Șuruburi, șaibe, cuie, piulițe. Poeme alese 1997-2014

by Adela Greceanu

„Adela Greceanu readuce poeziei ceea ce părea că începe să se piardă. În versurile ei revin luminozitatea, blîndeţea, bunătatea, răbdarea («fără aşteptare»), înţelegerea («drept in inimă»), seninătatea, seriozitatea ca semne ale forţei, într-o vreme în care cei mai mulţi poeţi/ cele mai multe poete merg în direcţia opusă, a exhibărilor brutale. Personajele ei, Provinciala, Domnişoara Cvasi, Adila, sînt, în ciuda aparenţelor (pe care autoarea le construieşte cu obstinaţie prin acel procedeu retoric numit antifrază şi al cărui maestru, în poezia de la noi, rămîne Mircea Ivănescu), misterioa-se şi puternice. Poate să adăugăm faptul că supratema literaturii Adelei Greceanu este dragostea. De fapt, pentru ca poezia ei să existe, are nevoie de un celălalt căruia să i se adreseze, la care să se raporteze ca la un altul cînd opus, cînd asemănător. Cu o imagine a Adelei Greceanu, poezia e asemenea vitraliilor care se văd mai bine cînd trece lumina prin ele. Lumina inteligenţei, a empatiei. Adunate la un loc, cărţile Adelei Greceanu se leagă într-un story poetic coerent, singular în peisajul poeziei actuale." (SIMONA POPESCU)

Genres: Poetry

256 pages, Hardcover

Published January 1, 2021

Reviews

[Cipi · Rating 5 out of 5]

în loc de recenzie:
Citind volumul ăsta și avînd sufletul-cîrcel, cumva am ajuns să fac pluta în mijlocul furtunii de pe mare. Culmea e că, deși valurile mă duceau dintr-o parte într-alta, nu m-am scufundat. Ba chiar, împietrit, am deschis ochii și am privit cum, deasupra mea, cerul se luminase. Pentru o clipă, totul s-a liniștit. Apoi te-am văzut pe Tine, înaintînd către mine, nu am înțeles ce căutai Tu în mijlocul Furtunii mele, dar m-am bucurat atît de tare. Mi s-a destins tot corpul, am început să înot cîinește înspre Tine, numai să văd cum, de fapt, aveai toată fața împăienjenită, vîsleai cu disperare neștiind încotro. Barca începuse să ți se ducă la fund, era mîncată partea de dedesubt. Iar ca să am grijă de Tine, mereu am grijă de Tine, m-am sacrificat și m-am lipit de fundul bărcii Tale, ca să nu mai intre apa. Iar atunci, brațele mele s-au transformat în paleți, iar Tu ai plutit liniștit spre mal. Iar eu, deși mi-aș fi dorit să rămîn altfel aproape de Tine, am rămas totuși, transformîndu-mă în salvarea Ta.

[Anca · Rating 3 out of 5]

3,5*

[Mihaela · Rating 5 out of 5]

Excelent!

[Daria-Ioana · Rating 4 out of 5]

“Fotografia ta înrămată, din cauză ca am acoperit-o cu sticlă, e ca o Oglindă. Astfel, de câte ori mă uit la tine, mă văd și pe mine. Figurile Noastre sînt împreună. Sîntem împreună. Eu nu sînt aici, ci acolo, În spatele oglinzii, unde mi se formează imaginea. Și tu ești tot în Spatele oglinzii, acolo unde te-am așezat. Uneori ochii mei se supraPun cu ai tăi - înseamnă că ni s-au întâlnit privirile. Uneori imaginea Buzelor mele se suprapune cu buzele tale - așa ne sărutăm.
Cînd suntem împreună - atunci cînd privesc fotografia ta și-mi Văd prezența acolo - , totuși cineva, o a treia persoană ne urmărește:
Sînt eu, cea din fața oglinzii. Numai ca eu cea adevărată sînt dincolo De oglindă, cu tine, deci nu există a treia persoană de care mă teMeam. Eu nu exist.
Tu te odihnești. Nu ai gînduri. Cînd suntem împreună, gîndurile Mi se fac mici-mici de tot, de parcă le-ar fi rușine că există. Se fac așa De mici, încât până la urmă dispar cu totul (se refugiază în imaginea Mea din fața oglinzii - ele nu știu ca nu mai sînt acolo). Și nu mai am Gînduri. Mă odihnesc și eu puțin lîngă odihNirea ta.”

[Ramona Cantaragiu · Rating 4 out of 5]

Era cât pe ce să închid antologia fără să ajung la cea mai bună parte, cea exact de la final unde sunt poeziile extrase din Şi cuvintele sînt o provincie. Noroc că am citit câteva recenzii care vorbeau despre poeziile din acest volum şi care m-au convins să nu abandonez lectura. Poate că ăsta este cazul cel mai frapant de evoluție poetică pentru că trecem de la o poezie mai degrabă interesată de formă decât de conținut (primul volum se foloseşte de capitalizarea cuvintelor la început de rând şi încearcă să şi explice de ce, dar nu prea duce nicăieri) la o poezie din ce în ce mai liberă de formă şi mai plină de substanță, apogeu obținut în Şi cuvintele sînt o provincie.

[Dorin · Rating 4 out of 5]

Nu sunt mare consumator de poezie, dar îmi place colecția asta de la Editura Cartier.
Poeziile din Și cuvintele sînt o provincie (2014) mi-au stat cel mai bine pe inimă.

[Ștefan Ciobăniță · Rating 5 out of 5]

superb de la cap până la coadă🤍

[Stefania 🪽 · Rating 5 out of 5]

superb.

[Valentina Dima · Rating 5 out of 5]

Adela Greceanu scrie o poezie „livrescă”- nu în sens modernist, dar fără să copleșească, vocea ei lirică pare să aducă a Mircea Ivănescu pe alocuri, în varianta feminității discursive.
Se regăsește și o formă de ludic acolo, fără artificiu. Pe scurt, o poezie frumoasă - în sensul actualității interiorității poeziei feminine de astăzi.

[Georgiana Draica · Rating 3 out of 5]

o carte bună, dar nu pot spune că mi a stârnit vreo poftă sălbatică pentru această carte în particular. Unele poeme sunt foarte bune, iar altele sunt doar poeme, le am apreciat, dar am trecut mai departe la următorul fără să mă provoace să îl înțeleg mai în detaliu.

totuși e o lectură plăcută, ușoară și o recomand pentru cine vrea să citească mai multă poezie scrisă de autoare românești<3

[Oana · Rating 3 out of 5]

Poemele din 'Înțelegerea, drept în inimă' mi-au fost imposibile.
În schimb cele din 'Și cuvintele sunt o provincie' m-au făcut să îmi doresc volumul cu pricina, îmi pare cel mai ușor de simțit,
am și marcat 2 poeme preferate.

[Tudor Crețu · Rating 5 out of 5]

Prima jumatate din antologie mi-a mers mai greu. Dar a fost o adevarata placere sa recitesc dupa 6-7 ani "Si cuvintele sunt o provincie".