ne simţim bine, dar după ce le terminăm de citit, suntem într-o stare mai rea decât înainte. Nimeni nu a fost vindecat de imoralitate prin citirea cărţilor care ne învaţă cum să controlăm acest instinct – nu a fost nimeni înainte şi nici nu va fi. Acestea înrăutăţesc starea noastră, fac ca rana să se descompună şi să se adâncească mai mult pe măsură ce nebunia noastră creşte. Toate acestea se întâmplă pentru că păcatul este o putere foarte mare, iar omenirea este roaba neajutorată a acestuia. Fiecare din noi ne aflăm sub această putere cu mintea, inima şi voinţa, cu trupul, sufletul şi duhul.
Oh, vreau cu adevărat să te fac să înţelegi acest lucru. Chiar dacă eşti unul dintre cei mai mari păcătoşi, sunt mândru şi bucuros că pot să-ți spun că păcatele tale pot fi iertate pe deplin și fără plată, la fel ca păcatele cele mai bune persoane. Poate că ai atins toate adâncimile iadului; poate ai comis toate păcatele posibile de care s-a auzit vreodată, păcatele tale pot fi precum cârmâzul, dar te asigur în Numele lui Dumnezeu, că dacă le recunoşti, dacă le mărturisești şi renunţi la ele, apoi crezi în Fiul lui Dumnezeu, toate păcatele tale se vor face albe precum zăpada. Toate vor fi îndepărtate, printr-o iertare deplină, fără plată, absolută. Iată ce oferă El!
Există un pericol foarte real: creştinii, din cauză că sunt oameni buni, trăiesc o viaţă morală și s-ar putea să nu cunoască mai nimic din ceea ce se petrece în jurul lor, în lume. Din pricina faptului că ei nu fac anumite lucruri sau nu privesc la anumite lucruri, nu sunt conştienţi de ceea ce se întâmplă. Dar realitatea este că noi trăim într-o societate care se dezintegrează în jurul nostru; trăim într-o vreme de decădere morală care avansează cu o rapiditate extraordinară. Realizăm noi acest lucru? Conştientizăm noi că doar o revărsare puternică a Duhului lui Dumnezeu ne poate scoate din această stare? Mi-e teamă că tendinţa noastră este să continuăm cu programele noastre frumoase duminică de duminică, să avem o părtăşie plină de bucurie, poate, ocazional, să facem un efort special, dar în general, să avem sentimentul că totul este bine. Citind revistele religioase, îţi poţi imagina că toate lucrurile merg bine. Acestea nu conţin nimic sau foarte puţin despre trezire, totul pare să meargă bine! Dar iată că societatea se prăbuşeşte înaintea ochilor noştri, se degradează într-o mocirlă morală înfiorătoare.
Noi trebuie să conştientizăm adevărul; trebuie să realizăm faptul că problema este de aşa natură, încât numai o intervenţie a lui Dumnezeu poate reabilita situaţia – orice altceva este prea puţin. Am încercat toate posibilităţile, am fost organizaţi şi foarte ocupaţi, dar starea în care ne aflăm se deteriorează din ce în ce mai mult şi problema se agravează! Oare copiii lui Dumnzeu realizează aceste lucruri? Dacă nu, repet, este din cauză că ei nu au conştientizat adevărul cu privire la adâncimea păcatului, aşa cum îl expune Isaia în aceste versete.
Conştientizăm că păcatul este ceva rău, dar oare ne opreşte acest lucru din a mai păcătui? Bineînţeles că nu! Din contră, ne conduce înspre a păcătui şi mai mult. Citim cărţi despre moralitatea sexuală pentru a evita greşelile din acest domeniu. Este o minciună. Le citim pentru că ne plac şi ne fac să ne simţim bine, dar după ce le terminăm de citit, suntem într-o stare mai rea decât înainte. Nimeni nu a fost vindecat de imoralitate prin citirea cărţilor care ne învaţă cum să controlăm acest instinct – nu a fost nimeni înainte şi nici nu va fi. Acestea înrăutăţesc starea noastră, fac ca rana să se descompună şi să se adâncească mai mult pe măsură ce nebunia noastră creşte. Toate acestea se întâmplă pentru că păcatul este o putere foarte mare, iar omenirea este roaba neajutorată a acestuia. Fiecare din noi ne aflăm sub această putere cu mintea, inima şi voinţa, cu trupul, sufletul şi duhul.
Oh, vreau cu adevărat să te fac să înţelegi acest lucru. Chiar dacă eşti unul dintre cei mai mari păcătoşi, sunt mândru şi bucuros că pot să-ți spun că păcatele tale pot fi iertate pe deplin și fără plată, la fel ca păcatele cele mai bune persoane. Poate că ai atins toate adâncimile iadului; poate ai comis toate păcatele posibile de care s-a auzit vreodată, păcatele tale pot fi precum cârmâzul, dar te asigur în Numele lui Dumnezeu, că dacă le recunoşti, dacă le mărturisești şi renunţi la ele, apoi crezi în Fiul lui Dumnezeu, toate păcatele tale se vor face albe precum zăpada. Toate vor fi îndepărtate, printr-o iertare deplină, fără plată, absolută. Iată ce oferă El!
- GenresTheologyBiblical Studies
153 pages, Paperback
First published December 1, 1999
2 people are currently reading
48 people want to read
About the author
D. Martyn Lloyd-Jones
344 books591 followersDavid Martyn Lloyd-Jones was a Welsh Protestant minister, preacher and medical doctor who was influential in the Reformed wing of the British evangelical movement in the 20th century. For almost 30 years, he was the minister of Westminster Chapel in London. Lloyd-Jones was strongly opposed to Liberal Christianity, which had become a part of many Christian denominations; he regarded it as aberrant. He disagreed with the broad church approach and encouraged evangelical Christians (particularly Anglicans) to leave their existing denominations. He believed that true Christian fellowship was possible only amongst those who shared common convictions regarding the nature of the faith.
David Martyn Lloyd-Jones was married to Bethan Lloyd-Jones
Books about D. Martyn Lloyd-Jones: https://www.goodreads.com/characters/...
David Martyn Lloyd-Jones was married to Bethan Lloyd-Jones
Books about D. Martyn Lloyd-Jones: https://www.goodreads.com/characters/...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
January 8, 2026
4.5/5. Lloyd-jones lays Scripture bare and shows the many faces of sin. Sensational.
August 20, 2021
A great collection of nine sermons based on Isaiah 1. MLJ does an amazing job bringing the atmosphere and condition of Israel into the present day. I feel a new connection with and appreciation for this book of the Bible.
February 18, 2020
A series of excellent evangelistic sermons from Isaiah 1:1-18. The gospel is super clear in each sermon.
August 6, 2021
Classic MLJ! We reread this almost every summer, and it is fresh every time.
August 15, 2025
Esența cărții este Evanghelia. Starea omului, nevoia lui de mântuire și salvarea pe care doar Cristos o poate da.
Mesajul e simplu. Darul e în fața ta, tu trebuie să îl primești. De ce a făcut omul ceva atât de simplu să fie atât de complicat? Uitându-mă în propria viață, nu pot decât să spun că cea mai mare imbecilitate a omului vine din faptul că pretinde că poate face ceva.
Tocmai de aceea se numește calea lui Dumnezeu, pentru că e lucrarea lui, nu a noastră. Mândria omului se vădește în modul agresiv în care încearcă să se condamne singur, să își poarte singur povara păcatelor. Dar nu e o povară pe care o va putea purta vreodată, e prea mic să stea în fața pedepsei de unul singur. Ce har că nu trebuie să ducem o povară care ne zdrobește, ne macină și ne seacă de orice putere!
Dar nu sună grotesc că îmi doresc ca un Altul să îmi ducă povara păcatelor? Sunt un om atât de josnic încât să las pe Altul să curețe mizeria pe care eu am făcut-o prin incompetența mea de a fi pur și simplu bun? În esență, aceasta e rădăcina mândriei. Eu pot face ceva, eu pot să îmi asum vina, eu pot rezolva, eu am un suflet atât de nobil încât singur voi repara ce am stricat. Dar adevărul e că nu pot. Am nevoie de Altcineva să o facă pentru mine.
Va cineva atât de bun încât să plătească prețul pe care eu nu îl pot plăti și care e moartea? Există un astfel de om? Dar cum ar putea un om la fel de păcătos ca mine să facă asta pentru mine, când el nu o poate face pentru el însuși? Este nevoie de un om perfect ascultător și împlinitor al standardelor lui Dumnezeu.
Vestea bună e că există un astfel de Om! A trăit acum două mii de ani o viață perfectă, a murit și a înviat după trei zile. Totul ca eu să pot scăpa de povara păcatului. Mă minunez de acest har și nu pot decât să laud înțelepciunea și dragostea Creatorului nostru!
,,Dar lucrul cel mai minunat dintre toate nu este doar ceea ce Dumnezeu se oferă să facă pentru noi, dar și felul uimitor prin care El face posibil aceasta. Cum poate Dumnezeu să curețe păcatele care sunt stacojii și să le facă precum zăpada? Sau cum poate să facă păcatele roșii ca purpura să devină pure ca lâna albă? Cum o face? Știu că El este Dumnezeu, Creatorul, știu că El este atotputernic. Dar cum poate face aceasta? Există un singur răspuns. A făcut-o trimițând pe singurul Lui Fiu în lume. El a părăsit cerul și S-a îmbrăcat cu natura umană. S-a smerit, S-a făcut rob și a îndurat batjocura păcătoșilor împotriva Lui. În această lume El a trăit o viață ca a ta și ca a mea. A suferit nesfârșite ofense și batjocuri. Dragostea Lui pentru tine și pentru mine L-a dus în gradina Ghetsimani, unde a transpirat sudori de sânge în această luptă teribilă pentru a schimba cârmâzul în albul zăpezii și purpura în albul lânii."
Mesajul e simplu. Darul e în fața ta, tu trebuie să îl primești. De ce a făcut omul ceva atât de simplu să fie atât de complicat? Uitându-mă în propria viață, nu pot decât să spun că cea mai mare imbecilitate a omului vine din faptul că pretinde că poate face ceva.
Tocmai de aceea se numește calea lui Dumnezeu, pentru că e lucrarea lui, nu a noastră. Mândria omului se vădește în modul agresiv în care încearcă să se condamne singur, să își poarte singur povara păcatelor. Dar nu e o povară pe care o va putea purta vreodată, e prea mic să stea în fața pedepsei de unul singur. Ce har că nu trebuie să ducem o povară care ne zdrobește, ne macină și ne seacă de orice putere!
Dar nu sună grotesc că îmi doresc ca un Altul să îmi ducă povara păcatelor? Sunt un om atât de josnic încât să las pe Altul să curețe mizeria pe care eu am făcut-o prin incompetența mea de a fi pur și simplu bun? În esență, aceasta e rădăcina mândriei. Eu pot face ceva, eu pot să îmi asum vina, eu pot rezolva, eu am un suflet atât de nobil încât singur voi repara ce am stricat. Dar adevărul e că nu pot. Am nevoie de Altcineva să o facă pentru mine.
Va cineva atât de bun încât să plătească prețul pe care eu nu îl pot plăti și care e moartea? Există un astfel de om? Dar cum ar putea un om la fel de păcătos ca mine să facă asta pentru mine, când el nu o poate face pentru el însuși? Este nevoie de un om perfect ascultător și împlinitor al standardelor lui Dumnezeu.
Vestea bună e că există un astfel de Om! A trăit acum două mii de ani o viață perfectă, a murit și a înviat după trei zile. Totul ca eu să pot scăpa de povara păcatului. Mă minunez de acest har și nu pot decât să laud înțelepciunea și dragostea Creatorului nostru!
,,Dar lucrul cel mai minunat dintre toate nu este doar ceea ce Dumnezeu se oferă să facă pentru noi, dar și felul uimitor prin care El face posibil aceasta. Cum poate Dumnezeu să curețe păcatele care sunt stacojii și să le facă precum zăpada? Sau cum poate să facă păcatele roșii ca purpura să devină pure ca lâna albă? Cum o face? Știu că El este Dumnezeu, Creatorul, știu că El este atotputernic. Dar cum poate face aceasta? Există un singur răspuns. A făcut-o trimițând pe singurul Lui Fiu în lume. El a părăsit cerul și S-a îmbrăcat cu natura umană. S-a smerit, S-a făcut rob și a îndurat batjocura păcătoșilor împotriva Lui. În această lume El a trăit o viață ca a ta și ca a mea. A suferit nesfârșite ofense și batjocuri. Dragostea Lui pentru tine și pentru mine L-a dus în gradina Ghetsimani, unde a transpirat sudori de sânge în această luptă teribilă pentru a schimba cârmâzul în albul zăpezii și purpura în albul lânii."
Displaying 1 - 5 of 5 reviews