Prima carte, ultima carte

by Cătălin Bursaci

Aceasta carte de debut este postuma. Ultimele ei file nici n-au mai fost scrise, ci vorbite. Apoi tacute. Sfîrsitul ei a fost sfîrsitul autorului, iar punctele de suspensie de pe ultima pagina sînt semnul coasei. Autorul avea 17 ani, varsta la care abia începe totul.

Genres: Romanian Literature

295 pages, Paperback

First published January 1, 1977

About the author

Cătălin Bursaci a fost un scriitor român, fiul actorului Andrei Bursaci si a scriitoarei si actriței Cristina Tacoi.

Cătălin a sfârșit răpus de leucemie la vârsta de 18 ani, și este înmormântat la Plenița, comuna în care a copilărit, alături de mama și tatăl său.

O parte a scrierilor sale au fost reunite de către mama sa sub forma unui jurnal intitulat Prima carte, ultima carte. Opera a fost publicată pentru prima dată postum, in anul 1977, având un tiraj de 110.000 exemplare.

Reviews

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

Un colaj de scrisori, biletele, poezii, note de jurnal, schite, desene si transcrieri ale inregistrarilor vocale - impreuna formeaza o mica parte din universul interior al autorului.
M-a impresionat inca de la inceput (si pana la final) cat de mult a tanjit copilul, si mai tarziu tanarul Catalin, dupa afectiunea si atentia parintilor.
Din pacate, sunt prea multe cazurile in care exprimarea iubirii este conditionata de diverse pretexte si asteptari, iar uneori e mult prea tarziu ca situatia sa mai fie remediata.

[Elena Druță · Rating 4 out of 5]

M-am gândit mult timp după ce am terminat cartea la tot ceea ce am citit. La cine a fost Cătălin - un băiat ce a rămas pentru totdeauna la vârsta de optsprezece ani, care a visat să devină regizor, care și-a dorit să fie văzut și auzit de părinții săi, care nu a apucat să trăiască. Prima carte, ultima carte a fost o lectură depresivă, plină de resentimente, vise, dorințe, neîmpliniri, dar și de iubire, speranță, opimism. E o carte pe care, simt, că o voi reciti cândva în viitor - e de o profunzime neașteptată pentru un scriitor atât de tânăr, iar stilul lui Cătălin te acaparează, făcându-te parte din poveste. M-a trecut prin o mulțime de stări și mi-a dat de gândit și, mă repet, e păcat că poveștile autorului nu s-au materializat în romane de-a binelea.

Nu știu cui aș putea să-i recomand acest volum, pentru că nu e nici non-ficțiune, nici ficțiune, ci câte puțin din fiecare. E o viață de om, scurtă și tragică, dar plină de compasiune, visare, dorință de afirmare și de a fi acceptat și o sete nepotolită de a trăi. O viață răpită de o boală necruțătoare, ce a retezat aripile unui adolescent care abia a ales o cale pe care voia să o urmeze.

Recenzia completă o găsiți pe blog.

[Andreea Comanescu · Rating 5 out of 5]

Mi se pare ca orice cuvant este de prisos, Catalin oricum nu le va citi. Am ras cupios, m-am intristat pe alocuri, dar am ramas muta in fata curajului acestui copil. Intr-o alta lume, intr-o lume poate corecta, Catalin nu ar fi ramas vesnic un tanar de 18 ani. Intr-o alta lume, talentul cu care a fost inzestrat ar fi fost valorificat.

[Cecile · Rating 5 out of 5]

O carte deosebita tocmai prin simplitate si naturalete, fara profunzimi cautate, fara prejudecata sofisticarii. Umorul savuros al unui adolescent rebel aflat de multe ori in conflict cu "ordinea" impusa de altii, se impleteste cu gravitatea unor observatii despre lume si viata, totul culminand cu tragedia unui destin neasteptat la o varsta atat de frageda. Tinerete, joc, poezie, dragoste, durere. Recomand cartea mai ales celor cu simtul umorului tocmai pentru ca tot ei vor avea mai multa empatie fata de autor in momentele lui grele.

[Xandra · Rating 3 out of 5]

Cartea asta merită citită fie și numai pentru ultimile pagini care sunt cutremurătoare. Eu am citit-o pe la 15 ani și chiar și atunci mi s-a părut cam naivă, dar e scrisă de un adolescent, deci bănuiesc că așa trebuie să fie. Tot mai talentat e puștiul acela miop din cartea ailaltă, știți voi care.

[Denisa · Rating 5 out of 5]

„Prima carte, ultima carte” este, pur și simplu, o carte genială. Nu doar că urmărește procesul de dezvoltare interioară al unui tânăr, dar reușește să pătrundă în profunzimea sufletului adolescentin, cu toate frământările, visurile și contradicțiile lui. Această carte transpune în cuvinte suferința pură, la care se adaugă vise și speranțe, accentuând astfel durerile groaznice dar și aducând alinare. Scurtele povești scrise de Cătălin demonstrează doar faptul că operele lui ar fi fost la fel de geniale ca și el. Perspectiva sa asupra creației nu doar ca a fost inedită pentru timpul său dar și profundă și într-un oarecare mod detașat de crezurile obișnuite. O secvență care mi-a rămas gravată în memorie este atunci când Cătălin spune că nu vrea un televizor, ca să nu-l chinuie Dumnezeu, denotă profunzimea suferinței și fricii acestui geniu.
Recomand această carte cu tot sufletul!

[Camelia și cărțile · Rating 4 out of 5]

Nu știu ce aș putea să scriu, nu pot să-mi dau cu părerea despre viața scurtă a acestui copil frumos, la 17 ani din cauza leucemiei pentru el s-a terminat tot.. Doamne! Cum au fost ultimele pagini. Cutremurător. Mi s-a făcut pielea de găină.. N-am ce să spun despre suferința lui Cătălin, îmi pare rău că există așa boli fără leac. 🙏🏻

[Malina · Rating 5 out of 5]

I have read it many times and now I read from it every day like from The Holy Bible.