What do you think?
Rate this book
Confesiunile Unei Fete Rele, Vol 2
Rebela Anays, mereu împotriva convențiilor, împotriva ipocriziei și a relațiilor artificale, dar și a trendurilor prost înțelese, se întoarce cu o nouă poveste de viață. Va rămâne ea aceeași fată rea sau noile experiențe erotice și nu numai ele o vor schimba? Va reveni marea ei iubire pierdută? Sau va întâlni, în sfârșit, bărbatul care va ști cum s-o iubească?
"Nu-mi dau seama dacă facem dragoste sau ne luptăm. Dorul devine durere, emoția devine înverșunare și ne oprim brusc, ocolind amândoi, inconștient, climax-ul...Rămânem în continuare îmbrățișați, sorbindu-ne cu nesaț prin pori, cu gura și cu nasul și cu toate simțurile ce participă dezmățate la această orgie neprevăzută.
Rămânem în afara timpului ce se scurge prin ferestrele casei mele.
Rămânem așa o veșnicie...
Rămânem atât și încă puțin, pentru că acum e clar, o parte din noi a vrut, cu tot dinadinsul, deasupra oricăror rațiuni, să se întoarcă și să reînvie acea mare iubire..."
"Nu-mi dau seama dacă facem dragoste sau ne luptăm. Dorul devine durere, emoția devine înverșunare și ne oprim brusc, ocolind amândoi, inconștient, climax-ul...Rămânem în continuare îmbrățișați, sorbindu-ne cu nesaț prin pori, cu gura și cu nasul și cu toate simțurile ce participă dezmățate la această orgie neprevăzută.
Rămânem în afara timpului ce se scurge prin ferestrele casei mele.
Rămânem așa o veșnicie...
Rămânem atât și încă puțin, pentru că acum e clar, o parte din noi a vrut, cu tot dinadinsul, deasupra oricăror rațiuni, să se întoarcă și să reînvie acea mare iubire..."
Paperback
Published August 31, 2019
8 people are currently reading
277 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
May 17, 2020
Eram reticent față de vol. 2. Mă întrebam dacă o să existe elementul de noutate care mi se părea logic să existe din moment ce e altă carte, sau va fi doar o prelungire de X pagini a primului volum.
Iată că se continuă povestea în oarecum același stil. Aflăm abrupt ce s-a ales de "cliffhanger"-ul de la sfârșitul primei cărți, urmând apoi o serie de istorioare similare ei. Pendulam în jurul celor 3 steluțe, fiindcă totuși mă intrigase stilul înainte. Acum lecturam detașat începutul volumului, încercând mai degrabă să înțeleg - printre altele - două lucruri: cum ajunge o femeie să gândească așa (mai ales în legătură cu bărbații) și de ce ar fi o soluție comportamentul și stilul de viață adoptat? Pentru evoluția societății, mă refer. Exista o ceață de "feminism nou" care se ridica dintre rânduri așa cum cea fizică se ridică peste vale dimineața. Citind încercam să fac abstracție de asta.
Am crescut printre mai multe femei decât prezențe masculine și nu sunt străin de "calitatea" inferioară a multor bărbați din România ultimilor ani. Cu care, inevitabil, au de-a face multe din tinerele fete precum și femeile cu experiență în spate. Dar în ce privește calitatea oamenilor și a relațiilor nu merge zicala "cui pe cui se scoate". Dacă nu-ți place ce pot masculii și cum se comportă, adoptând un mimetism al lor nu faci decât să adaugi la marea de rău din jurul nostru. În niciun caz nu o să faci vreun bine. Vorbele de înțelepciune peste care am dat eu spuneau, deseori, că răutățile suferite nu pot fi răzbunate, ci trebuie lăsat timpul să le spele și uitarea să le șteargă cu buretele. Îl afectează și pe celălalt (pe țintă), mai mult sau mai puțin, însă emoțiile rele descătușate te consumă și fără scăpare te erodează. Nu te pot ajuta să te îmbunătățești și nu te ridică.
Și iată că ajung din nou la ultima parte a cărții care reușește să mă surprindă! Plăcut. Începe să se contureze o schimbare de perspectivă la care nu speram, dar care mi se părea inevitabilă în lumina unei evoluții personale. Descoperim din nou dragostea, cu riscurile care le aduce la pachet. Cu emoții și stări pozitive, nu manipulare sau hiper-posesivitate. Descoperim, dincolo de oceanul prin care am înotat, și pe acei "băieți buni" fără sclipici, pentru care nu merită a fi cea mai tăioasă versiune a ta. Ci merită să scoți la iveală vulnerabilitatea și să joci. Este o tărie în sine să-ți însușești autenticitate și vulnerabilitate, în niciun caz nu ești un om slab/ nepriceput.
Cel mai mult mi-au plăcut paragrafele dinspre final în care sunt descriși acești bărbați buni. Au o aură de maturitate emoțională pe care o tot așteptam. Arată o perspectivă diferită de cea care impregnează primul volum și o bună parte din acesta, în care bărbații erau reduși cu sete la doar o literă. Atât de mare era înverșunarea. Măcar Eva avea un prenume întreg :)
La fel cum mi-a plăcut ambiția de la final în a realiza noua experiență și a păși pe noile orizonturi. Oare s-a păstrat această ambiție, aceast nou mod de a vedea lucrurile?
Uite așa am ajuns curios să citesc și volumul 3, proaspăt apărut.
Iată că se continuă povestea în oarecum același stil. Aflăm abrupt ce s-a ales de "cliffhanger"-ul de la sfârșitul primei cărți, urmând apoi o serie de istorioare similare ei. Pendulam în jurul celor 3 steluțe, fiindcă totuși mă intrigase stilul înainte. Acum lecturam detașat începutul volumului, încercând mai degrabă să înțeleg - printre altele - două lucruri: cum ajunge o femeie să gândească așa (mai ales în legătură cu bărbații) și de ce ar fi o soluție comportamentul și stilul de viață adoptat? Pentru evoluția societății, mă refer. Exista o ceață de "feminism nou" care se ridica dintre rânduri așa cum cea fizică se ridică peste vale dimineața. Citind încercam să fac abstracție de asta.
Am crescut printre mai multe femei decât prezențe masculine și nu sunt străin de "calitatea" inferioară a multor bărbați din România ultimilor ani. Cu care, inevitabil, au de-a face multe din tinerele fete precum și femeile cu experiență în spate. Dar în ce privește calitatea oamenilor și a relațiilor nu merge zicala "cui pe cui se scoate". Dacă nu-ți place ce pot masculii și cum se comportă, adoptând un mimetism al lor nu faci decât să adaugi la marea de rău din jurul nostru. În niciun caz nu o să faci vreun bine. Vorbele de înțelepciune peste care am dat eu spuneau, deseori, că răutățile suferite nu pot fi răzbunate, ci trebuie lăsat timpul să le spele și uitarea să le șteargă cu buretele. Îl afectează și pe celălalt (pe țintă), mai mult sau mai puțin, însă emoțiile rele descătușate te consumă și fără scăpare te erodează. Nu te pot ajuta să te îmbunătățești și nu te ridică.
Și iată că ajung din nou la ultima parte a cărții care reușește să mă surprindă! Plăcut. Începe să se contureze o schimbare de perspectivă la care nu speram, dar care mi se părea inevitabilă în lumina unei evoluții personale. Descoperim din nou dragostea, cu riscurile care le aduce la pachet. Cu emoții și stări pozitive, nu manipulare sau hiper-posesivitate. Descoperim, dincolo de oceanul prin care am înotat, și pe acei "băieți buni" fără sclipici, pentru care nu merită a fi cea mai tăioasă versiune a ta. Ci merită să scoți la iveală vulnerabilitatea și să joci. Este o tărie în sine să-ți însușești autenticitate și vulnerabilitate, în niciun caz nu ești un om slab/ nepriceput.
Cel mai mult mi-au plăcut paragrafele dinspre final în care sunt descriși acești bărbați buni. Au o aură de maturitate emoțională pe care o tot așteptam. Arată o perspectivă diferită de cea care impregnează primul volum și o bună parte din acesta, în care bărbații erau reduși cu sete la doar o literă. Atât de mare era înverșunarea. Măcar Eva avea un prenume întreg :)
La fel cum mi-a plăcut ambiția de la final în a realiza noua experiență și a păși pe noile orizonturi. Oare s-a păstrat această ambiție, aceast nou mod de a vedea lucrurile?
Uite așa am ajuns curios să citesc și volumul 3, proaspăt apărut.
October 14, 2019
Neașteptat (pentru mine) ca o carte aparținând acestei nișe (erotică) să aibă valențe de dezvoltare personală. Practic, sub primul „strat” al întâmplărilor sunt lecții de viață, exemple, sfaturi, învățături. Cred că depinde de fiecare ce alege. E ușor să rămâi doar la părțile cu sex și apoi să te vaiți că vaaai, cartea asta este nerușinată...Este și nerușinată, dar mai este și în multe alte feluri pe care sper să le descoperiți și voi :)
July 30, 2024
A fost Mult mai interesantă decât primul volum😇 pur și simplu a fost ce trebuie
July 23, 2021
Sunt indecisă cum să scriu recesiunea.Positiv? Negativ? Mi-e frica de cuvintele în care ma recunosc, de persoana care sunt acum și cu amar realizez că anumite stări care Anays le descrie le trăiesc în prezent sau am trecut prin ele. De ce nu reușesc sa trec peste anumite preconcepții când sunt o persoană destul de deschisă mental? (sau cel puțin asa cred) Cum treci peste traumele trecutului? Cum să ieși fericit în urma unor lupte când rănile încă sângerează și nu s-au închis/cicatrizat? Nu cred ca sunt o persoană mai bună sau mai cultă după ce am închis cartea, dar mai conștientă de propriile neputințe și mai amărâtă că nu am găsit încă tratamentul la ceea ce încă doare, pentru a deveni o versiune mai bună a mea.
August 29, 2021
Dacă în primul volum autoarea a știut să pună punctul pe i în a descrie realitățile vieții, în cel de-al doilea aceasta te ține cu sufletul la gură scriind despre ce-și doresc femeile și realitatea unei căsătorii.
August 6, 2025
Nu știu de ce am început să citesc acest volum 2, probabil ambiția sa am totuși toate cărțile din biblioteca citite, consider ca a fost o pierdere de timp, nu este deloc pe gustul meu, efectiv nu am idee la final ce am citit... poate unele carti nu sunt pentru toată lumea, eu personal nu o recomand
January 24, 2025
o pierdere de timp 🤦♀️
Displaying 1 - 7 of 7 reviews