„Cea mai adecvată expresie scrisă a efortului spiritual îmi apare a fi fragmentul. Pentru că fragmentul singur, numai el, respectă procedura intimă a gândirii. Gândim intermitent: intermitent la propriu, dată fiind incapacitatea noastră structurală de a păstra în act reflexivitatea (pe o unică temă) dincolo de intervalul câtorva ceasuri. (Iar produsul pozitiv, consemnabil, al acestui interval e, de cele mai multe ori, fulgurant: există clipe ale înţelegerii, înconjurate de un zumzet tatonat, care nu e decât aşteptarea activă a acelor clipe.) Dar gândim intermitent şi în alt sens: gândim cu un aparat finit infinitatea fiecărui gând. A fi creatură înseamnă a fi fragment.“ (Andrei PLEŞU)
Andrei Gabriel Pleșu is a Romanian philosopher, essayist, journalist, literary and art critic. He has been intermittently involved in politics assuming the roles of Minister of Culture (1989-91), Minister of Foreign Affairs (1997-99) and presidential counsellor for external affairs (2004-05).
He studied art history at the University of Bucharest and graduated with his bachelor's in 1971. Between 1971 and 1989 he had various jobs like researcher at the Institute of Art History, an institution of Romanian Academy, faculty lecturer in University of Bucharest and consultant for Romanian Artists Union.
After the Romanian Revolution of 1989 that overturned the Communist regime, he was one of the founders of "New Europe College" an institute of advanced studies, and of the cultural magazine "Dilema" (now "Dilema Veche"). He worked as a professor at the Academy of Fine Arts in Bucharest and is now a professor at the University of Bucharest, where he teaches art history and philosophy of religion. He also became involved in politics, serving in various official functions.
Pleşu's early works revolved around art history and theory, but, in time, his essays, published in cultural magazines and elsewhere, became oriented towards cultural anthropology and philosophy. His exuberant writing style gained him recognition as one of the leading Romanian essayists of his age.
Îl ador și nu mă satur! Fiecare fragment e plin de savoare. Așa un jurnal mi-ar placea să am spirit să scriu. Am râs, am plâns, am suspinat de frumusețe! O fi de la aerul de țară, că acum acolo as vrea sa plec și eu. Să-mi plimb și eu privirea pe câmpuri, pe "pământul nud" și să cuget la viață și moarte și la Creatorul a toate. PS. Desenele lui Horia Bernea- pe care așa am avut plăcerea a-l descoperi- care însoțesc acest jurnal mi-au dat curajul să-mi permit a trage și eu creionul pe pagini.
Pleșu este un rezid al ostilității comuniste față de creștinism, ceea ce a făcut din el o figură ilustră a acestuia din urmă, una care prin limbajul său și prin nivelul său relativ ridicat de inteligență în contrast cu fanatismul creștin de tip intelectual... DEVINE BANALĂ!
Am inceput sa citesc Jurnalul de la Paltinis al lui Liiceanu concomitent cu cel a lui Plesu de la Tescani. Cel a lui Plesu s-a citit mai repede:)Interesanta abordare a unui jurnal,desi cred ca ar fi trebuit sa se numeasca note si simtiri de la Tescani(just saying:) Mi-au placut ideile despre spiritul rau plasat, despre seminalitatea pamantului, despre ecvanimitate,despre virtute ca plasticitate,despre a obtine fara sa cauti, a tinti fara sa ochesti,a gasi fara sa fi cautat cu indarjire, despre cinstea necinstita,despre pacatul originar care consta in a-ti inchipui ca poti stii de unul singur,ca poti afla adevarul pe cont propriu.
există un moment cînd bărbatul trebuie să se hotărască a abandona postura seducţiei, pentru a o obţine pe aceea a comunicării. Rareori ele merg împreună. Seducţia e o manevră de asalt, în care abilitatea primează asupra corectitudinii. Seducţia vrea efectul, fie şi inautentic. Comunicarea vrea autenticitatea, fie şi nespectaculoasă. În cazul întîi, trăieşti voluptatea echivocului. În cazul al doilea, pe aceea a limpezimii. Mă decid, aşadar, pentru comunicare. Dar, dintr‑o dată, femeia din faţa mea surîde şi simt, dezolat, că efortul meu de a comunica se converteşte, pentru ea, în valoare de seducţie…
Toate obstacolele ne parca Ziduri. Problema e să le tratăm drept oglinzi sau ferestre, să ne răsfrângem, analitic, în ele sau să vedem prin ele zarea care transcende. dar nu numai obstacolele sunt Ziduri totul poate deveni zid dacă funcționează ca blocaj. Șansa sau cea bună, reușitele, fericirea, însăși binele și răul sunt nediferențiate ziduri latente. trebuie să le șlefuiești până la reflex și transparență
Bien qu'à l'origine de ces quelques pages, annotations au jour le jour, il s'agisse apparemment d'une retraite imposée, je dirais pour ma part que le résultat est un salutaire éloge à la promenade dans une nature bienfaitrice. Ces réflexions brèves, souvent très brèves portent sur des sujets très variés et sondent le moi par comparaison avec des esprits admirables tels que Constantin Noica, Georges Enesco (p. 33 de la première édition de 1993 qui fait allusion aux entretiens avec Bernard Gavoty) ou Léon Chestov. Je termine avec une mention sur la présence de dessins de Horia Bernea (son nom devrait vous dire quelque chose dans la mesure où il est intimement lié à celui du musée du paysan roumain).
Un exil cumva tihnit, petrecut într-o contemplare molcomă a vieții, a naturii pline de culori exaltate și de sevă vie, o contemplare a ideii abstracte de Dumnezeu și spiritualitate in paradigmă etică, o contemplare a vieții, prin subsolurile caracterului uman, cu gânduri despre Ilf și Petrov, despre ciuperci și toamnă și completate cu o colecție răsfirată de calambururi ghidușe și cărturărești.
Un cumul de idei răzlețe, spontane, dintre care elogiul credinței lui Dumnezeu primează. Rugăciunea lui Anselm de la final, preluată din Proslogion a fost oarecum inspirată.
Desi intr-adevar aceasta carte a lui Andrei Plesu mi-a placut mai putin decat alte lucrari ale lui, tot gasesc in ea samburi imprastiati de adevar pe care ii pretuiesc!
Aici sunt cateva citate din carte care mi-au placut foarte mult :
Ce risipa de virtuozitate ii trebuie omului pentru a parea mai putin decat este!
Exista un moment cand barbatul trebuie sa se hotarasca a abandona postura seductiei, pentru a o obtine pe aceea a comunicarii.
In definitiv, aflandu-se fata-n fata cu o femeie care tinea in mana un fruct, Adam a poftit fructul...
Ceasul - foarte periculos - cand o femeie simte ca a castigat..
E intotdeauna placut sa citesti un text de Andrei Plesu; acum din perioada domiciliului sau fortat, la Tescani. Deschiderea catre mediul inconjurator, chiar daca nu a fost o alegere personala, ci impusa, dorinta de intelegere si implicare sint cele ce il caracterizeaza pe omul si scriitorul Andrei Plesu, lucru pentru care este si atit de apreciat, cred.
1. Cea mai frumoasă rugăciune către Dumnezeu în ultimele pagini. 2. Andrei Pleșu iubește toamna și o descrie la fiecare două pagini cum doar el știe să facă o descriere. 3. Metafora ciupercii bune și a celei otrăvitoare (omul bun și omul rău).