"S-a nascut romgleza si a inviat Ceausescu. Ups si aoleu! O limba trendy si o aparitie misterioasa. De o parte reiterarea commitment-ului pentru challenge-uri, de cealalta Ioropa si condatunili care ezigsta. Doua proze in oglinda, despre metehne vechi si noi." (Radu Paraschivescu)
Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote: Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007 Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006 Ghidul nesimţitului - 2006 Dintre sute de clişee - 2009
11 povestiri despre Bucuresti, pline de umor care mi-au starnit rasul, povestiri care par a fi rupte din realitatea neaosa, pur romaneasca si de care ne-am lovit la un moment dat sau despre care macar am auzit pe altii ca le-au intalnit. Inchei cu un citat din carte: "O, tara trista, plina de umor!"
Pentru anul apariției și asemănarea cu Caragiale cred ca aceste povestiri merita o stea in plus. Sunt subiectiv când vine vorba despre autor, am mai spus-o…
Deși îmi plac enorm de mult pilulele lui Radu Paraschivescu din presă, nu reușesc să rezonez cu proza lui satirică. Impresia generală e ca întinde aceeași peltea pe o idee care nu are întindere suficientă, iar dexteritatea impresionantă a vocabularului cu care jonglează nu acoperă lipsa de substanță a subiectelor. Chiar și la povestirile în care menține interesul treaz mai mult de câteva pagini, apare un punct de cădere de la care abia aștepți să se termine. E dezavantajat și de alegerea primei povestiri. Dacă ironizează discursuri găunoase și plicticoase, cu toată creativitatea de care dă dovadă, discursurile nu au cum să devină interesante. Ne exasperează si pe noi, și ne duce la saturație așa cum l-au dus și pe protagonist.
Iubesc scriitura lui Radu Paraschivescu. Insa aceasta carte abia am terminat-o. Poate pentru ca e cu povestiri scurte? Poate subiectele nu mi se potrivesc? Foarte greu renunt la o carte. Si cand o fac, rup ceva din mine cand pun o carte inapoi in raft neterminata. Am scos-o din nou din raft, ca s-o termin. Asteptam o limba mai suculenta, mai savuroasa, mai spumoasa, asa cum e Radu Paraschivescu pe care il stiu eu si pe care, in pofida acestei carti, nu incetez sa il iubesc (literar) si sa il apreciez. “Ministerul, (...), Vaticanul militar din inima unei Rome strabatute de Dambovita.”