What do you think?
Rate this book
Nick Cave@Bergen
Câte trepte sunt până sus?
Pe Andrei Zbîrnea l-am întâlnit pe la Arad, la un festival de literatură. Era hiperactiv, parcă nici nu era poet. Eu știam dintr-un film cu Neruda că toți poeții sunt obezi. Zbîrnea nici măcar nu era obez.
Dar nu l-am uitat, mai ales că era de loc din județul Ialomița, ceea ce este întotdeauna înduioșător, se pripășise prin Berceni, ceea ce este evident suprarealist, și mai ținea și cu Borussia Dortmund, adică era un visător – parcă totuși era poet.
Apoi ne-am mai întâlnit pe la un târg de carte și am mâncat mici pe o bordură sau poate la o masă, uite că mereu ziceam că o să citesc poemele lui Zbîrnea, dar se tot întâmpla viața și nu le citeam. Apoi ne-am mai văzut o dată pe zoom și, în sfârșit, mi-a trimis cartea aceasta cu titlu ciudat. Ce Bergen visează acest Zbîrnea?
Apoi am citit-o. Și s-au arătat toate cele văzute și nevăzute: Nick Cave și porumbeii din Bergen și acel Dumnezeu singur care nu se teme să pună întrebări suplimentare.
Și piticul care semăna cu piticul lui Lynch, dar avea ochii lui Solsjkaer și întreba câte trepte sunt până sus, numărătoarea asta fiind foarte importantă pentru el.
Poemele lui Zbîrnea sunt ciudate, ca viața, căci într-adevăr sunt zile în care te temi să deschizi ochii și nu ești capabil să distingi între sunetul unui urs iradiat și frica sufocării la nouăzeci de grade. Sunt ciudate, surprinzătoare și curajoase.
Iar cuvintele îl ascultă pe Zbîrnea și se întorc în pagină parcă uimite și ele de locurile extraordinare unde l-au purtat pe poet.
Uneori nici nu știi ce a vrut să spună autorul, dar vezi că e frumos și asta e tot ce contează și, când cartea se încheie și începe altceva, te trezești căutând bilete de avion către Bergen.
E frig la Bergen, dar parcă nu e chiar cel mai rău loc unde să îți amintești ceva anume și poate, dacă ai noroc, să mori și să rămână scris pe Wikipedia că te despărțeau doar 3 304 kilometri de Polul Nord. – Andrei Crăciun
Pe Andrei Zbîrnea l-am întâlnit pe la Arad, la un festival de literatură. Era hiperactiv, parcă nici nu era poet. Eu știam dintr-un film cu Neruda că toți poeții sunt obezi. Zbîrnea nici măcar nu era obez.
Dar nu l-am uitat, mai ales că era de loc din județul Ialomița, ceea ce este întotdeauna înduioșător, se pripășise prin Berceni, ceea ce este evident suprarealist, și mai ținea și cu Borussia Dortmund, adică era un visător – parcă totuși era poet.
Apoi ne-am mai întâlnit pe la un târg de carte și am mâncat mici pe o bordură sau poate la o masă, uite că mereu ziceam că o să citesc poemele lui Zbîrnea, dar se tot întâmpla viața și nu le citeam. Apoi ne-am mai văzut o dată pe zoom și, în sfârșit, mi-a trimis cartea aceasta cu titlu ciudat. Ce Bergen visează acest Zbîrnea?
Apoi am citit-o. Și s-au arătat toate cele văzute și nevăzute: Nick Cave și porumbeii din Bergen și acel Dumnezeu singur care nu se teme să pună întrebări suplimentare.
Și piticul care semăna cu piticul lui Lynch, dar avea ochii lui Solsjkaer și întreba câte trepte sunt până sus, numărătoarea asta fiind foarte importantă pentru el.
Poemele lui Zbîrnea sunt ciudate, ca viața, căci într-adevăr sunt zile în care te temi să deschizi ochii și nu ești capabil să distingi între sunetul unui urs iradiat și frica sufocării la nouăzeci de grade. Sunt ciudate, surprinzătoare și curajoase.
Iar cuvintele îl ascultă pe Zbîrnea și se întorc în pagină parcă uimite și ele de locurile extraordinare unde l-au purtat pe poet.
Uneori nici nu știi ce a vrut să spună autorul, dar vezi că e frumos și asta e tot ce contează și, când cartea se încheie și începe altceva, te trezești căutând bilete de avion către Bergen.
E frig la Bergen, dar parcă nu e chiar cel mai rău loc unde să îți amintești ceva anume și poate, dacă ai noroc, să mori și să rămână scris pe Wikipedia că te despărțeau doar 3 304 kilometri de Polul Nord. – Andrei Crăciun
70 pages, Paperback
Published January 1, 2021
1 person is currently reading
22 people want to read
About the author
Andrei Zbîrnea
19 books104 followersScriitor, jurnalist și promotor cultural născut în 1986, la Urziceni. Din 2018, manager de proiect al atelierului de poezie Mornin’ Poets. Începând cu 2021, moderează întâlniri de poezie în cadrul FILIT, iar din 2023, ediții de Poetic Hub organizate de Cărturești. Din 2024, secretar general al PEN România și reprezentant în Young Writers Committee din PEN International. Coordonatorul volumelor Antologeek (2024, 2025). Din 2025, are în grijă colecția de poezie Arcane a Editurii pentru Artă și Literatură. Scrie despre trupe muzicale și albume de nișă în revistele „Familia“ și „Matca“. Fan Borussia Dortmund. Studiază limba suedeză în timpul liber și e fascinat de tot ce înseamnă Scandinavia.
Volume de poezie publicate: Rock în Praga (2011), #kazim – contemporani cu primăvara arabă (2014), Turneul celor cinci națiuni (2017), Pink Pong (2019, volum trilingv, coautor: Claus Ankersen) și nick cave@bergen (2021).
Instagram: @andrei.zbirnea Site: www.andreizbirnea.ro
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 17 of 17 reviews
January 11, 2022
Cred că am înțeles ce a vrut să facă Andrei Zbîrnea în nick cave@bergen. A vrut să scoată un album live (nu LP, EP sau single) cu cover-urile lui proprii după piesele unor trupe preferate. Pe Alcest, Kauan, Black Sabbath, Katatonia, Threshold și Riverside i-am ascultat și eu. Toate elementele se contopesc în noul lui volum, de nu mai știi unde e granița dintre muzică, poezie, film, fotbal și distopie. Un fel de melting po(s)t progressive ambient rock. Apare și Walter White (aka Heisenberg) și Pollos Hermanos, dar și David Lynch într-un spectru mai colorat decât în mod obișnuit. Noua poezie a lui Andrei virează spre postumanism, prin vocea înduioșătoare a roboțelului care vrea să ajute dar nu e băgat în seamă de nimeni, poate o oglindire a roboțelului din Fargo (sezonul 3) care străbate vârstele pământului și repetă neîncetat: I can help!
„trei săptămâni fără tine – cel puțin trei meciuri mizerabile ale borussiei”
„trei săptămâni fără tine – cel puțin trei meciuri mizerabile ale borussiei”
January 6, 2022
Cartea lui Andrei a fost un prilej să îmi amintesc de perioada facultății cînd m-am înscris la lecții de norvegiană dar nu am participat niciodată, de cînd mă semnam Rømina și credeam că Stavanger e cel mai frumos orășel din Norvegia. Acum știu că nu e chiar așa, am descoperit Bergen în poemele lui Andrei. Iar la finalul cărții am descoperit și un playlist cu piese de Nick Cave pe care ați putea să le ascultați citind cartea asta. :)
December 18, 2021
Scriitura lui Andrei Zbîrnea este revoltător de ciudată și de greoaie. Nu e nimic de priceput propriu-zis (nici) în „nick cave@bergen”, iar din acest punct de vedere m-am simțit la fel de contrariat precum am fost și în cazul celorlalte cărți ale lui. Am avut dificultăți în a distinge forma și conținutul, m-am întrebat în repetate rânduri ce citesc de fapt, am obosit și aproape că am renunțat, pentru ca la final să simt că ceva s-a schimbat în mine.
Spune Andrei:
„(Vorbim de trei dimensiuni)
- Relația omului cu mediul;
- Relația omului cu tehnologia;
- Relația omului cu fiecare om.
Alertele de verificare a realității vor conține informații despre timpul de logare, despre câștigurile din sesiunea respectivă. După alertă, poți să faci o pauză sau să mai încerci o rundă la jocul tău favorit.”
După ce am citit-o în cheia de mai sus, „nick cave@bergen” mi s-a revelat ca pe o formă de protest revoltător de ciudată, de greoaie și de necesară. Mi-a plăcut mult.
Spune Andrei:
„(Vorbim de trei dimensiuni)
- Relația omului cu mediul;
- Relația omului cu tehnologia;
- Relația omului cu fiecare om.
Alertele de verificare a realității vor conține informații despre timpul de logare, despre câștigurile din sesiunea respectivă. După alertă, poți să faci o pauză sau să mai încerci o rundă la jocul tău favorit.”
După ce am citit-o în cheia de mai sus, „nick cave@bergen” mi s-a revelat ca pe o formă de protest revoltător de ciudată, de greoaie și de necesară. Mi-a plăcut mult.
November 30, 2022
„(...) aș
trimite un porumbel-voiajor doar să vadă drumul tău de
acasă la birou și înapoi mai ales că tu nu porți bonetă ca
acelea din handmaid's tale.”
Andrei Zbîrnea scrie o poezie pe gustul meu, una care îmbină ambianța citadină (Bergen, Berceni, Urziceni) cu sentimentele exprimate prin cuvinte meșteșugite. Avem aici și dragoste - puțin rece, puțin distantă, avem și mult umor - de la Greta Thunberg până la restaurantele vegetariene, iar autorul este un excelent observator, surprinzător și atent, asupra realității imediate din spatele blocurilor gri bucureștene și a celor colorate din Norvegia pe care o visează mereu, însoțit întotdeauna în preumblările sale fanteziste de un porumbel-voiajor care translatează aproape întreg volumul. Revin cu câteva poezii care mi-au plăcut mult!
trimite un porumbel-voiajor doar să vadă drumul tău de
acasă la birou și înapoi mai ales că tu nu porți bonetă ca
acelea din handmaid's tale.”
Andrei Zbîrnea scrie o poezie pe gustul meu, una care îmbină ambianța citadină (Bergen, Berceni, Urziceni) cu sentimentele exprimate prin cuvinte meșteșugite. Avem aici și dragoste - puțin rece, puțin distantă, avem și mult umor - de la Greta Thunberg până la restaurantele vegetariene, iar autorul este un excelent observator, surprinzător și atent, asupra realității imediate din spatele blocurilor gri bucureștene și a celor colorate din Norvegia pe care o visează mereu, însoțit întotdeauna în preumblările sale fanteziste de un porumbel-voiajor care translatează aproape întreg volumul. Revin cu câteva poezii care mi-au plăcut mult!
February 1, 2023
Pe Andrei Zbîrnea l-am cunoscut pe viu la Filit Iași. Era grăbit, părea gata să ia cu asalt lumea literară și când m-a văzut mi-a pus în brațe ultimul său volum de poezii. Părea un gest atât de cald, de parcă primeam un soi de copil în grijă. Să o citești! Acesta i-a fost îndemnul, iar eu, prinsă în euforia momentul, mi-am promis că o voi face.
M-am conectat la poezia lui Andrei Zbîrnea din volumul „nick cave@bergen” cu maximă atenție, pentru că mi s-a părut aidoma acelor performance pe care le făcea Marina Abramovic. O coardă întinsă spre mintea cititorului, croită din reflecțiile unui sine ce pare să încerce teritoriul fragil al relațiilor interumane:
iubirea e un balansoar ce taie aerul
o poți atașa brelocului
numai tu și cu mine știm că mergem spre vest
Structurată într-un triptic, de la parte la întreg, cartea are implicații sentimental nostalgice. Avem un Bergen alias Berceni, în care: „orașul se desface ca un evantai” și avem o serie de observații parcă desprinse dintr-un roller coaster, în care ne plimbă autorul.
Dacă ar fi să intuiesc structura fundamentală și ideatică a volumului, atunci „Bergen” ar fi compartimentul prezentului adult, în care se împletesc senzații cu dimensiuni vizuale:
strada principală se deschide la nouă fără zece la fel ca banca pentru dezvoltare din bergen norvegia mirosul cireșelor plutește bunelul îi cumpără copilului o papiotă cu ață galbenă
pentru la școală
când tu aveai, eu nu
În compartimentul secund, intitulat generic „Alerte de verificare a realității”, autorul pare să se ancoreze într-o realitate a aparențelor, folosind concluzii precum: Oricât am încerca noi să fabricăm realități virtuale, nu vom fi altceva decât niște mistificatori. Suntem martori la o maturizare fulminantă și pe alocuri dureroase, mai ales când poetul descoperă că „cinismul ți se potrivește ca o pălărie de fetru”.
În ultimul capitol, descoperim o rememorare a trecutului din Urziceni, un fel de reconectare la tot ce înseamnă originile sinelui. Poetul rememorează flashback-uri dintr-un trecut în care Oamenii cinstiți nu câștigă / niciodată la loto și își trimit copii să umple / sifoanele undeva aproape de gara din urziceni
Cumva din toată muzicalitatea acestui volum, Andrei Zbîrnea reușește să delimiteze și un fundal social acut, incluzând perspective asupra consumerismului, a ipocriziei sociale în care ne complăcem și a felului în care începem să trăim prin nebunie, aidoma unor porumbei din Bergen.
Cu riscul de a fi părtinitoare sau nu, poezia lui Andrei Zbîrnea mi s-a părut o sumă de experiențe autobiografice, de observații fine, ușor tăioase pe alocuri, dar pe care fiecare cititor le va percepe într-un alt fel. Am citit undeva că autorul nu poate face nimic cu misteriosul proces de receptare a unui text, iar acest lucru e cu atât mai valid în cazul poeziei, care e similară unui fel de vivisecție, în care creatorul poet își „taie” pe viu emoțiile și le reînnoadă, le amestecă într-un joc de cuvinte care emoționează sau înfurie.
M-am conectat la poezia lui Andrei Zbîrnea din volumul „nick cave@bergen” cu maximă atenție, pentru că mi s-a părut aidoma acelor performance pe care le făcea Marina Abramovic. O coardă întinsă spre mintea cititorului, croită din reflecțiile unui sine ce pare să încerce teritoriul fragil al relațiilor interumane:
iubirea e un balansoar ce taie aerul
o poți atașa brelocului
numai tu și cu mine știm că mergem spre vest
Structurată într-un triptic, de la parte la întreg, cartea are implicații sentimental nostalgice. Avem un Bergen alias Berceni, în care: „orașul se desface ca un evantai” și avem o serie de observații parcă desprinse dintr-un roller coaster, în care ne plimbă autorul.
Dacă ar fi să intuiesc structura fundamentală și ideatică a volumului, atunci „Bergen” ar fi compartimentul prezentului adult, în care se împletesc senzații cu dimensiuni vizuale:
strada principală se deschide la nouă fără zece la fel ca banca pentru dezvoltare din bergen norvegia mirosul cireșelor plutește bunelul îi cumpără copilului o papiotă cu ață galbenă
pentru la școală
când tu aveai, eu nu
În compartimentul secund, intitulat generic „Alerte de verificare a realității”, autorul pare să se ancoreze într-o realitate a aparențelor, folosind concluzii precum: Oricât am încerca noi să fabricăm realități virtuale, nu vom fi altceva decât niște mistificatori. Suntem martori la o maturizare fulminantă și pe alocuri dureroase, mai ales când poetul descoperă că „cinismul ți se potrivește ca o pălărie de fetru”.
În ultimul capitol, descoperim o rememorare a trecutului din Urziceni, un fel de reconectare la tot ce înseamnă originile sinelui. Poetul rememorează flashback-uri dintr-un trecut în care Oamenii cinstiți nu câștigă / niciodată la loto și își trimit copii să umple / sifoanele undeva aproape de gara din urziceni
Cumva din toată muzicalitatea acestui volum, Andrei Zbîrnea reușește să delimiteze și un fundal social acut, incluzând perspective asupra consumerismului, a ipocriziei sociale în care ne complăcem și a felului în care începem să trăim prin nebunie, aidoma unor porumbei din Bergen.
Cu riscul de a fi părtinitoare sau nu, poezia lui Andrei Zbîrnea mi s-a părut o sumă de experiențe autobiografice, de observații fine, ușor tăioase pe alocuri, dar pe care fiecare cititor le va percepe într-un alt fel. Am citit undeva că autorul nu poate face nimic cu misteriosul proces de receptare a unui text, iar acest lucru e cu atât mai valid în cazul poeziei, care e similară unui fel de vivisecție, în care creatorul poet își „taie” pe viu emoțiile și le reînnoadă, le amestecă într-un joc de cuvinte care emoționează sau înfurie.
March 22, 2022
Mie mi-a plăcut Nick Cave@Bergen de 5 steluțe fix. Las link către blogul meu, acolo am scris mai detaliat.
https://diminetitarzi.blogspot.com/20...
https://diminetitarzi.blogspot.com/20...
January 11, 2022
(teleajăn 29)
cercetăm resturile podelei redenumim
fiecare fibră fiecare frunzişoară a florilor din sticlele
albastre în care lumea din care vin eu nu există sticle albastre în mansarda
plutitoare. cu fiecare firicel de praf ce se depune eşti mai aproape de
fericire cu fiecare firicel de praf ce se ascunde eşti mai aproape de mine
14 metru pătraţi de fericire 34 de metri pătraţi între un regat şi celălalt
(...)
cercetăm resturile podelei redenumim
fiecare fibră fiecare frunzişoară a florilor din sticlele
albastre în care lumea din care vin eu nu există sticle albastre în mansarda
plutitoare. cu fiecare firicel de praf ce se depune eşti mai aproape de
fericire cu fiecare firicel de praf ce se ascunde eşti mai aproape de mine
14 metru pătraţi de fericire 34 de metri pătraţi între un regat şi celălalt
(...)
November 16, 2022
Imediat ce am terminat de citit "Nick Cave@Bergen", am fost curios să văd dacă porumbeii există în Bergenul real. Ei bine, există 4 specii diferite de porumbei, dar cred că asta contează mai puțin.
Ceea ce mi s-a părut absolut fascinant este cum reușește Andrei să facă din Bergen (capitală a Norvegiei pentru 229 de ani) un oraș sacru, iar din porumbei mesageri pe care îi vrea (și de care se teme uneori) ai memoriei cache individuale.
Puternice, polifonice, pline de candoare - frumoase, într-un singur cuvânt -, poeziile din volumul ăsta ne arată sau, mai bine spus, ne fac să auzim lucruri și muzici pe care le știm sau avem senzația că le știm.
Mai mult de atât, cred că există și un soi de tâlc existențial: o călătorie dinspre Bergen spre Berceni și spre Urziceni sau (în interiorul individului) de la o conștiință 3D la una 4D, unde relația omului cu sine ar trebui să reprezinte codul roșu al reprezentării realității. Iar lucrul ăsta e posibil prin rememorare, prin recuperarea secundelor pe care niciun scotch din lume nu le poate aduce înapoi.
Un must read, mai ales când e foarte ceață afară, așa cum e în noiembrie în Tătărași.
Ceea ce mi s-a părut absolut fascinant este cum reușește Andrei să facă din Bergen (capitală a Norvegiei pentru 229 de ani) un oraș sacru, iar din porumbei mesageri pe care îi vrea (și de care se teme uneori) ai memoriei cache individuale.
Puternice, polifonice, pline de candoare - frumoase, într-un singur cuvânt -, poeziile din volumul ăsta ne arată sau, mai bine spus, ne fac să auzim lucruri și muzici pe care le știm sau avem senzația că le știm.
Mai mult de atât, cred că există și un soi de tâlc existențial: o călătorie dinspre Bergen spre Berceni și spre Urziceni sau (în interiorul individului) de la o conștiință 3D la una 4D, unde relația omului cu sine ar trebui să reprezinte codul roșu al reprezentării realității. Iar lucrul ăsta e posibil prin rememorare, prin recuperarea secundelor pe care niciun scotch din lume nu le poate aduce înapoi.
Un must read, mai ales când e foarte ceață afară, așa cum e în noiembrie în Tătărași.
April 20, 2022
Creativitatea fără experiment este o formă de artă moartă. Sînt cuvintele lui Andrei Zbîrnea, cuvinte care descriu cu exactitate noul lui volum de poezie, nick cave@bergen, apărut la Casa de Pariuri Literare în 2021. Poezia respiră în toate cele trei secțiuni ale cărții, Bergen, Alertă de verificare a realității și mai ales în Urziceni (grupajul ăsta e cel mai frumos lucru care i s-a întîmplat orașului după titlul Unirii). Dar nu numai literatură veți întîlni în paginile cărții, dar și muzică, film, geografie și sport, într-un adevărat roller coaster de referințe despre lume și viață. Citiți și ascultați (volumul e în ediție sonoră) o carte care confirmă un scriitor foarte bun.
May 23, 2022
Citisem textele lui Andrei, dar dezordonat, după cum îmi era programul, după cum veneau textele în calea mea. De fiecare dată mi-a fost greu, mă agățam de câte două versuri, mă pierdeam în referințe. M-am descurajat de fiecare dată și am fost convinsă că poezia lui nu e pentru oricine. Volumul acesta a confirmat, e dificil de navigat, dar a devenit rapid o provocare.
Cred că trebuie/merită citit în etape diferite ale vieții (sau ale zilei, dacă vreți), câteodată e despre melancolie, alteori e despre un gol imposibil de umplut, ironie și parcă o fascinație în fața unui sloi de gheață în topire fără sens. Alteori e despre faptul divers și gusturi amare. Am insistat, am vrut să găsesc acel ceva care să rămână cu mine (sunt o patetică, recunosc) după ce las cartea în bibliotecă și mă întorc la ale mele. Dacă nu îl găsesc, ne despărțim respectuos.
Well…
Se pare că iubirea vine ca o încremenire, se oprește ploaia când ea scrie, porumbeii nu mai respiră când trece ea, camera se oprește, drumul cu ea e necunoscut asumat, absența ei este tăioasă ca ratările echipei favorite.
Am revenit la toate imaginile astea.
Andrei Zbîrnea scrie o poezie care pare să fie despre faptul divers, se dorește o detașare, o constantă comparație simplistă. Când crezi că ți se spune ceva oarecare, te izbești de două posibile ziduri: fie trebuie să te duci la Google (volumul acesta îți dă una peste cap, uite câte nu știi), fie trebuie să te așezi și să cauți în tine episodul peste care ai trecut de n ori, dar pe care nu l-ai simțit așa.
Pentru mine a fost revelație, aveam nevoie de o poezie gravă, una care să îmi spună multe, cu episoade peste care am călcat nepăsătoare ani. Mă întrebam dacă mai putem spune ceva de suflet fără să fim patetici, dacă ne mai putem declara iubiri, frustrări și dureri fără cuvintele mari și greu de controlat. Dacă putem critica fără tăiș violent, dacă putem reda oboseală fără să o urlăm.
Nu mă mai întreb, spun doar mulțumesc și recomand.
Cred că trebuie/merită citit în etape diferite ale vieții (sau ale zilei, dacă vreți), câteodată e despre melancolie, alteori e despre un gol imposibil de umplut, ironie și parcă o fascinație în fața unui sloi de gheață în topire fără sens. Alteori e despre faptul divers și gusturi amare. Am insistat, am vrut să găsesc acel ceva care să rămână cu mine (sunt o patetică, recunosc) după ce las cartea în bibliotecă și mă întorc la ale mele. Dacă nu îl găsesc, ne despărțim respectuos.
Well…
Se pare că iubirea vine ca o încremenire, se oprește ploaia când ea scrie, porumbeii nu mai respiră când trece ea, camera se oprește, drumul cu ea e necunoscut asumat, absența ei este tăioasă ca ratările echipei favorite.
Am revenit la toate imaginile astea.
Andrei Zbîrnea scrie o poezie care pare să fie despre faptul divers, se dorește o detașare, o constantă comparație simplistă. Când crezi că ți se spune ceva oarecare, te izbești de două posibile ziduri: fie trebuie să te duci la Google (volumul acesta îți dă una peste cap, uite câte nu știi), fie trebuie să te așezi și să cauți în tine episodul peste care ai trecut de n ori, dar pe care nu l-ai simțit așa.
Pentru mine a fost revelație, aveam nevoie de o poezie gravă, una care să îmi spună multe, cu episoade peste care am călcat nepăsătoare ani. Mă întrebam dacă mai putem spune ceva de suflet fără să fim patetici, dacă ne mai putem declara iubiri, frustrări și dureri fără cuvintele mari și greu de controlat. Dacă putem critica fără tăiș violent, dacă putem reda oboseală fără să o urlăm.
Nu mă mai întreb, spun doar mulțumesc și recomand.
January 12, 2022
Am aflat(cred) lucruri noi despre un vechi prieten, lucruri care au iesit in evidenta in acest volum doar pentru ca strapungeau sporadic norul enigmei personale ca niste piscuri de familiaritate. Dar nu voi pretinde ca-l inteleg grosier, printre crapaturi, nici acum. Am gasit in volum si cateva piese care m-au obsedat candva si care, aparent, au constituit coloana sonora a catorva momente din viata autorului. Si asta mi-a placut.
PS: Poate anul asta mai impartim niste salmiakki.
PS: Poate anul asta mai impartim niste salmiakki.
February 13, 2022
Un volum de poeme construit într-un fel de limbaj meta-poetic în care se întrepătrund realitatea cu ficțiunea, referințele culturale reale cu unele inventate, filmul cu muzica, și nu în ultimul rând prezentul, surprins cu un maxim de luciditate, cu trecutul, ilustrat într-o manieră ironic-melancolică.
4 steluțe din 5, să nu și-o ia prea tare în cap poetul :) Altfel spus, #rairecomandă :)
4 steluțe din 5, să nu și-o ia prea tare în cap poetul :) Altfel spus, #rairecomandă :)
July 26, 2022
m-a plimbat prin o groază de sentimente pe care le uitasem sau pe care am încercat să le uit și n-am înțeles nimic, absolutely perfect
hit a soft spot cu playlistul de la final
hit a soft spot cu playlistul de la final
This entire review has been hidden because of spoilers.
October 1, 2022
Noul volum de poezie al lui Andrei Zbîrnea, nick cave@bergen, apărut la CDPL în 2021, continuă în direcția arătată încă de debut, de la Rock în Praga (Herg Benet, 2011), despre care am scris la apariție, dar evident, stilul poetului s-a îmbunătățit, a căpătat noi direcții, noi adâncimi. A rămas constant în stilul său uneori telegrafic, alteori poate prea personal și criptic încât nu se înțelege cu ușurința mesajul, iar uneori poemele sale au farmecul unui obiect bizar găsit într-un ghețar topit. Nu știi la ce a folosit, dar e plăcut la privire și când începi să-l studiezi găsești tot felul de asemănări cu lumea din care provine, dar și cu lumea ta, fără însă a face cu adevărat parte din ea. Se vorbește despre poezia lui Zbîrnea ca fiind una post-umanistă sau post-romantică, urbană, intimistă sau, pe alocuri, implicată social, opțiunile de stânga ale poetului nefiind mascate nici în acest volum: „…ești erou numai atunci când/votezi cu stânga…” (crezi că am putea înlocui). Toate aceste etichete sunt adevărate, dar nu definitorii.
Mai mult: https://semnebune.ro/2022/andrei-zbir...
Mai mult: https://semnebune.ro/2022/andrei-zbir...
April 3, 2025
Nu am înțeles ce a vrut să spună aici autorul… (😂)
E clar că această carte de poezie nu e pentru un cititor oarecare, neinițiat, iar stilul lui Andrei Zbîrnea m-a făcut să realizez cât de importante sunt semnele de punctuație în înțelegerea textului, lucru la care nu mă mai gândisem de mult timp.
Ce îmi place mie cel mai mult la poezie e că poți să îți regăsești propriile sentimente exprimate în ea, când poate că nu ai tu însăți cuvinte pentru ele. Acest “cineva mă înțelege!” Aici mi-au plăcut anumite imagini, dar în general nu a rezonat nimic cu mine, pentru că nu am înțeles textul.
O să încerc și varianta audio, în lectura poetului.
E clar că această carte de poezie nu e pentru un cititor oarecare, neinițiat, iar stilul lui Andrei Zbîrnea m-a făcut să realizez cât de importante sunt semnele de punctuație în înțelegerea textului, lucru la care nu mă mai gândisem de mult timp.
Ce îmi place mie cel mai mult la poezie e că poți să îți regăsești propriile sentimente exprimate în ea, când poate că nu ai tu însăți cuvinte pentru ele. Acest “cineva mă înțelege!” Aici mi-au plăcut anumite imagini, dar în general nu a rezonat nimic cu mine, pentru că nu am înțeles textul.
O să încerc și varianta audio, în lectura poetului.
January 6, 2023
"iubirea e un balansoar ce taie aerul
o poti atasa brelocului
numai tu si cu mine stim ca mergem catre vest"
"mai conteaza oare numarul victimelor sau
daca esti dog sau cat person cand
frica, razbunarea si fatalismul se intalnesc"
"oare am putea sa ne mutam in blocurile astea parasite? sa inlocuim
cartile de
vizita cu legitimatii vechi de miner sa ne dezvoltam personalitati
multiple si sa le dam voie sa se plimbe printre ruinele de la
ultimul etaj"
o poti atasa brelocului
numai tu si cu mine stim ca mergem catre vest"
"mai conteaza oare numarul victimelor sau
daca esti dog sau cat person cand
frica, razbunarea si fatalismul se intalnesc"
"oare am putea sa ne mutam in blocurile astea parasite? sa inlocuim
cartile de
vizita cu legitimatii vechi de miner sa ne dezvoltam personalitati
multiple si sa le dam voie sa se plimbe printre ruinele de la
ultimul etaj"
April 16, 2022
"Andrei Zbîrnea scrie o poezie care pare că rulează pe streaming-uri la care au acces inițiații în imaginariile postmodernității digitalizate, transmise online. Este o poezie a prezentului, inventivă și critică, pe care o vor înțelege și degusta oamenii prezenți". (Gabriel Nedelea în Ramuri)
Displaying 1 - 17 of 17 reviews