Baltagul este, prin repeziciune și desăvârșit echilibru al expresiei, una din cele mai bune scrieri ale lui M. Sadoveanu. Mulți prețuiesc această scurtă narațiune ca roman, vorbind de creația scriitorului, de posibilitatea psihologică a eroilor. În fond, nimic din toate acestea. Vitoria, eroina principală, nu e o individualitate, ci un exponent al speței. Scrierea nu poate produce emoții estetitce veritabile decât aceluia care o reduce la noțiunea unei civilizații arhaice. ... În căutarea bărbatului, Vitoria pune spirit de vendetta și aplicație de detectiv. O adevărată nuvelă polițienească se desfășoară, în stil țărănesc, bineînțeles, cu o artă remarcabilă.
Mihail Sadoveanu was a Romanian novelist, short story writer, journalist and political figure, who twice served as acting head of state for the communist republic (1947–1948 and 1958). He is the most prolific novelist in Romanian literature and one of the most accomplished. All his major work, however, was written before the political changes in Romania following World War II. Although Sadoveanu remained a productive author after the war, like many other writers in communist countries, he had to adjust his aesthetic to meet the demands of the communist regime, and he wrote little of artistic value between 1945 and his death in 1961.
Sadoveanu was born on 5 November 1880 in Pascani, a small town in Moldavia, to Alexandru and Profira (Ursachi) Sadoveanu.
In Anii de Ucenicie (Years of Apprenticeship, 1944) Sadoveanu recalled his special affection for his mother, who was a gifted storyteller. Her death in 1895, when she was only thirty-four, deeply disturbed Sadoveanu. In 1900, after graduating from high school, he decided to study law in Bucharest, but he soon lost enthusiasm and started missing classes. Instead, he spent most of his time writing novels and plays.
In 1901 Sadoveanu went to live in Falticeni and married Ecaterina Bâlu. Eventually the father of eleven children (including writers Profira Sadoveanu and Paul-Mihu Sadoveanu), Sadoveanu enjoyed a stable and quiet family life that was no doubt a positive influence on his writing.
Thank God it was short! The first pages bored me to death ... A widow who is trying to find her husband and goes from the inn in inn asking people if they saw him,who is too dumb to say anything bad about someone or to suspect anyone and who also thinks that God will solve it all...
I don't know ..I practically dragged myself throughout the story. I think the end was the only palpitant thing.
Oare de ce am facut recenzia asta in engleza ? o_O Nevermind.
Am încercat să o recitesc. Nu am putut trece de secvența în care Vitoria spune că prima bătaie e o bătaie și a doua e o mamă de bătaie. Cartea asta e ciuma cărților românești, așa cum Sadoveanu este unul dintre cei mai supraevaluați scriitori români. Faptul că o istorie a abuzului în familie se află pe lista operelor de Bacalaureat spune extrem de multe despre ce spunem noi că înseamnă ethosul nostru național. Iar la o adică, romanul nu este nici pe departe unul cu o structură și o acțiune atât de profunde și genial construite. O operă nedemnă de toată lauda care o primește din partea unor oameni care nu au citit ceea ce înseamnă un roman polițist, un roman tradițional și mai ales, un roman care redă puterea de sine a sexului feminin, altfel decât printr-o subordonare în fața soțului și o gândire feminină relatată din prisma viziunii masculine, total irelevante.
"- Ba tu să mă leși cu ale mele și să mănînci. Tu nu știi cîte am eu, nici cîte gândesc. Ești încă un plod, care ai să cunoști de-acu înainte supărările vieții."
درس الترجمة اختيار نص له شخصية مشحون بثقافة نابعة من محليته هضمه وتمثله معايشة تفاصيله استخلاص رؤيته كان المترجم يؤلف رواية في ذهنه عن هوية النص الذي يترجمه يحادث السطور وما بينها يسير في الأماكن يستعيد الوقت الزاحف يصادق الشخصيات يحاورها يزيح عنها أقنعة غربتها فتكاشفه بأسرارها يعد لها الشاي والشطاذر فتشكو له أحوالها وتبوح له بأسرار المؤلف والراوي النسخة العربية من رواية البلطة لسادوفيانو تستحق ورشة ترجمة ربما يقول بعضهم على هذا النمط في الترجمة تدجبن النص وربما لا يحبذ الأكاديميون أنصار الالتزام اللغوي هذه الطريقة لكن ترجمة الأدب لابد لها من التمثل الأدبي والتمثيل الجمالي فتتم صياغة الترجمة بافتراض أن المترجم يستعيد تجربة المؤلف لا ينقل شحنة من العبارات
Mi-a plăcut, azi, să trăiesc în spaţiul pur-mioritic. Mi-a plăcut şi faptul că Sadoveanu nu a căzut în extremismul socialist (enumeraţia din incipitul romanului, pusă în gura lui Lipan, fiind doar o introducere fără insinuări politice). Mi-a plăcut şi de viclenia mocninda a Vitoriei şi de spiritul ei blând ("Dumnezeu să te ierte!"). Mi-a plăcut -în fine!- că Sadoveanu a descris lumea munteană aşa cum era ea, cu femeia plină de prejudecăţi, dar smierita, cu a ei credinţă oarbă în sfinţi şi-n popi şi cu devotamentul ce l-a purtat asupra speranţei că Lipan trăieşte...
This is a warning for anybody out there - don't mess with Romanian women. They'll smell you from afar, hunt you down, find you in your home, know your hidden past deeds and bring punishment upon you. They'll use any means given or not given to do that, they'll restrain themselves from nothing and just when you thought their energy is due, they'll conjure more from some hidden den within their vast soul. You expect their mourn and suffering to weaken them, but behind those teared cheeks they're actually plotting your downfall and their revenge. There's no escape, you're doomed, and they will be the voice of justice and destruction in the little time left of your life. They'll pronounce your sentence, have somebody kill you (!) and then brightly go about their business: your existence was so infinitesimal to them that they already forgot about you. I mean it, don't mess with Romanian women. ------ Otherwise, the book was ok-ish ~
Multă tristețe, logică ceva mai puțină, nicidecum printre favoritele mele, și totuși pe placul diriguitorilor din Învățământ și de aceea o prezență cvasi-permanentă pe lista lecturilor ce pot ferici candidații la Bacalaureat. Generații și generații de elevi...
O altă carte pentru liceu, o altă recenzie în care simt nevoia să fac pe detectivul. 😎
Vom începe prin a-l aplauda pe autor că în sfârșit a creat și el o eroină puternică la fel ca Mara. 👏
Vitoria a fost incredibilă. La început mă enerva cum tot spunea despre sine că "are minte puțină". A fost nevoie să ajung la final pentru a înțelege că nu exista acoperire mai bună. O femeie și mai ales o nevastă "cu puțină minte" ar trece neobservată. Niciun bărbat din acea vreme nu credea femeile inteligente, nimeni nu s-a gândit s-o suspecteze pe Vitoria când punea întrebări, cu atât mai puțin criminalul și complicele(nu le voi menționa numele pentru a nu strica surpriza). A fost determinată și nu s-a dat bătută, iar finalul romanului sugerează că în continuare se va ocupa de afaceri, ceea ce nu face decât să-i aducă un plus personajului. A fost amuzant s-o văd pe ea și pe Maria cum le-au întors pe cele două femei una împotriva celeilalte.
Maria a fost de asemenea extraordinară. Cred că nici soțul ei n-o considera în stare de așa ceva. Acestea sunt personajele de care are nevoie literatura română. Pentru că în final au arătat că justiția poate fi făcută de femei. A fost foarte curajos din partea lui Sadoveanu să facă așa ceva la vremea respectivă.
Trebuie să fim toți de acord asupra unui lucru: Lupu este adevăratul erou al cărții. Fără el ar fi fost mult mai greu pentru Vitoria să-și găsească soțul.
Acțiunea în sine și modul în care a fost gândită: Acțiunea este foarte simplă, dovadă numărul mic de pagini ale cărții. În majoritatea timpului îi urmărește pe Vitoria și fiul ei, Gheorghiță, cum adună indicii despre Nechifor Lipan. A fost mai bună decât Ion, cultural vorbind, datorită eroinei, dar avantajul romanului Ion este acțiunea mai bine dezvoltată. Identitatea criminalilor poate fi dedusă destul de ușor, pentru mine încă rămâne un mister cum a putut explica Vitoria în detaliu crima, însă am câteva teorii. Sinceră să fiu, am fost foarte atentă la perioada de timp și uneori nu prea avea sens pentru că diferite evenimente nu coincideau cu numărul exact de zile, dar nu prea are importanță acest lucru 🙃. Este precizat că Nechifor a înșelat-o în trecut, ceea ce este foarte trist, mai ales că Vitoria consideră acest lucru normal. Ca de obicei, anul în care a fost scrisă cartea vine cu probleme 😔. De asemenea, starea în care l-au găsit pe Nechifor nu este în concordanță cu informațiile primite, dar mă opresc aici pentru că semnificativă este acțiunea.
Ceva ce nu mi-a plăcut în mod deosebit este transformarea Minodorei într-un personaj absent care mai este menționat doar la final. Cred că ar fi fost o idee bună s-o ia și pe ea în călătorie, cu siguranță și-ar fi adus contribuția.
Am citit-o într-o zi. Nu e neapărat o carte polițistă la cel mai înalt nivel și, din păcate, acțiunea este puțin previzibilă, dar dialogul a fost amuzant și personajele interesante. Are destul simbolism încât să te îndemne să despici firul în patru constant și să analizezi tot.
3⭐ pentru cele mai bune eroine ale unui roman clasic românesc.
Romanian review: Inițial, i-am dat acestei cărți 4 stele pentru că, deși nu mă impresionase foarte mult, fusese foarte bună. Dar acum, după ce am studiat-o la școală, am decis că merită 5 stele. Nu-mi vine să cred câte lucruri nu am observat. M-am hotărât să citesc cu mult mai multă atenție cărțile vechi românești deoarece spun mult mai multe lucruri decât observi la prima vedere. Eu am fost atent doar la poveste, ignorând complexitatea personajelor și alte detalii. Această operă prezintă viața muntenilor- niște oameni simpli, muncitori, care se bucură ușor de ce au. Oameni care își respectă datinile și tradițiile, și care nu vor să se schimbe pentru nimic în lume. Vitoria, o munteancă, își caută soțul dispărut. Ea este o femeie simplă, inteligentă și frumoasă ca restul muntencelor, așa cum spune și legenda de la începutul romanului. Nu știu câți dintre cei ce au citit cartea știu că Sadoveanu a scris romanul în doar două săptămâni, după ce a mers la munte și a auzit balada Miorița. De asemenea, ,,Baltagul" începe cu un vers din ,,Miorița": ,,Stăpîne, stăpîne,/Mai chiamă ș-un cîne..." și poate că sfârșitul romanului este finalul Mioriței, imaginat de Sadoveanu. Un aspect foarte important al cărții este relația strânsă dintre Vitoria și natură. Voi da un singur exemplu: există un moment în care vântul bate puternic pentru ca Vitoria și Gheorghiță să se oprească din drum și să-l întâlnească pe Moș Pricop, astfel aflând primele indicii despre călătoria lui Nechifor. În final, cu toții știm, Nechifor este găsit mort, ucis de alți doi ciobani, Bogza și Cuțui, care își recunosc vina datorită inteligenței Vitoriei. În concluzie, deși un roman scurt, ,,Baltagul" este o operă minunată și, putem spune, un fel de roman polițist destul de interesant.
English review: Initially, I gave this book 4 stars because, while it hadn't greatly impressed me, it was still very good. But now, after studying it in school, I’ve decided it deserves 5 stars. I can’t believe how many things I missed the first time. I’ve decided to read classic Romanian literature with much more attention because these books often convey much more than you might notice at first glance. I only paid attention to the storyline, overlooking the complexity of the characters and other details. This work depicts the life of mountain people—simple, hardworking people who take joy in what they have, respect their customs and traditions, and are unwilling to change for anything. Vitoria, a woman from the mountains, is searching for her missing husband. She’s a simple, intelligent, and beautiful woman like other mountain women, as described in the legend at the beginning of the novel. Not everyone who reads this book may know that Sadoveanu wrote it in just two weeks after hearing the "Miorița" ballad while on a trip to the mountains. Moreover, "Baltagul" opens with a line from "Miorița" and perhaps the novel’s ending is Sadoveanu’s imagined continuation of the "Miorița" story. An essential aspect of the book is the close relationship between Vitoria and nature. To give just one example, there’s a moment when a strong wind causes Vitoria and her son Gheorghiță to stop on their journey, leading them to encounter Moș Pricop, who provides the first clues about Nechifor's journey. In the end, as we know, Nechifor is found dead, murdered by two other shepherds, Bogza and Cuțui, who confess their crime thanks to Vitoria’s intelligence. In conclusion, although it’s a short novel, "Baltagul" is a wonderful work and can be seen as a sort of intriguing detective novel in its own way.
Citita pentru scoala, doar pentru scoala simt nevoia sa accentuez. Am gasit cartea plictisitoare si neinteresanta. A fost un efort sustinut pentru mine ca sa o pot termina. Adevarul e ca Sadoveanu nu e pe gustul meu.
الرواية جميلة لبساطتها وإنسانية فكرتها قال عنها يحيى حقي إنها أخرجته من إطار الملل الذي لحق به من خلال قراءته للكثير من الروايات الرمزية والذي يستلزم جهدا مضاعفا من القارىء في رأي حقي أنه لا يحتاجه! كما ذكر إنه قرأها بالصدفة وعمل على ترجمتها لأنها لاقت استحسانه .. الرواية تدور حول إمرأة اختفى زوجها في ظروف غامضة وبذلت كل جهدها وأموالها حتى تسمع عنه خبرا ، الجميل في هذه الرواية هو رسم شخصية الزوجة بهذا العنفوان الأبي وهذا الوفاء النادر على الرغم من أن حياتها مع زوجها لم تكن مثالية !
ترجمة يحيى حقي كانت بأسلوب أدبي رفيع المستوى لا يعيبها سوى استخدامه لبعض الألفاظ العامية بدا الأمر بمثابة صدمة في بداية الأمر غير أني تجاوزتها بعد ذلك لما لمسته من سعة خيال ودقة في التعبير في مواطن عديدة في الرواية
Against my friends' better judgement (a band of 'cool' scrawny looking 13 year olds) I really liked this book. Go figure. And while, I admit, I read it partly because of a lecture test we would have in our literature class, it was defenetly worth it. It's a light read, has a catchy action that is really easy to get into and it's packed with never ending action. Really. Apart from a break that the main characters took in order to, you know, SLEEP, they rode those horses into the mighty sunset. Nevertheless, if you have no idea what book to read at the moment and you are interested in Romanian literature, give it a shot. It might just leave you pleseantly surprised.