Camil Petrescu was a Romanian playwright, novelist, poet and philosopher. He marked the end of the traditional novel era and laid the foundation of the modern novel era in Romanian literature.
- Domnule capitan, eu va intreb inca o data: Admiteti dumneavoastra dragoste cu sila? Daca o femeie zice "nu-mi mai placi...sa ne despartim"... Poti dumneata sa spui: "nu...esti condamnata pe toata viata, n-ai drept sa divortezi..." Da?
- Ei bine, daca e vorba de o despartire in regula, atunci e altceva, fireste. Eu nu vorbesc despre divort...eu zic de femeia care-si insala barbatul.
- Nu, nici atunci. Discutia dumneavoastra e copilaroasa si primara. Nu cunoasteti nimic din psihologia dragostei. Folositi un material nediferentiat.
- Cum, domnule, daca o femeie zice: "nu mai vreau", dumneata zici: "ba da, sa vrei?" Hai ?
- Daca e vorba de o simpla impreunare, da...are drept sa zica: nu mai vreau... Dar iubirea e altceva. Iar daca nu stiti ce e, puteti, cu notiunile dumneavoastra cumparate si vandute cu toptanul: "asa am auzit...asa vand", sa dezbateti toata viata, ca tot nu ajungeti la nimic. Discutati mai bine ceea ce va pricepeti.
I should write MORE, of course, but first I need to stop my laughing mind :D
So, first what I wish to really express is that Camil Petrescu is one of the few Romanian writers that in very simple, clear and pregnant words explained to me how philosophy works, in terms of concept(s) and how it affects humans. He was himself a student of philosophy at the University in Bucharest, and obtained his PhD in philosophy, later. This helped immensely in gifting our hero/narrator with the necessary language/vocabulary wise to express ideas of philosophy for ordinary humans, as me :)
The Last Night of Love starts by telling that the Great War (WWI) is ongoing for two years now and the Kingdom of Romania still debates which side to join after two years of neutrality. Eventually, with a new king pro-Allies (apparently his wife, Marie of Edinburg, greatly influenced Ferdinand I), the official statement is given and August 1916, finds our hero, also 1st person narrator, Stefan (previously mobilized for front pre-activities) one evening sitting at the military mess where there is discussed a newspaper sensational case (a man acquitted after killing his wife because she cheated on him…)
Stefan wants to get leave to see his wife, who was staying temporarily in a village 10km away from the military base. He is repeatedly refused by his superior, still perseverance bears fruit and he finally goes to see her (Ela, by the name). From here we get to know retrospectively everything about the love affair he had with his wife, which stays as main plot in the first book. It turns out that their relationship is more sexual than soulmates related. He seemed the controlling type of male and completely obsessed with her, and mostly talking about her by recalling his passion and lust for her naked body. Their story was beautiful, at start. They met in university, as students, and married out of love. After two years things change, he gets rich receiving an inheritance from his miser uncle, and so the couple enters high society and start attending parties and meeting various people. His wife gets entangled with a coxcomb, and from here starts the little drama of our hero, that ends with the big drama of war…
Throughout the entire novel Stefan, from his intellectual position, is self-debating on some essential ideas that touch love-hate, relationship wife-husband, war-peace, society and its life as a whole, life meaning when tougher getting going, etc. His philosophy changes as his thinking touches on the on-going events, especially the chaos of war leads to a fundamental change in his life perspective and what a close connection with a dear one should mean. How he handles everything is a way of self-reflection and profound meditation. I guess most of us do it, even unawares. Hopefully, if not otherwise ;)
- Do you suffer, Gheorghidiule? I don't answer anything, because I would burst into nervous cries. My face muscles are contracted. He then takes me home. On the threshold, I can no longer control myself. - If tomorrow night he doesn’t let me go for two days, I'll desert. Orisan leaves without saying a word, but I guess in his handshake a perplexity, a friendship as if discouraged...
“— Nelinişte metafizică? şi o priveam adânc în ochi… Nelinişte metafizică e să priveşti o femeie în ochii mari. — Ei, nu… — … Să simţi că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumuseţea are pete şi e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem şti niciodată adevărul. ”
pros: mi-au plăcut pasajele ce ilustrează viața „burgheză“ a bucureștenilor din anii 1910, dovedind că era posibil să obții educație superioară și, în același timp, să întemeiezi o familie, dar și să te distrezi și să faci ieșiri cu prietenii :)
cons: scenele romantice dintre Ela și Ștefan sunt puțin prea deplasate, în special modul în care el o tratează în situații intime... iar un autor/protagonist ce nu numește personajul principal feminin vreme de 92 de pagini (!) mi se pare de-a dreptul ipocrit și misogin. nu merită mai mult de 2,5 stele.
Îi dau 3.5 stele, surprinzător mi a plăcut mai mult decât ma asteptam. Este interesanta viziunea aspura iubirii în această carte, iubirea lui Ștefan față de Ela naște din orgoliu, iar încet devine o obsesie în care gelozia față de domnul G îl afectează foarte mult (deși nu vrea să recunoască) Odată cu intrarea în război a început să uite de lucrurile nesemnificative și incepe sa fie prezenta în monologul sau interior frica față de moarte "Simti cu groază ca toată inteligenta ta însușirile,darurile intelectuale au devenit ceva însemnat, ridicul" În final, femeia pentru care putea să ucida, care era perfecta în ochii lui a ajuns să nu mai însemne nimic pentru el. Oferindu-i toată averea rămasă, lăsând tot trecutul în urma.
"Neliniștea metafizică este să o privesti în ochii ei mari să simti ca lumea-i fara margini ca suntem mici ca frumusețea are pete și e trecătoare, ca dreptatea nu se poate realiza"
Deci să ne înțelegem primele trei capitole absolut superbe dar după e oribil . Deci e nebun și își face niște scenarii dubioase rău . E disrespectful pt Ela , eu vreau o carte din perspectiva ei !
Am zis ca o sa scriu review la Ultima noapte asa ca: (prima carte căreia ii scriu review pe goodreads) Desi e o poveste banală, ⭐️⭐️⭐️⭐️ pentru că mi a plăcut sa îl urmăresc pe Gheorghidiu cum își sabotează singur relatia din cauza conceptelor greșite pe care le are despre femei si iubire. In plus, cartea are multe citate pe care o sa le tin minte: “acei ce se iubesc au drept de viața si de moarte, unul asupra celuilalt.” , “puteam s-o umilesc, sa o fac sa sufere si mai mult, dar la ce folos? imi venea sa i spun: uite ce ai facut din dragostea noastră, din bietul nostru trecut. Acesta e idealul tau de iubire, acest continuu asasinat?” “Nelinişte metafizică? Nelinişte metafizica e ...să simţi că lumea e fără margini, ca suntem atat de mici, ca frumusetea are pete şi e trecătoare, ca dreptatea nu se poate realiza, ca nu putem şti niciodată adevărul. Sa fii, din cauza asta, trist… sa iubesti florile şi să zâmbeşti când vezi oameni … care nu bănuie nimic şi îşi au socotelile lor.”
**scuze ca jumatate de “review” e format din citate dar m au atins💔
Ps: Gheorghidiu m ai enervat tare dar cred ca toti suntem mai mult sau mai putin ca el la un moment dat(incercam sa ne sabotăm singuri) +autorul nu ii spune numele Elei pana la jumatatea cartii, putin misoginism
This entire review has been hidden because of spoilers.
”Orice iubire e un monoiedism, voluntar la început, patologic pe urmă.” -p.14
L-am compătimit pe Ștefan. Drumul de la Câmpulung la regiment cu colonelul...aveam o vagă impresie că Ștefan nu se înșela. (he was overthinking like me) Chiar sunt curioasă ce se va întâmpla mai departe, ”întâia noapte de război”, dar nu știu câtă răbdare voi avea ca să aflu cum se încheie povestea celor doi, dacă voi afla asta abia la sfârșitul volumului 2...
4🌟cu plus!!! foarte frumoasa Imi doresc sa fi avut rabdarea si experienta necesare sa o pot aprecia asa cum simt ca merita dar sunt convinsa ca peste cativa ani, recitind-o, o sa imi placa chiar mai mult
nu pot spune ca a fost buna dar nici rea nu mi a plăcut cum erau vizualizate femeile in aceasta carte sincer Ela nu mi a plăcut deloc nici Gheorghidiu nu era intr o stare prea stabila dar mi a plăcut mai mult decât m as fi așteptat
Very nice, ii dau 4⭐️ drept carte normala și 5⭐️ drept carte de bac, nu ma asteptam sa o dea așa în filosofie, parte care mi a plăcut cel mai mult, cum a explicat o groază de lucruri și felul în care o iubește pe Ela🥺 *chiar dacă e oleacă nebun și sportul lui preferat este săritul la concluzii* Așteptăm să vedem întâia cum este 👀
*am văzut că sunt pe volume aici așa că am pus o acum👀*
va spun sincer ca mie al treilea capitol chiar mi a placut imi placea cand gheorghidiu ii vorbea elei de filosofie si cred ca atunci am realizat ca imi place filosofia 😻 overall mi a placut cartea n a fost chiar asa rea pe cat spun altii si aici vorbesc strict de vol 1 atat am de zis :3