„Poate mai mult decât cu o generație, avem de a face cu un sistem de asemănări de familie care îi leagă pe poeții antologați și cu o constelație de concepte (autenticitate, minimalism, biografism, fractură, mizerabilism), de proveniență diferită, întrupate în textele lor. Nu toți poeții debutați în perioada 2000-2010 fac parte din acest sistem de vase comunicante și nici nu ilustrează această constelație de concepte: a fost publicat un număr enorm de volume de debut care continuă alte poetici – anume cele în raport cu care vârfurile de lance ale „generației 2000” și-au declarat ruptura – iar obiectul antologiei de față îl fac anume cei integrați acestui sistem de asemănări de familie." (Anastasia Gavrilovici, Alexandru Cosmescu)
Anastasia Gavrilovici (n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere a Universității București și cursurile de masterat ale Centrului de Excelență în Studiul Imaginii. A fost, în ultimii ani de liceu, redactor-șef adjunct al revistei „Alecart”, apoi a trecut prin „Zona Nouă”, iar din 2016 face parte din redacția „Poesis internațional”. A publicat poezie, cronică literară și eseu și a tradus cărți din engleză și spaniolă (Kurt Vonnegut, Ernesto Cardenal).
După cum spuneam, ador antologiile, și antologia asta printe foarte bine. Îmi amintește ce mi-a plăcut la acești poeți (și poete, dar, mai mult poeți, la vremea aceea) când i-am descoperit, și ce m-a făcut să mă plictisesc (mai puțin, totuși, antologia e chiar bună). E perfectă de ținut și răsfoit, între antologiile celelalte de poeme, eu am umplut-o de stick notes, să știu la ce pagini să mă întorc.
Nefiind pasionat de poezie, dar nici inițiat în ale poeziei, îmi plac asemenea antologii. Îmi oferă ocazia să descopăr autori și emoții. Studiul introductiv a fost chiar interesant. Iar dintre poeți i-am descoperit pe Ana Dragu, Diana Geacăr, V. Leac, Hose Pablo, Vlad Moldovan.