Zona complice

by Mariana Codruț, Bogdan Crețu (antologator)

„Această antologie dă măsura uneia dintre cele mai puternice voci ale generației optzeciste. Autoarea e discreția оntruchipată, dar poezia ei are tot ce оi trebuie pentru a tulbura ierarhiile pietrificate și toate „legendele” consacrate: și profunzime, și vizionarism, și precizie, și radicalism. Locul ei e sus de tot.
Mariana Codruț e o mare poetă. Cred că a venit timpul să (re)citim și să оnțelegem.” (Bogdan Crețu)

Genres: Poetry

256 pages, Hardcover

Published January 1, 2021

Reviews

[Dorin · Rating 4 out of 5]

Întâmplător, după vreo jumătate de an în care a stat pe raft, am luat să răsfoiesc această antologie exact în ziua în care s-a născut Mariana Codruț (01.11). Nu cred în paranormal, dar uneori mă mai gândesc la coincidențe.

Nu sunt mare amator de poezie, iar dacă sunt, cu siguranță nu înțeleg multe din ce citesc. Aici am găsit câteva poezii pe placul meu.


în unele seri

în unele seri
rămânem singuri în lume.
și pentru că ne e silă
în egală măsură
de aceleași cuvinte
neîncăpătoare și confuze,
ne mărturisim unul altuia
printr-o întrebare:
ți-e frică de moarte?
și dacă răspunsul vine:
acum nu!, fiecare știe
că aceasta-i deplina
confirmare a dragostei.

_________________

totul e menit

totul e menit pentru înscrierea pe orbită,
dar viața mea își urmează cursul
după o necunoscută filozofie:
chinuit plîns, rîs fără logică,
bucurie mai vulnerabilă
decît raza răsfrîntă de un măr.

și adesea, într-un moment
fără nimic aparte,
o inexplicabilă recunoștință.

_________________

un exercițiu al solitudinii

un măr verde și rece. o întîmplare vegetală
între polii palmelor mele. ți-aș dărui
acest măr verde și rece dar între mine și tine
– un întunecat ev mediu, milenii și milenii
de dispute care ne-au schimbat chipul.
nimeni și nimic nu-și păstrează puritatea
mai mult de-o clipă. deci nici mărul nici gestul
pe care l-aș face ca să împart cu tine
povara frumuseții lui (doar știi: frumusețea
poate ucide mai sigur și mai durabil decît armele
dacă nu ai un metabolism pe măsură ori măcar
un îndelungat exercițiu al solitudinii).

aș putea să-ți dăruiesc acest măr
– o întîmplare verde și rece pe care o țin
în palme privind pe fereastră. dar, pentru că
între noi e un întunecat ev mediu,
rămîne să-i duc singură povara frumuseții
și să-i suport consecințele pînă la capăt.

_________________

însă...

...dacă nimeni nu mă ține de mînă,
drumul mi se pare lung și lung.
tot acolo voi ajunge
și dacă nimeni nu mă ține de mînă.
dar drumul mi se pare lung și lung.

[Cosmin Sipoş · Rating 4 out of 5]

O colecție foarte bună, din care ies în evidență poeziile din volumul "Hiatus", un deliciu literar!

Poezia mea preferată din carte

uneori
ziua îmi pare o fantă
prin care cineva
ne pîndește din altă lume.

închid ochii strâns
și mă rog: oricine ai fi
iluzia cea de toate zilele
dă-mi-o mie și astăzi

[mări roșca · Rating 4 out of 5]

in unele seri
rămânem singuri in lume..
si pentru cã ne e silă
in egală măsura
de aceleasi cuvinte
neincapatoare si confuze,
ne marturisim unul altuia
printr-o întrebare:
ti-e fricã de moarte?
si dacă răspunsul vine:
acum nu!, fiecare stie
că aceasta-i deplina
confirmare a dragostei.