What do you think?
Rate this book
O muscă în Sfântul Munte. O poveste tulburătoare despre descoperirea credinței
O calatorie in Muntele Athos - intre zidurile sfinteniei ingeresti si sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului.
O poveste tulburatoare despre depasirea certitudinilor umane si descoperirea Adevarului.
O fascinanta cautare launtrica, istorisita cu talent, umor si sensibilitate.
- Asculta, deci, un cuvant care nu e rod al intelepciunii mele, ci al unui batran foarte luminat: "Daca vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Daca insa le vezi cu ochi de musca, pe toate le vei vedea murdare."
Zicand aceste cuvinte, staretul se ridica, socotind discutia incheiata. Iorgos s-a ridicat si el si s-a indreptat spre usa. Inainte sa iasa, s-a oprit si, intorcandu-se, a zis:
- Daca pui o albina intr-un grajd, o sa plece, fiindca nu va gasi nimic de folos. Daca pui o musca in stup, albinele or s-o omoare. Se va vedea ce sunt dupa felul in care voi pleca de aici si cand voi pleca.
Cand a ramas singur, batranul cu parul alb s-a asezat inaintea icoanei Maicii Domnului si cu voce franta sopti: "Imparateasa tuturor, o musca a intrat in Gradina ta. Tu, care alergi grabnic inaintea oricui te cheama si impartasesti durerea noastra, a tuturor, mijloceste la Fiul tau sa il miluiasca! A pierdut calea, sa nu-si piarda si sufletul!"
Lectura acestei carti constituie o binefacere atat pentru cititorul familiarizat cu lumea credintei, cat si pentru cei mai putin apropiati de spatiul Bisericii. Indeosebi cei care nu s-ar apropia cu usurinta de o carte cu continut teologic vor avea neasteptata surpriza a unei lecturi parcurse dintr-o rasuflare, care te introduce treptat si cu maiestrie intr-o lume plina de frumusete si taina.
Din paginile cartii, dominate de dialoguri savuroase, cititorul, mai mult sau mai putin sceptic, afla raspunsuri pertinente si cuceritoare prin firescul si justetea lor la intrebarile mereu actuale cu privire la existenta lui Dumnezeu, iar cel deja credincios redescopera un univers pe care il credea cunoscut, invatand modul de a purta un dialog cu cei care nu ii impartasesc convingerile.
Aceasta extraordinara carte constituie un prilej pentru fiecare cititor de a trai propria minune pe taramurile credintei.
O poveste tulburatoare despre depasirea certitudinilor umane si descoperirea Adevarului.
O fascinanta cautare launtrica, istorisita cu talent, umor si sensibilitate.
- Asculta, deci, un cuvant care nu e rod al intelepciunii mele, ci al unui batran foarte luminat: "Daca vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Daca insa le vezi cu ochi de musca, pe toate le vei vedea murdare."
Zicand aceste cuvinte, staretul se ridica, socotind discutia incheiata. Iorgos s-a ridicat si el si s-a indreptat spre usa. Inainte sa iasa, s-a oprit si, intorcandu-se, a zis:
- Daca pui o albina intr-un grajd, o sa plece, fiindca nu va gasi nimic de folos. Daca pui o musca in stup, albinele or s-o omoare. Se va vedea ce sunt dupa felul in care voi pleca de aici si cand voi pleca.
Cand a ramas singur, batranul cu parul alb s-a asezat inaintea icoanei Maicii Domnului si cu voce franta sopti: "Imparateasa tuturor, o musca a intrat in Gradina ta. Tu, care alergi grabnic inaintea oricui te cheama si impartasesti durerea noastra, a tuturor, mijloceste la Fiul tau sa il miluiasca! A pierdut calea, sa nu-si piarda si sufletul!"
Lectura acestei carti constituie o binefacere atat pentru cititorul familiarizat cu lumea credintei, cat si pentru cei mai putin apropiati de spatiul Bisericii. Indeosebi cei care nu s-ar apropia cu usurinta de o carte cu continut teologic vor avea neasteptata surpriza a unei lecturi parcurse dintr-o rasuflare, care te introduce treptat si cu maiestrie intr-o lume plina de frumusete si taina.
Din paginile cartii, dominate de dialoguri savuroase, cititorul, mai mult sau mai putin sceptic, afla raspunsuri pertinente si cuceritoare prin firescul si justetea lor la intrebarile mereu actuale cu privire la existenta lui Dumnezeu, iar cel deja credincios redescopera un univers pe care il credea cunoscut, invatand modul de a purta un dialog cu cei care nu ii impartasesc convingerile.
Aceasta extraordinara carte constituie un prilej pentru fiecare cititor de a trai propria minune pe taramurile credintei.
296 pages, Paperback
First published January 1, 2020
67 people are currently reading
440 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 64 reviews
September 16, 2020
citită la recomandarea mamei, mai exact la insistențele ei (nu am putut să o refuz de această dată, întrucât mai mereu o fac, dat fiind faptul că întotdeauna am altceva de citit mai urgent).
o poveste despre întoarcerea la credință a unui bărbat, Iorgos, care privind în jurul său, la neregulile din Biserică, la dezumanizarea oamenilor și materialismul caracteristic lumii moderne, se întoarce împotriva Creatorului, găsindu-L drept vinovat pentru toate răutățile.
din punct de vedere literar, nu se deosebește prin ceva, din această cauză și 3 stele (personal, prefer să citesc cărți de non-ficțiune despre religie/Dumnezeu/credință etc și, de preferat, mai filosofice), dar recunosc că finalul este neașteptat și chiar am plâns. nu e trist/înduioșător, dar eu sunt sensibilă la anumite chestiuni din sfera asta, așadar am vărsat câteva lacrimi. that's it.
recomand pentru cei care nu se pot apropia de Dumnezeu/Biserică din cauza părerii generale a maselor (biserica face x... preoții sunt x... călugării sunt trântori și nu fac nimic... etc). practic recomand cartea celor superficiali și care nu au o părere personală și 'documentată', dar vor să se apropie măcar printr-o lectură de ceea ce implică ortodoxismul autentic.
o poveste despre întoarcerea la credință a unui bărbat, Iorgos, care privind în jurul său, la neregulile din Biserică, la dezumanizarea oamenilor și materialismul caracteristic lumii moderne, se întoarce împotriva Creatorului, găsindu-L drept vinovat pentru toate răutățile.
din punct de vedere literar, nu se deosebește prin ceva, din această cauză și 3 stele (personal, prefer să citesc cărți de non-ficțiune despre religie/Dumnezeu/credință etc și, de preferat, mai filosofice), dar recunosc că finalul este neașteptat și chiar am plâns. nu e trist/înduioșător, dar eu sunt sensibilă la anumite chestiuni din sfera asta, așadar am vărsat câteva lacrimi. that's it.
recomand pentru cei care nu se pot apropia de Dumnezeu/Biserică din cauza părerii generale a maselor (biserica face x... preoții sunt x... călugării sunt trântori și nu fac nimic... etc). practic recomand cartea celor superficiali și care nu au o părere personală și 'documentată', dar vor să se apropie măcar printr-o lectură de ceea ce implică ortodoxismul autentic.
September 1, 2022
Mi-a uns sufletul aceasta carte.
Răspunde la multe din întrebările omului contemporan, celui care se declara cu trufie ateu, intelectualului care a citit sute și mii de cărți, dezamăgitului in biserică, tânărului care e preocupat de dezvoltare personala și se visează călătorind prin Tibet, tinerei care face practici esoterice și se visează iluminată.
Scrisă într-o manieră prietenoasa, fara dojană și amenințări, presărată cu mult umor, dialoguri interesante ce dezbat realitățile zilelor noastre.
O recomand cu căldură tuturor celor care s-au îndepărtat de credință. Și nu doar.
Răspunde la multe din întrebările omului contemporan, celui care se declara cu trufie ateu, intelectualului care a citit sute și mii de cărți, dezamăgitului in biserică, tânărului care e preocupat de dezvoltare personala și se visează călătorind prin Tibet, tinerei care face practici esoterice și se visează iluminată.
Scrisă într-o manieră prietenoasa, fara dojană și amenințări, presărată cu mult umor, dialoguri interesante ce dezbat realitățile zilelor noastre.
O recomand cu căldură tuturor celor care s-au îndepărtat de credință. Și nu doar.
January 6, 2022
"Daca vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Daca insa le vezi cu ochi de musca, pe toate le vei vedea murdare."
February 17, 2024
O lectură emoționantă, presărată cu dialoguri pline de umor, care tratează teme actuale și îți oferă o perspectivă diferită asupra multor realități ale zilelor noastre. Finalul este o revelație și transmite esența întregii opere.
Două dintre pasajele mele preferate din carte:
“Un proverb chinezesc spune că există tot atâtea lumi câte perechi de ochi există.”
“Dumnezeu îngăduie un rău doar dacă prin acest rău împiedică un rău și mai mare sau dacă din acest rău se naște ceva bun. Lucrurile acestea noi nu le cunoaștem.”
(O muscă în Sfântul Munte - Vasilis G. Frangopulos)
Două dintre pasajele mele preferate din carte:
“Un proverb chinezesc spune că există tot atâtea lumi câte perechi de ochi există.”
“Dumnezeu îngăduie un rău doar dacă prin acest rău împiedică un rău și mai mare sau dacă din acest rău se naște ceva bun. Lucrurile acestea noi nu le cunoaștem.”
(O muscă în Sfântul Munte - Vasilis G. Frangopulos)
February 24, 2024
"O muscă în Sfântul Munte" se concentrează pe o serie de conversații între un împătimit ateu, anticreștin și mai mulți monahi. Subiectul conversațiilor sunt adevărurile de credință cu argumente de ambele părți.
Iorgos este simbolul ateului convins care ajunge să lucreze în Sfântul Munte Athos dintr-o întâmplare și care trăiește aici o minune fără să-și dea seama. Finalul neașteptat este relevator pentru tot parcursul cărții.
Iorgos este simbolul ateului convins care ajunge să lucreze în Sfântul Munte Athos dintr-o întâmplare și care trăiește aici o minune fără să-și dea seama. Finalul neașteptat este relevator pentru tot parcursul cărții.
August 17, 2023
N-aș merge până într-acolo încât să afirm că este o poveste tulburătoare, dar este o poveste frumoasă. Iorgos, musca noastră din Sfântul Munte, este epitomul omului mediocru modern, care nu privește mai departe de propriul confort, care trăiește într-o veșnică disonanță cognitivă și dintr-o generalizare în alta, ale cărui convingeri se clatină pentru că nu sunt susținute de nimic, ci sunt doar preluate din jurul lui, care citește doar ceea ce îi confirmă prejudecățile, care dă vina pe orice altceva în afară de sine atunci când i se întâmplă ceva neplăcut, dar care își asumă toate meritele atunci când îi reușește ceva, și care pretinde argumente raționale care să îi contrazică convingerile, fără a oferi însă același lucru în susținerea lor.
Singurul lucru care îi deschide mintea în afara cadrului rigid al fanatismului de care dă dovadă este răbdarea infinită a călugărilor din Sfântul Munte, care ignoră toate ofensele, jignirile și pornirile lui Iorgos împotriva lor și împotriva lui Dumnezeu cu speranța că sufletul îi va fi salvat. Care sunt șansele ca oricare dintre noi să trecem peste orice atac al unei persoane iraționale doar pentru a o face să își schimbe perspectiva și să renunțe la fanatism?
Autorul deschide într-un mod simplu, fără filosofii nenecesar de complicate, niște subiecte care ni s-ar părea sensibile și care ne-ar face să ne simțim ca un copil certat de părinți, dacă le-am accepta cu adevărat în noi:
- ideea că fanatismul e prezent nu doar în religie, ci ori de câte ori avem convingeri de netăgăduit, ne ofensează personal o perspectivă diferită, suntem convinși că ceea ce credem noi este adevărul și că orice alt argument este greșit, nu ne sfiim să arătăm furie și să ridicăm tonul sau să îl jignim pe celălalt, ascultăm doar cu intenția de a combate, și nu de a înțelege;
- disonanța cognitivă. Argumente de tipul „nu cred în Dumnezeu pentru că popii sunt lacomi și merg cu mașini scumpe, cer bani de la oameni și nici nu le pasă de credincioși” par logice, dar argumente de tipul „Nu cred în medicină, pentru că medicii sunt lacomi și merg cu mașini scumpe, cer bani de la oameni și nici nu le pasă de pacienți” li se par absurde;
- generalizarea selectivă. Toți preoții sunt răi și avizi de avere, tot ce înseamnă instituția Bisericii este un paravan pentru putere și lăcomie, tot ce e tradiție e învechit și fără sens, totul este greșit și nu îi poți convinge de contrariu, chiar dacă nu depun niciodată efortul de a afla realitatea;
- preluarea de-a gata a unor idei auzite, fără a le analiza, doar pentru că sună bine și confirmă ceea ce oricum credeam, ceea ce creează o contradicție continuă în gândire și comportament, frustrantă pentru cei care înțeleg, dar pe care noi nu o observăm pentru că nu trecem niciodată de suprafața convingerilor, nu intrăm în matricea creierului și rămânem la interfața de emoție și vorbire;
- lipsa asumării responsabilității, dar pretenția ca lucrurile „să se facă”.
Veți citi aceste puncte și veți gândi „așa e! exact așa fac oamenii!” Dar ce ar trebui să gândiți este „așa e! așa fac și eu!” Nici cel mai erudit dintre erudiți nu este scutit de aceste păcate, fiecare în domeniul în care și-a format convingerile. Setarea de bază a creierului este aceea de a găsi confortul imediat (chiar dacă nu ne face bine pe termen lung), iar noi, prin rațiune și credință, trebuie să îi instalăm și alte „programe” care să ne urce spre desăvârșirea ființei umane.
Dacă ne învață ceva cartea asta, este că fanatismul vine sub diverse forme, iar fanaticii sunt foarte frustranți, că este nevoie de foarte multă răbdare și renunțarea la orice formă de orgoliu pentru a reuși să spargem zidurile unei asemenea persoane (și cel mai probabil am considera că nu merită efortul), dar și că trebuie să analizăm toate convingerile pe care le avem și să vedem cât de mult rezistă la întrebări. Este un efort progresiv și lent, care necesită muncă, spre deosebire de calea mai scurtă a convingerilor nefondate.
Finalul a fost înduioșător și nu a părut deloc nerealist în contextul dat. Dacă măcar o persoană a trecut printr-o asemenea experiență, poate fi considerată o victorie.
Singurul lucru care îi deschide mintea în afara cadrului rigid al fanatismului de care dă dovadă este răbdarea infinită a călugărilor din Sfântul Munte, care ignoră toate ofensele, jignirile și pornirile lui Iorgos împotriva lor și împotriva lui Dumnezeu cu speranța că sufletul îi va fi salvat. Care sunt șansele ca oricare dintre noi să trecem peste orice atac al unei persoane iraționale doar pentru a o face să își schimbe perspectiva și să renunțe la fanatism?
Autorul deschide într-un mod simplu, fără filosofii nenecesar de complicate, niște subiecte care ni s-ar părea sensibile și care ne-ar face să ne simțim ca un copil certat de părinți, dacă le-am accepta cu adevărat în noi:
- ideea că fanatismul e prezent nu doar în religie, ci ori de câte ori avem convingeri de netăgăduit, ne ofensează personal o perspectivă diferită, suntem convinși că ceea ce credem noi este adevărul și că orice alt argument este greșit, nu ne sfiim să arătăm furie și să ridicăm tonul sau să îl jignim pe celălalt, ascultăm doar cu intenția de a combate, și nu de a înțelege;
- disonanța cognitivă. Argumente de tipul „nu cred în Dumnezeu pentru că popii sunt lacomi și merg cu mașini scumpe, cer bani de la oameni și nici nu le pasă de credincioși” par logice, dar argumente de tipul „Nu cred în medicină, pentru că medicii sunt lacomi și merg cu mașini scumpe, cer bani de la oameni și nici nu le pasă de pacienți” li se par absurde;
- generalizarea selectivă. Toți preoții sunt răi și avizi de avere, tot ce înseamnă instituția Bisericii este un paravan pentru putere și lăcomie, tot ce e tradiție e învechit și fără sens, totul este greșit și nu îi poți convinge de contrariu, chiar dacă nu depun niciodată efortul de a afla realitatea;
- preluarea de-a gata a unor idei auzite, fără a le analiza, doar pentru că sună bine și confirmă ceea ce oricum credeam, ceea ce creează o contradicție continuă în gândire și comportament, frustrantă pentru cei care înțeleg, dar pe care noi nu o observăm pentru că nu trecem niciodată de suprafața convingerilor, nu intrăm în matricea creierului și rămânem la interfața de emoție și vorbire;
- lipsa asumării responsabilității, dar pretenția ca lucrurile „să se facă”.
Veți citi aceste puncte și veți gândi „așa e! exact așa fac oamenii!” Dar ce ar trebui să gândiți este „așa e! așa fac și eu!” Nici cel mai erudit dintre erudiți nu este scutit de aceste păcate, fiecare în domeniul în care și-a format convingerile. Setarea de bază a creierului este aceea de a găsi confortul imediat (chiar dacă nu ne face bine pe termen lung), iar noi, prin rațiune și credință, trebuie să îi instalăm și alte „programe” care să ne urce spre desăvârșirea ființei umane.
Dacă ne învață ceva cartea asta, este că fanatismul vine sub diverse forme, iar fanaticii sunt foarte frustranți, că este nevoie de foarte multă răbdare și renunțarea la orice formă de orgoliu pentru a reuși să spargem zidurile unei asemenea persoane (și cel mai probabil am considera că nu merită efortul), dar și că trebuie să analizăm toate convingerile pe care le avem și să vedem cât de mult rezistă la întrebări. Este un efort progresiv și lent, care necesită muncă, spre deosebire de calea mai scurtă a convingerilor nefondate.
Finalul a fost înduioșător și nu a părut deloc nerealist în contextul dat. Dacă măcar o persoană a trecut printr-o asemenea experiență, poate fi considerată o victorie.
July 28, 2022
Dumnezeu ingaduie un rau daca prin acesta rau impiedica un rau si mai mare sau daca din acest rau se naste ceva mai bun.
Dumnezeu ii iubeste pe nebuni.
In Sfantul Munte timpul devine spatiu si capata volum, si descoperi ca nu este linear, ci ciclic. Aici existenta tehnologie te aduce in momentul prezent, iar absenta ei te intoarce inapoi, in epoci bizantine pline de slava.
Barbatul nu se deodebeste prin muschii puternici si pieptul cu par des, nici prin numarul de femei care au trecut prin patul lui; un barbat adevarat este cel care isi tine cuvantul!
Fiindca atunci cand noi ne facem planuri, Dumnezeu are alte ganduri si nici nedreptatea nu Ii place.
Daca esti silit sa traiesti ceva ce nu poti evita, bucura-te macar de ceea ce ai!
Iubirea iti da rabdarea sa speli pe un batran la pat si, cand acesta se 'murdareste' imediat dupa aceea, sa il cureti iarasi fara cea mai mica urma de nemultumire si chiar sa reusesti sa ii spui si cateva glume in acele momente, ca sa nu se simta vinovat.
Muntele Athos este singurul loc in care doar se moare si nimeni nu se naste.
Un sfant sarb a zis ca cineva ne pare bun fiindca trecem cu vederea partile sale rele si, de asemenea, cineva ne pare a fi rau fiindca ignoram partile sale bune.
Dumnezeu ii iubeste pe nebuni.
In Sfantul Munte timpul devine spatiu si capata volum, si descoperi ca nu este linear, ci ciclic. Aici existenta tehnologie te aduce in momentul prezent, iar absenta ei te intoarce inapoi, in epoci bizantine pline de slava.
Barbatul nu se deodebeste prin muschii puternici si pieptul cu par des, nici prin numarul de femei care au trecut prin patul lui; un barbat adevarat este cel care isi tine cuvantul!
Fiindca atunci cand noi ne facem planuri, Dumnezeu are alte ganduri si nici nedreptatea nu Ii place.
Daca esti silit sa traiesti ceva ce nu poti evita, bucura-te macar de ceea ce ai!
Iubirea iti da rabdarea sa speli pe un batran la pat si, cand acesta se 'murdareste' imediat dupa aceea, sa il cureti iarasi fara cea mai mica urma de nemultumire si chiar sa reusesti sa ii spui si cateva glume in acele momente, ca sa nu se simta vinovat.
Muntele Athos este singurul loc in care doar se moare si nimeni nu se naste.
Un sfant sarb a zis ca cineva ne pare bun fiindca trecem cu vederea partile sale rele si, de asemenea, cineva ne pare a fi rau fiindca ignoram partile sale bune.
July 29, 2025
"Pe cât este de folositor un semafor la cea mai aglomerată intersecție, cu atât mai mult este de folos un far pe o insulă uscată și pustie."
September 10, 2025
Minunata! O carte de suflet pentru suflet ❤.
January 26, 2023
P183:
“- Cu crucea în mână nu poți sa mergi înainte!
- Înainte nu mergi, asta e în parte adevărat, dar mergi în sus, și asta contează mai mult.”
P53:
“Cum sa te pui cu diavolul care face ceea ce face de mii de ani si s-a perfectionat?”
P207:
“Mă refer la pluraul pe care îl folosim atunci când vorbim unii cu alții. Când te adresezi cuiva și îi vorbești ca si cum ar fi zece persoane, nu una! (…) atunci când vorbim cu Dumnezeu folosim singularul. Cine e mai presus de Dumnezeu ca să-i vorbim la plural?”
“- Cu crucea în mână nu poți sa mergi înainte!
- Înainte nu mergi, asta e în parte adevărat, dar mergi în sus, și asta contează mai mult.”
P53:
“Cum sa te pui cu diavolul care face ceea ce face de mii de ani si s-a perfectionat?”
P207:
“Mă refer la pluraul pe care îl folosim atunci când vorbim unii cu alții. Când te adresezi cuiva și îi vorbești ca si cum ar fi zece persoane, nu una! (…) atunci când vorbim cu Dumnezeu folosim singularul. Cine e mai presus de Dumnezeu ca să-i vorbim la plural?”
November 16, 2023
WOW!! Finalul mi-a făcut pielea găinii!
Initial i-aș fi dat 4⭐️. Lectură a fost foarte plăcută. Scrisă într-o-un stil ușor de citit, se parcurge repede. Este plină de subiecte controversate ale vremurilor noastre referitor la Dumnezeu și religie.
O carte potrivită atât pentru cei ce cred, cat și pentru cei ce au îndoirea în suflet!
“Dacă vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Dacă însă le vezi cu ochi de muscă, pe toate le vei vedea murdare.”
Initial i-aș fi dat 4⭐️. Lectură a fost foarte plăcută. Scrisă într-o-un stil ușor de citit, se parcurge repede. Este plină de subiecte controversate ale vremurilor noastre referitor la Dumnezeu și religie.
O carte potrivită atât pentru cei ce cred, cat și pentru cei ce au îndoirea în suflet!
“Dacă vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Dacă însă le vezi cu ochi de muscă, pe toate le vei vedea murdare.”
January 3, 2025
Ce bucurie de carte! O carte primită în dar.. dar din dar se face rai.. această carte îți apropie sufletul de credința și dorința de a face Rai în jurul tău, în viața ta, acolo unde ești. Darul pe care pot să îl fac eu mai departe este simpla mea recomandare să o citiți, recomandarea mea din suflet, să o citiți cu sufletul deschis!
August 16, 2021
Singura carte ce m-a făcut sa plâng! Superba, Mulțumim Dumnezeului Nostru pentru tot!
October 4, 2021
O poveste ușor de parcurs și un personaj cu care rezonăm cu toții din când în când și pe care-l putem înțelege ca suma a ceea ce-l înconjoară în societatea contemporană. Finalul, însă, face cartea!
February 22, 2023
-Dumnezeu are umor!
- Iertare, nu am auzit. Ai spus ceva, frate?, întrebă surprins tânărul călugăr, care mergea înainte pe holul larg al mănăstirii athonite.
-Cu mine însumi vorbeam, părinte. Nu mă lua în seamă! Şi mai termină cu „frate” ăsta, zici că suntem în Harlem!, îi replică Iorgos cu răceală, care, în timp ce îl urma, simţea cum înăuntrul lui fierbea.
„Auzi, « frate »! De unde şi până unde sunt eu frate cu trântorul ăsta? Am trei fraţi şi toţi muncesc, şi au şi copii! Iar eu lucrez de la cincisprezece ani şi nu m-am ascuns în vreo mănăstire ca să stau de pomană şi să mă droghez cu tămâie!”
- Iar eu ţi-am mai zis că nu sunt preot!, a replicat călugărul cu o politeţe vizibil reţinută.
- Cum zici tu, l-a ironizat Iorgos ostentativ.
Călugărul şi-a continuat drumul mâhnit, simţind privirea însoţitorului său ca pe o lovitură de cuţit în spate. Îşi pierduse de mult zâmbetul binevoitor cu care îl întâmpinase şi se străduia să nu-şi piardă şi răbdarea. Ispita zilei, sau mai degrabă ispita lunii, avea chip şi nume: e în vârstă de aproape treizeci de ani, îl cheamă Iorgos Papadopoulos şi, din câte se ştie, este noul tâmplar al mănăstirii.
Chiar dacă practică meseria care a fost cinstită de Iisus, asemănările se opresc aici. Nepoliticos şi arţăgos din prima clipă în care l-a întâlnit la arsanâ1. Un „Bună ziua” mai mult răstit decât rostit. Aruncă priviri nemulţumite în jurul său şi bombăne întruna. Unde mai pui că îi tot zice „părinte”, cu toate că i-a explicat că nu e decât un simplu monah!
- Pentru mine cine poartă rasă e popă!, îi răspunsese tăios.
Odată ajunşi la măreaţa mănăstire, când arhondarul i-a oferit cafea grecească, a cerut un freddo espresso (cafea cu gheaţă) sau ceva de genul ăsta, iar când călugărul i-a zis că nu au altceva, pe chip i-a apărut o expresie acră şi l-au auzit zicând înfundat ceva despre Jeep-uri şi Mercedes. În privinţa rahatului2 însă nu a fost mofturos, nici reţinut. L-a mâncat pe tot. Singurul lucru care îl consola era faptul că de aceste treburi se ocupă monahul Ilarion, care are modul său de a-i pune la punct pe lucrători. Cu acest gând liniştitor, care a făcut să i se zugrăvească pe faţă un zâmbet firav, mai mult o grimasă, profilându-i-se pe barba neagră ca tăciunele, au ajuns dincolo de uşa sălii de oaspeţi. După ce a bătut cu discreţie şi a zis: „Pentru rugăciunile...”, a păşit înăuntru ca să îi anunţe stareţului sosirea noului vizitator, apoi, cu o ultimă fărâmă de politeţe, i-a cerut lui Iorgos să aştepte puţin pe hol. Poate că cine ştie? Făcuse asta ca să aibă timp să îl înştiinţeze pe „şeful” său despre caracterul bizar al oaspetelui lor.
- Iertare, nu am auzit. Ai spus ceva, frate?, întrebă surprins tânărul călugăr, care mergea înainte pe holul larg al mănăstirii athonite.
-Cu mine însumi vorbeam, părinte. Nu mă lua în seamă! Şi mai termină cu „frate” ăsta, zici că suntem în Harlem!, îi replică Iorgos cu răceală, care, în timp ce îl urma, simţea cum înăuntrul lui fierbea.
„Auzi, « frate »! De unde şi până unde sunt eu frate cu trântorul ăsta? Am trei fraţi şi toţi muncesc, şi au şi copii! Iar eu lucrez de la cincisprezece ani şi nu m-am ascuns în vreo mănăstire ca să stau de pomană şi să mă droghez cu tămâie!”
- Iar eu ţi-am mai zis că nu sunt preot!, a replicat călugărul cu o politeţe vizibil reţinută.
- Cum zici tu, l-a ironizat Iorgos ostentativ.
Călugărul şi-a continuat drumul mâhnit, simţind privirea însoţitorului său ca pe o lovitură de cuţit în spate. Îşi pierduse de mult zâmbetul binevoitor cu care îl întâmpinase şi se străduia să nu-şi piardă şi răbdarea. Ispita zilei, sau mai degrabă ispita lunii, avea chip şi nume: e în vârstă de aproape treizeci de ani, îl cheamă Iorgos Papadopoulos şi, din câte se ştie, este noul tâmplar al mănăstirii.
Chiar dacă practică meseria care a fost cinstită de Iisus, asemănările se opresc aici. Nepoliticos şi arţăgos din prima clipă în care l-a întâlnit la arsanâ1. Un „Bună ziua” mai mult răstit decât rostit. Aruncă priviri nemulţumite în jurul său şi bombăne întruna. Unde mai pui că îi tot zice „părinte”, cu toate că i-a explicat că nu e decât un simplu monah!
- Pentru mine cine poartă rasă e popă!, îi răspunsese tăios.
Odată ajunşi la măreaţa mănăstire, când arhondarul i-a oferit cafea grecească, a cerut un freddo espresso (cafea cu gheaţă) sau ceva de genul ăsta, iar când călugărul i-a zis că nu au altceva, pe chip i-a apărut o expresie acră şi l-au auzit zicând înfundat ceva despre Jeep-uri şi Mercedes. În privinţa rahatului2 însă nu a fost mofturos, nici reţinut. L-a mâncat pe tot. Singurul lucru care îl consola era faptul că de aceste treburi se ocupă monahul Ilarion, care are modul său de a-i pune la punct pe lucrători. Cu acest gând liniştitor, care a făcut să i se zugrăvească pe faţă un zâmbet firav, mai mult o grimasă, profilându-i-se pe barba neagră ca tăciunele, au ajuns dincolo de uşa sălii de oaspeţi. După ce a bătut cu discreţie şi a zis: „Pentru rugăciunile...”, a păşit înăuntru ca să îi anunţe stareţului sosirea noului vizitator, apoi, cu o ultimă fărâmă de politeţe, i-a cerut lui Iorgos să aştepte puţin pe hol. Poate că cine ştie? Făcuse asta ca să aibă timp să îl înştiinţeze pe „şeful” său despre caracterul bizar al oaspetelui lor.
September 2, 2023
În această carte este vorba despre un tânăr sculptor, pe nume Iorgos, care moștenise talentul de a lucra lemnul de la tatăl său. Din cauza crizei economice din Grecia acelor vremuri, tânărul rămâne șomer și ironia sorții face să își găsească în cele din urmă de muncă tocmai în Muntele Athos. Spun ironia sorții deoarece Iorgos nu se ferea să spună că este împotriva creștinismului, a Bisericii și a preoților, susținând că scopul religiei este de a manipula oamenii. Ba chiar citise multe cărți astfel încât să își poată susține cu argumente punctul de vedere.
Primul dialog pe care l-a avut cu starețul, care fusese bun prieten cu tatăl său, s-a încheiat cu următoarele replici:
👴(Starețul) "- Dacă vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Dacă însă le vezi cu ochi de muscă, pe toate le vei vedea murdare."
🧒(Iorgos) "- Dacă pui o albină într-un grajd, o să plece, fiindcă nu va găsi nimic de folos. Dacă pui o muscă în stup, albinele or s-o omoare. Se va vedea ce sunt după felul în care voi pleca de aici și când voi pleca."
Cum a supraviețuit Iorgos în Sfântul Munte, cum și când a plecat de acolo, vă las pe voi să descoperiți.
Ce pot să mai spun e că această carte se citește în tihnă, puțin câte puțin: citești câteva pagini, te oprești să meditezi la ceea ce ai citit, apoi mai citești câteva pagini și tot așa.
Pe tot parcursul cărții ești tentat să raportezi tot ceea ce citești la propria persoană și să te întrebi: Eu unde și cum mă poziționez?, Pot să găsesc și eu în viața mea sau a apropiaților mei un exemplu asemănător care să întărească sau să contrazică ideea transmisă într-un anumit moment în carte?.
"O muscă în Sfântul Munte " nu este o carte pe care trebuie să o citești neapărat, ci trebuie să o citești dacă simți că ai nevoie de lămuriri sau confirmări în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu și Biserica Sa.
La prima vedere pare o carte ușoară, dar nu este chiar așa, e destul de profundă, de aceea consider că e necesar să fie citită de mai multe ori pentru a-i pătrunde mai bine înțelesurile.
🍂 "Dacă ești silit să trăiești ceva ce nu poți evita, bucură-te măcar de ceea ce ai!"
🍂 "În final, uneori soluția la problemele care ne par de nerezolvat poate fi cel mai simplu lucru posibil."
🍂 "La oamenii la care răutatea nu a prins rădăcini adânci, mânia ține puțin."
🍂 "Cineva ne pare bun fiindcă trecem cu vederea părțile sale rele și, de asemenea, cineva ne pare a fi rău fiindcă ignorăm părțile sale bune. Așadar, ceea ce ne întunecă discernământul este prejudecata sau necunoașterea noastră."
Primul dialog pe care l-a avut cu starețul, care fusese bun prieten cu tatăl său, s-a încheiat cu următoarele replici:
👴(Starețul) "- Dacă vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Dacă însă le vezi cu ochi de muscă, pe toate le vei vedea murdare."
🧒(Iorgos) "- Dacă pui o albină într-un grajd, o să plece, fiindcă nu va găsi nimic de folos. Dacă pui o muscă în stup, albinele or s-o omoare. Se va vedea ce sunt după felul în care voi pleca de aici și când voi pleca."
Cum a supraviețuit Iorgos în Sfântul Munte, cum și când a plecat de acolo, vă las pe voi să descoperiți.
Ce pot să mai spun e că această carte se citește în tihnă, puțin câte puțin: citești câteva pagini, te oprești să meditezi la ceea ce ai citit, apoi mai citești câteva pagini și tot așa.
Pe tot parcursul cărții ești tentat să raportezi tot ceea ce citești la propria persoană și să te întrebi: Eu unde și cum mă poziționez?, Pot să găsesc și eu în viața mea sau a apropiaților mei un exemplu asemănător care să întărească sau să contrazică ideea transmisă într-un anumit moment în carte?.
"O muscă în Sfântul Munte " nu este o carte pe care trebuie să o citești neapărat, ci trebuie să o citești dacă simți că ai nevoie de lămuriri sau confirmări în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu și Biserica Sa.
La prima vedere pare o carte ușoară, dar nu este chiar așa, e destul de profundă, de aceea consider că e necesar să fie citită de mai multe ori pentru a-i pătrunde mai bine înțelesurile.
🍂 "Dacă ești silit să trăiești ceva ce nu poți evita, bucură-te măcar de ceea ce ai!"
🍂 "În final, uneori soluția la problemele care ne par de nerezolvat poate fi cel mai simplu lucru posibil."
🍂 "La oamenii la care răutatea nu a prins rădăcini adânci, mânia ține puțin."
🍂 "Cineva ne pare bun fiindcă trecem cu vederea părțile sale rele și, de asemenea, cineva ne pare a fi rău fiindcă ignorăm părțile sale bune. Așadar, ceea ce ne întunecă discernământul este prejudecata sau necunoașterea noastră."
March 27, 2024
4,5 🌟 O carte frumoasa, despre credinta, necredinta si rea-credinta. Marcheaza parcursul spiritual al unui crestin somer, care a gasit loc de munca ca mester/tamplar in una din manastirile din Sfantul Munte.
Este greu de recenzat cartea - cred ca in fiecare pagina exista cate o pilda sau o vorba care sa te invete ceva sau care sa iti aprinda o licarire, de aceea, zic eu, cel mai bine trebuie citita fara a verifica recenziile/parerile altor cititori. Sunt lucuri pe care fiecare le afla, le simte si le experimenteaza in felul sau si la momentul potrivit. Asa cum se spunea si in carte: “viata trebuie traita si mai apoi citita”.
Nu mai zic ca ultimele 3 pagini au incheiat cartea intr-un mod… wow. 💡
Este greu de recenzat cartea - cred ca in fiecare pagina exista cate o pilda sau o vorba care sa te invete ceva sau care sa iti aprinda o licarire, de aceea, zic eu, cel mai bine trebuie citita fara a verifica recenziile/parerile altor cititori. Sunt lucuri pe care fiecare le afla, le simte si le experimenteaza in felul sau si la momentul potrivit. Asa cum se spunea si in carte: “viata trebuie traita si mai apoi citita”.
Nu mai zic ca ultimele 3 pagini au incheiat cartea intr-un mod… wow. 💡
October 21, 2025
Pot sa spun cu mana pe inima ca aceasta carte este una din cele mai bune. Este cu adevarat o lucrare de aur, cu siguranta ca oricine pune mana pe ea va fi incantat sa o parcurga. O recomand din suflet.
September 19, 2022
Minunată!
January 3, 2023
"Cei din urma, vor fi cei dintai"
June 4, 2023
5 stele curate. E o carte savuroasă. Nu neapărat preoțească, ba din contră. Un roman care îți face pielea să se zbârlească pe maini și îți aduce și o lacrimă, după ce ai tot râs și empatizat.
Tocmai am terminat-o, iar apoi am tăcut și am procesat. Merită!
Tocmai am terminat-o, iar apoi am tăcut și am procesat. Merită!
June 25, 2023
O lectură impresionantă, neașteptat de captivantă, care descrie in plan principal convertirea unui ateu, raționalist convins, inteligent și materialist, orgolios, dar în același timp, căutător al adevărului și sensului vieții, căruia îi vor fi zdruncinate ideile și credințele sale de-o viață, de către niște simpli călugări, prin exemplul lor de viață și prin vorbele lor de "duh" sau "popești" , după cum îi place să le numească. Dialogurile lui Iorgos cu călugării sunt interesante, captivante, pline de înțeles teologic și catehetic, dar și de un umor savuros, ironii și tachinări ca între"prieteni". Remarcăm cu plăcere și "satisfacție" intelectuală atât inteligența, cât și pregătirea și interesul interlocutorilor. In plan secundar, este descrisă în detaliu viața călugărilor din Sf Munte Athos, aspecte teologice și istorice, rutina zilnica, traseul pelerinilor, creionând o frumoasă imagine de ansamblu. Finalul este într-adevăr neașteptat, invitând cititorul la propriile reflecții, chiar și la recitirea anumitor pasaje din carte.
November 9, 2020
I think people who really do believe in the Christian version of god will find it palatable. For me, it was a one sided argument for a particular religion.
August 1, 2021
Bogata, hranitoare, emoționanta si plina de situații care se schimba. F frumoasa!
February 23, 2024
“Dacă vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea! Dacă însă le vezi cu ochi de muscă, pe toate le vei vedea murdare.”
“Adevăratul rai e atunci când Dumnezeu își face sălaș în sufletul tău. Atunci să vezi frumusețe! E atâta frumusețe, încât mintea umană nu o poate cuprinde și e gata să o ia razna.”
“Știi de ce rugăciunea aceasta, “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!” se numește rugăciunea inimii? Fiindcă, în final, în starea de desăvârșire, credinciosul ajunge să o rostească cu fiecare bătaie a inimii.”
“Dumnezeu îngăduie un rău, dacă prin acest rău împiedică un rău și mai mare sau dacă din acest rău se naște ceva mai bun.”
Minunată! O adevărată mângâiere pentru suflet!
Personajul principal, Iorgos, tâmplar de meserie, rămâne șomer și își găsește loc de muncă chiar în muntele Athos, deși mereu a pus sub semnul îndoielii existența lui Dumnezeu.
Dialogurile lui cu călugării oferă multe răspunsuri omului contemporan, care se declară ateu, sunt pline de înțelepciune și sfaturi duhovnicești, dar și de un umor savuros, iar finalul apoteotic mi-a făcut pielea de găină.
“Adevăratul rai e atunci când Dumnezeu își face sălaș în sufletul tău. Atunci să vezi frumusețe! E atâta frumusețe, încât mintea umană nu o poate cuprinde și e gata să o ia razna.”
“Știi de ce rugăciunea aceasta, “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!” se numește rugăciunea inimii? Fiindcă, în final, în starea de desăvârșire, credinciosul ajunge să o rostească cu fiecare bătaie a inimii.”
“Dumnezeu îngăduie un rău, dacă prin acest rău împiedică un rău și mai mare sau dacă din acest rău se naște ceva mai bun.”
Minunată! O adevărată mângâiere pentru suflet!
Personajul principal, Iorgos, tâmplar de meserie, rămâne șomer și își găsește loc de muncă chiar în muntele Athos, deși mereu a pus sub semnul îndoielii existența lui Dumnezeu.
Dialogurile lui cu călugării oferă multe răspunsuri omului contemporan, care se declară ateu, sunt pline de înțelepciune și sfaturi duhovnicești, dar și de un umor savuros, iar finalul apoteotic mi-a făcut pielea de găină.
May 5, 2024
🙏VASILIS G. FRANGOPULOS🙏
🙏O muscă în Sfântul Munte. O poveste tulburatoare despre descoperirea credintei🙏
Nu prea citesc cărți despre religie căci mi se par greoaie, pline de versete ṣi referințe, însă aceasta, nu este aṣa. Este un roman special despre viața monahilor din Sfântul Munte Athos(peste 2000 de monahi).
Lectura este maiestroasă , plină de dialoguri cu privire la existența lui Dumnezeu, tainele bisericii, moarte, păcate, ṣi viața de apoi.
Paginile cărții ne spun povestea lui Iorgos, un scluptor care vine în Sfântul Munte pentru a munci, care îṣi petrece acolo aproape 2 ani. În aceṣti ani îṣi pune întrebări, îṣi caută calea, leagă prietenii cu călugării ṣi luptă pentru un semn de la Dumnezeu. Când în final îl găseṣte, observăm treptat schimbarea ṣi ne regăsim cu toții în acest Iorgos.
Viața în Sântul Munte nu este uṣoară. Călugării se roagă, postesc, muncesc. Se spune că lumea aceasta este ținută prin rugaciunile acestora. O lume sfântă, nepermisă nouă femeilor.
O carte deosebit de frumoasă care ar trebui citită de toții creştinii ortodoxi.
🙏🙏🙏🙏🙏
"Ziua de maine a venit! Întotdeauna vine! Chiar dacă noi nu o aṣteptãm."
🙏O muscă în Sfântul Munte. O poveste tulburatoare despre descoperirea credintei🙏
Nu prea citesc cărți despre religie căci mi se par greoaie, pline de versete ṣi referințe, însă aceasta, nu este aṣa. Este un roman special despre viața monahilor din Sfântul Munte Athos(peste 2000 de monahi).
Lectura este maiestroasă , plină de dialoguri cu privire la existența lui Dumnezeu, tainele bisericii, moarte, păcate, ṣi viața de apoi.
Paginile cărții ne spun povestea lui Iorgos, un scluptor care vine în Sfântul Munte pentru a munci, care îṣi petrece acolo aproape 2 ani. În aceṣti ani îṣi pune întrebări, îṣi caută calea, leagă prietenii cu călugării ṣi luptă pentru un semn de la Dumnezeu. Când în final îl găseṣte, observăm treptat schimbarea ṣi ne regăsim cu toții în acest Iorgos.
Viața în Sântul Munte nu este uṣoară. Călugării se roagă, postesc, muncesc. Se spune că lumea aceasta este ținută prin rugaciunile acestora. O lume sfântă, nepermisă nouă femeilor.
O carte deosebit de frumoasă care ar trebui citită de toții creştinii ortodoxi.
🙏🙏🙏🙏🙏
"Ziua de maine a venit! Întotdeauna vine! Chiar dacă noi nu o aṣteptãm."
January 20, 2023
Povestea surprinde cu fidelitate viziunea asupra creștinismului în zilele de astăzi și cu precădere asupra ortodoxiei. Este parcursul pe care îl are antihristul in descoperirea credinței, expus de o manieră simplă, asemena Pildelor din Scriptură, dar adaptate la contemporan.
Povestea cărții este, de fapt, experiența pe care majoritatea o avem în legătura cu religia (ca popor ortodox), crescând într-un mediu creștin și ajungând, odată ce simțim dezamăgirea și suferința în viață, sa ne îndoim de existența lui Dumnezeu și să căutăm răspunsuri în știință, concret, vizibil și palpabil, să căutăm o dovadă a ceva (probabil pentru a ascunde îndoiala pe care o avem față de sine sau "bârna din ochiul nostru").
O lectură ușoară și pentru o persoana mai puțin cunoscătoare "în ale religiei" ce expune gândurile (poate neexprimate) pe care cu toții le avem sau le-am avut legat de Dumnezeu, religie și preoți sau chiar de omul din fața noastră cu care dialogăm.
Povestea cărții este, de fapt, experiența pe care majoritatea o avem în legătura cu religia (ca popor ortodox), crescând într-un mediu creștin și ajungând, odată ce simțim dezamăgirea și suferința în viață, sa ne îndoim de existența lui Dumnezeu și să căutăm răspunsuri în știință, concret, vizibil și palpabil, să căutăm o dovadă a ceva (probabil pentru a ascunde îndoiala pe care o avem față de sine sau "bârna din ochiul nostru").
O lectură ușoară și pentru o persoana mai puțin cunoscătoare "în ale religiei" ce expune gândurile (poate neexprimate) pe care cu toții le avem sau le-am avut legat de Dumnezeu, religie și preoți sau chiar de omul din fața noastră cu care dialogăm.
February 27, 2025
Prima parte a cărții mi-a plăcut foarte mult. Descrierea Muntelui este foarte frumoasă, iar Ilarion a fost un personaj pe care l-am iubit. A doua parte a fost puțin plictisitoare, trebuie să recunosc că am avut nevoie de un strop de ambiție să continui să citesc.
Cartea este plină de sens și înțelepciune de la cap la coadă, asta e clar. Doar ca eu prefer vizualizarea, magia imaginației ( cred că de asta citim cu toții) in locul dialogului steril, literar, rece.
Finalul a salvat aceasta carte, a fost neașteptat, minunat.
Recomand această carte celor care vor să cunoască viața monahală, Muntele Athos, creștinismul, nu doar prin non-ficțiune, care poate fi greoaie.
O carte frumoasă, cu și despre viață!
Cartea este plină de sens și înțelepciune de la cap la coadă, asta e clar. Doar ca eu prefer vizualizarea, magia imaginației ( cred că de asta citim cu toții) in locul dialogului steril, literar, rece.
Finalul a salvat aceasta carte, a fost neașteptat, minunat.
Recomand această carte celor care vor să cunoască viața monahală, Muntele Athos, creștinismul, nu doar prin non-ficțiune, care poate fi greoaie.
O carte frumoasă, cu și despre viață!
June 5, 2023
Iorgos Papadopoulos, un tânăr nepoliticos, arțăgos, nemulțumit și mai puțin credincios, în vârstă de aproape treizeci de ani, fiind șomer în ultimii doi ani, i se oferă de lucru în Sfântul Munte, ca tamplar, aceasta fiind și meseria lui.
Pe parcursul șederii în Sf. Munte, Iorgos, trece prin mai multe stări, de nervozitate, curiozitate, ba mai mult, o sămânță de îndoială începe să se ivească în mintea cu privire la credință și la convingerile pe care și le crease.
O lectură plăcută, ușor de citit, cu discuții despre credință, sfaturi de iertare, răbdare și acceptare a tot ceea ce ne înconjoară.
Pe parcursul șederii în Sf. Munte, Iorgos, trece prin mai multe stări, de nervozitate, curiozitate, ba mai mult, o sămânță de îndoială începe să se ivească în mintea cu privire la credință și la convingerile pe care și le crease.
O lectură plăcută, ușor de citit, cu discuții despre credință, sfaturi de iertare, răbdare și acceptare a tot ceea ce ne înconjoară.
February 11, 2023
Tare frumoasă cartea aceasta. Pot spune ca “am crescut” in Biserică, bunicii mei mă duceau în fiecare duminică și la fiecare mare sărbătoare.
“-Imaginează-ți că ești într-un loc pe care l-ai iubit când erai copil și întotdeauna te-ai simțit în siguranță acolo. Există un astfel de loc?
…
-Casa bunicului meu de la țară!, zise el șoptit. “
“-I-ai iubit pe bunicii tăi?
-Îi adoram.” ❤️
Mi-ar fi plăcut să fie explicat unde faptele sau întâmplările sunt relatate după un caz real! Dar în rest, am citit-o cu emoție și cu sufletul la gură!
“-Imaginează-ți că ești într-un loc pe care l-ai iubit când erai copil și întotdeauna te-ai simțit în siguranță acolo. Există un astfel de loc?
…
-Casa bunicului meu de la țară!, zise el șoptit. “
“-I-ai iubit pe bunicii tăi?
-Îi adoram.” ❤️
Mi-ar fi plăcut să fie explicat unde faptele sau întâmplările sunt relatate după un caz real! Dar în rest, am citit-o cu emoție și cu sufletul la gură!
Displaying 1 - 30 of 64 reviews