Grégoire nu e un pescăruș al mării. Aripile nu-l poartă peste valuri, ci peste acoperișurile orașului. An de an își face cuibul și își crește puii pe terasa aceleiași clădiri, la adăpost de oameni, dar nu și de privirea celei care astăzi îi spune povestea. Uneori, Grégoire poposește chiar pe pervazul ferestrei de unde e observat. Fură un moment de odihnă și... o cercetează la rândul lui, prin geamul ce stă între ei ca granița dintre două lumi, pe autoare. Povestea sa, în care acuitatea observației e completată de finețea notațiilor, are poate mai ales darul de a transmite emoția, uimirea trăite în fața spectacolului mereu nou al naturii.
Veronica D. Niculescu (n. 1968, Pitești) a publicat volumele de proză scurtă Adeb (Editura Limes, 2004, Premiul pentru Debut al USR Sibiu), Orchestra portocalie (Editura Cartea Românească, 2008) şi Roşu, roşu, catifea (Casa de Pariuri Literare, 2012, nominalizări la Premiile Radio România Cultural și la Premiul Național de Proză Ziarul de Iași; dramatizare în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu). De asemenea, microromanul Simfonia animalieră (Casa de Pariuri Literare, 2014, Premiul „Cercul Literar de la Sibiu” acordat de USR Sibiu, nominalizare la Premiul Național de Proză Ziarul de Iași). A scris două volume în colaborare cu Emil Brumaru: Basmul Prinţesei Repede-Repede (Editura Polirom, 2009) și Cad castane din castani (Editura Polirom, 2014, nominalizare la Premiile Revistei Observator Cultural). O parte dintre povestirile sale sunt incluse în antologia: Floribunda (TipoMoldova, 2012). A câştigat Concursul Naţional de Scenarii HBO, la TIFF 2010, cu scenariul de scurtmetraj Curierul.
A tradus din opera lui Vladimir Nabokov romanele Ochiul, Disperare, Rege, damă, valet, Originalul Laurei, Darul (nominalizare la Premiile USR pentru Cea mai bună traducere), Foc palid (nominalizare la Gala Bun de Tipar 2015 pentru Cea mai bună traducere), precum şi o parte dintre Povestiri și volumul de corespondență Scrisori către Vera. A tradus din opera lui Samuel Beckett proza scrisă în limba engleză, şi anume proza scurtă din volumul Opere I – Integrala prozei scurte (nominalizare la Gala Bun de Tipar 2012 pentru Cea mai bună traducere) şi romanele Murphy, Watt şi Vis cu femei frumoase şi nu prea, alcătuind volumul Opere II (Premiul USR Sibiu pentru traducerile din opera lui Samuel Beckett). A mai tradus romane de Don DeLillo, Siri Hustvedt, Eowyn Ivey, Lydia Davis, Tracy Chevalier, E. B. White.
Povestiri incluse în antologii precum Kikinda Short 06, antologie internaţională de proză scurtă, Serbia, 2012; Scräpliv, antologie de nuvele româneşti, Editura 2244/Bonnier, Suedia, 2013; 10+, antologie de proză Tiuk!, Editura Tracus Arte, 2013; Best of – proza scurtă a anilor 2000, Editura Polirom, 2013.
,, țipă, se ceartă, nu renunță,, ,,Totul este atât de fragil.,, ,, Pasărea se așază și-și trăiește viața, clipă cu clipă, și face in fiecare zi ceea ce trebuie făcut.,, ,, Să trăiești fiecare zi, așa cum este ea, cu ochii deschiși la detalii - ca păsările.,,,
Am început să citesc cartea aceasta datorită recomandării facute de profesoara mea de română.Odată ce am auzit numele Veronicăi Niculescu mi-am spus-Da,asta trebuie sa fie o carte bună,merită să o citesc-știind că dna Niculescu este autoarea seriei Isidor,pe care am îndrăgit-o foarte mult.Din păcate,presupunerea mea a fost parțial greșită. Pot spune că textul nu m-a încântat prea mult.De alungul acestuia am observat că unele elemente nu își aveau locul în povestire(întreruperi facute pentru a da impresia realității-ușor irelevante)care îndepărtau cititorul de ideea de bază a textului(care a fost chiar interesantă-avea mult potențial, dar nu a fost pusă în valoare corespunzător)și încărcând memoria acestuia cu tot soiul de detalii nesemnificative.Înțeleg că un roman bun trebuie să aibă descrieri suficiente,dar în cazul temei pe care a abordat-o autoarea,acestea trebuiau bine alese și proporționate,aproape matematic plasate în interiorul paginii de jurnal(ca un fel de pauză între acțiuni) Apreciez documentarea intensă și ideea de bază a textului-care,cum am spus și anterior,putea fi cu ușurință tema unui roman de succes-dar modul în care a fost scris romanul m-a dezamăgit.
Un jurnal de observatie si contemplare, o incercare marturisita de a experimenta cu un nou tip de scriere, care nu pleaca de la un final deja imaginat, ci se indreapta spre un final necunoscut, tesand laolalta zilele, observand lumea de dincolo de geamul propriei lumi. M-am simtit aproape vinovata la finalul cartii cand am avut senzatia ca sunt incapabila de contemplare: dar cred ca privind din afara contemplatia altcuiva, nu poti fi nici partas, nici contemplativ tu insati. Observi un observator. Daca observatorul iti reda doar detaliile unui ciclu de viata al unei familii de pescarusi, si nu asocierile contemplative care ii trec prin minte, ramai ca in fata unui atlas cu animale in care pozele au fost inlocuite cu descrieri. Eu nu am reusit sa ma bucur de acest exercitiu.
🍀Autoarea ne prezintă povestea unui pescăruș și a familiei lui sub forma unui jurnal de observație. Cam așa se descrie această carte. Dar nu asta e ceea ce m-a făcut să mă îndrăgostesc de carte.
🍀În primul rând, trebuie să spun că sunt complet surprinsă cum am putut simți iubirea autoarei față de personajele noastre animaliere prin pagini. Și cât devotament a depus în această pasiune. M-a șocat extraordinar să văd cum Niculescu reușește să înțeleagă păsările atât de ușor și cum descrie toate mișcările și suntele lor. Efectiv wow.
🍀Apoi, cum poate viața unor pescăruși să fie mai interesantă ca multe alte cărți citite de mine? Simțeam că citesc o carte despre viața de familie a unor persoane, a unor oameni, nu a unor păsări și asta e ceva. Extraordinar cum a reușit autoarea să scrie această carte în așa fel încât chiar să te prindă și să își dorești să afli ce se va întâmpla cu dragii pescăruși.
🍀Ceea ce nu am apreciat așa mult e faptul că uneori autoarea se pierdea în detalii și parcă unele lucruri erau prea în detaliu scrise, chiar dacă puteau fi povestite în mare.
🍀Ah, și încă un lucru ce mi-a plăcut este descrierea perioadei în care se petrece acțiunea. Totul se întâmplă în toiul carantinei și restricțiilor și amintidu-mi în ce situație ne aflam acum un an-doi, totul mi se părea ireal. Însă chiar am apreciat și chestia asta.
Am terminat emoționată și încântată "Pescărușul de la geam. Jurnalul unui cuib" a Veronicăi Niculescu, carte pe care o asteptam interesată încă de când V.N. anunțase intenția proiectului pe Fb. Nu m-am îndoit nicio secundă că îi va reuși, doar Isidor îi stătea mărturie în alte două romane anterioare, dar mă interesa cum va face asta. Ei bine, VN se dovedește a fi un etolog avizat al viețuitoarelor cu aripi și zbor, un observator profund al etapelor și un narator talentat al parcursului "cum devii pescăruș în zbor". Jurnalul cuibului devine, astfel, o poezie de jurnal.