What do you think?
Rate this book
Hamlet / Macbeth
Madrid. 21 cm. 213 p. Encuadernación en tapa blanda de editorial ilustrada. Colección 'Clásicos de siempre', numero coleccion(51). Prólogos, introducciones y notas, Juan Alarcón Benito. Traducción Macbeth ; Hamlet. Shakespeare, William. 1564-1616. Alarcón Benito, Juan. 1923-. Clásicos de siempre (Madrid). 51 .. Este libro es de segunda mano y tiene o puede tener marcas y señales de su anterior propietario. 8449500516
- GenresClassicsShakespearePlays
Paperback
First published January 1, 1606
37 people are currently reading
226 people want to read
About the author
William Shakespeare
28.3k books47.5k followersWilliam Shakespeare was an English playwright, poet, and actor. He is widely regarded as the greatest writer in the English language and the world's pre-eminent dramatist. He is often called England's national poet and the "Bard of Avon" (or simply "the Bard"). His extant works, including collaborations, consist of some 39 plays, 154 sonnets, three long narrative poems, and a few other verses, some of uncertain authorship. His plays have been translated into every major living language and are performed more often than those of any other playwright. Shakespeare remains arguably the most influential writer in the English language, and his works continue to be studied and reinterpreted.
Shakespeare was born and raised in Stratford-upon-Avon, Warwickshire. At the age of 18, he married Anne Hathaway, with whom he had three children: Susanna, and twins Hamnet and Judith. Sometime between 1585 and 1592, he began a successful career in London as an actor, writer, and part-owner ("sharer") of a playing company called the Lord Chamberlain's Men, later known as the King's Men after the ascension of King James VI and I of Scotland to the English throne. At age 49 (around 1613), he appears to have retired to Stratford, where he died three years later. Few records of Shakespeare's private life survive; this has stimulated considerable speculation about such matters as his physical appearance, his sexuality, his religious beliefs, and even certain fringe theories as to whether the works attributed to him were written by others.
Shakespeare produced most of his known works between 1589 and 1613. His early plays were primarily comedies and histories and are regarded as some of the best works produced in these genres. He then wrote mainly tragedies until 1608, among them Hamlet, Romeo and Juliet, Othello, King Lear, and Macbeth, all considered to be among the finest works in the English language. In the last phase of his life, he wrote tragicomedies (also known as romances) and collaborated with other playwrights.
Many of Shakespeare's plays were published in editions of varying quality and accuracy during his lifetime. However, in 1623, John Heminge and Henry Condell, two fellow actors and friends of Shakespeare's, published a more definitive text known as the First Folio, a posthumous collected edition of Shakespeare's dramatic works that includes 36 of his plays. Its Preface was a prescient poem by Ben Jonson, a former rival of Shakespeare, that hailed Shakespeare with the now famous epithet: "not of an age, but for all time".
Shakespeare was born and raised in Stratford-upon-Avon, Warwickshire. At the age of 18, he married Anne Hathaway, with whom he had three children: Susanna, and twins Hamnet and Judith. Sometime between 1585 and 1592, he began a successful career in London as an actor, writer, and part-owner ("sharer") of a playing company called the Lord Chamberlain's Men, later known as the King's Men after the ascension of King James VI and I of Scotland to the English throne. At age 49 (around 1613), he appears to have retired to Stratford, where he died three years later. Few records of Shakespeare's private life survive; this has stimulated considerable speculation about such matters as his physical appearance, his sexuality, his religious beliefs, and even certain fringe theories as to whether the works attributed to him were written by others.
Shakespeare produced most of his known works between 1589 and 1613. His early plays were primarily comedies and histories and are regarded as some of the best works produced in these genres. He then wrote mainly tragedies until 1608, among them Hamlet, Romeo and Juliet, Othello, King Lear, and Macbeth, all considered to be among the finest works in the English language. In the last phase of his life, he wrote tragicomedies (also known as romances) and collaborated with other playwrights.
Many of Shakespeare's plays were published in editions of varying quality and accuracy during his lifetime. However, in 1623, John Heminge and Henry Condell, two fellow actors and friends of Shakespeare's, published a more definitive text known as the First Folio, a posthumous collected edition of Shakespeare's dramatic works that includes 36 of his plays. Its Preface was a prescient poem by Ben Jonson, a former rival of Shakespeare, that hailed Shakespeare with the now famous epithet: "not of an age, but for all time".
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 23 of 23 reviews
January 2, 2023
Dacă la Dostoievski tragedia eroului își are rădăcina în atingerea unui ideal, la Shakespeare, tragedia are rădăcină în însăși natura umană. Nimeni altul decât Shakespear n-a reușit să găsească o corespondență între natura umană și succesiunea cuvintelor care s-o transmită altor oameni încât s-o identifice în interiorul lor. Orgoliul și setea de putere întunecă mintea și pornește succesiunea tragică.
Tragicul Hamlet își pierde bucuria de a trăi, dar nu-și pierde spiritul; remarcile lui pline de spirit sunt confundate cu nebunia; oamenii văd ceea ce sunt înclinați să vadă, nu ceea ce este, și de aceea, Hamlet e văzut ca înnebunind ba din iubire, ba din durerea pierderii tatălui.
Însă pierderea tatălui și aflarea unui secret sângeros îl conduce la depresie „Vedeți voi, acel preafrumos baldachin, văzduhul, mândra boltă ce atârnă asupra-ne, ca un acoperământ falnic, bătut în scântei de aur, nu e pentru mine altceva decât un vălmășag de miasme spurcate și rău mirositoare”.
Hamlet nu mai e ce era, bucuria vieții îi dispare: „De la o vreme — nu știu din ce pricină — mi-a pierit toată veselia și m-am lăsa de toate deprinderile și îndeletnicirile mele, și mă simt atât de copleșit de această toană rea, încât și minunata alcătuire care e pământul împ are doar o stâncă stearpă”.
Textul tragediei este și-o mărturisire a dramaturgului despre propria lui vocație. Hamlet este un iubitor de teatru și este vocea lui Shakespeare la adresa artiștilor "doar ei [actorii] sunt cronica vie și prescurtată a vremurilor. Mai bine să ai parte de un epitaf prost după moarte decât de bârfeala lor cât ești în viață". Pentru că, pentru Shakespeare, teatrul are o importanță capitală pentru educație și de aceea dedicarea actorilor e esențială: "fiindcă tot ce întrece măsura se abate de la scopul teatrului, acest scop fiind încă de la începuturile sale și până azi să se păstreze ca oglindă a firii".
"Venin am pus în cupa tihnei mele". Se plânge generalul Macbeth ajus de acum rege, după cum cele trei vrăjitoare i-au sortit la începutul tragediei. Din nou omul cade pradă infamiei dorințe de a deține puterea și prima victimă este loialitatea, apoi însuși suveranul Duncan. Și sterp e sceptrul, după cum suna prorocirea.
Decăderea lui Macbeth înseamnă transformarea loialului general în tiran. De acum neliniștea îl va domina. Frica îl va întoarce împotriva prietenului său, Banquo. Alături de soția sa, lady Macbeth, care s-a îmbătat și ea cu laurii puterii și l-a încurajat pe general să înfăptuiască crima, de acum regele urmează panta descendentă a fatalitatății. Omul se luptă cu monstruozitatea pe care a creat-o. "Amar răstimp cât ne-njosim puterea Scăldând-o-ntr-un puhoi de lingușiri, Iar chipul nostru-i mască pentru inimi S-ascundă ce simțim". Crime urmează crimei și nebunie dezumanizării.
Piesa este jucată prima oară în 20 aprilie 1611, la teatrul The Globe și este una dintre cele mai scurte piese ale lui Shakespeare.
Din păcate, ediția Litera nu împărtășește vastitatea comentariilor și notelor ediției Univers, a Operei complete, din 1988. Pe lângă valoroasele piese, bogăția notelor și comentariile vin ca o încununare a unui spirit enciclopedic. Notele sunt adevărate perle strecurate între rândurile pieselor, care detaliază multe aspecte ale operei. Shakespeare nu e chiar ușor, iar subtilitățile limbii engleze vechi se pierd prin traducere; notele dau mai multă acuratețe înțelegerii operei sale. Deci ediția Operelor complete este de urmărit pentru a-l înțelege pe marele dramaturg în toată forța lui de expresie.
Tragicul Hamlet își pierde bucuria de a trăi, dar nu-și pierde spiritul; remarcile lui pline de spirit sunt confundate cu nebunia; oamenii văd ceea ce sunt înclinați să vadă, nu ceea ce este, și de aceea, Hamlet e văzut ca înnebunind ba din iubire, ba din durerea pierderii tatălui.
Însă pierderea tatălui și aflarea unui secret sângeros îl conduce la depresie „Vedeți voi, acel preafrumos baldachin, văzduhul, mândra boltă ce atârnă asupra-ne, ca un acoperământ falnic, bătut în scântei de aur, nu e pentru mine altceva decât un vălmășag de miasme spurcate și rău mirositoare”.
Hamlet nu mai e ce era, bucuria vieții îi dispare: „De la o vreme — nu știu din ce pricină — mi-a pierit toată veselia și m-am lăsa de toate deprinderile și îndeletnicirile mele, și mă simt atât de copleșit de această toană rea, încât și minunata alcătuire care e pământul împ are doar o stâncă stearpă”.
Textul tragediei este și-o mărturisire a dramaturgului despre propria lui vocație. Hamlet este un iubitor de teatru și este vocea lui Shakespeare la adresa artiștilor "doar ei [actorii] sunt cronica vie și prescurtată a vremurilor. Mai bine să ai parte de un epitaf prost după moarte decât de bârfeala lor cât ești în viață". Pentru că, pentru Shakespeare, teatrul are o importanță capitală pentru educație și de aceea dedicarea actorilor e esențială: "fiindcă tot ce întrece măsura se abate de la scopul teatrului, acest scop fiind încă de la începuturile sale și până azi să se păstreze ca oglindă a firii".
"Venin am pus în cupa tihnei mele". Se plânge generalul Macbeth ajus de acum rege, după cum cele trei vrăjitoare i-au sortit la începutul tragediei. Din nou omul cade pradă infamiei dorințe de a deține puterea și prima victimă este loialitatea, apoi însuși suveranul Duncan. Și sterp e sceptrul, după cum suna prorocirea.
Decăderea lui Macbeth înseamnă transformarea loialului general în tiran. De acum neliniștea îl va domina. Frica îl va întoarce împotriva prietenului său, Banquo. Alături de soția sa, lady Macbeth, care s-a îmbătat și ea cu laurii puterii și l-a încurajat pe general să înfăptuiască crima, de acum regele urmează panta descendentă a fatalitatății. Omul se luptă cu monstruozitatea pe care a creat-o. "Amar răstimp cât ne-njosim puterea Scăldând-o-ntr-un puhoi de lingușiri, Iar chipul nostru-i mască pentru inimi S-ascundă ce simțim". Crime urmează crimei și nebunie dezumanizării.
Piesa este jucată prima oară în 20 aprilie 1611, la teatrul The Globe și este una dintre cele mai scurte piese ale lui Shakespeare.
Din păcate, ediția Litera nu împărtășește vastitatea comentariilor și notelor ediției Univers, a Operei complete, din 1988. Pe lângă valoroasele piese, bogăția notelor și comentariile vin ca o încununare a unui spirit enciclopedic. Notele sunt adevărate perle strecurate între rândurile pieselor, care detaliază multe aspecte ale operei. Shakespeare nu e chiar ușor, iar subtilitățile limbii engleze vechi se pierd prin traducere; notele dau mai multă acuratețe înțelegerii operei sale. Deci ediția Operelor complete este de urmărit pentru a-l înțelege pe marele dramaturg în toată forța lui de expresie.
January 22, 2023
Hamlet - 4 stele
Macbeth - 5 stele
Macbeth - 5 stele
February 19, 2018
Leer a Shakespeare es una delicia. Y estas dos obras son espectaculares, con mucha carga dramática y mucha belleza en el lenguaje. Las obras tienen buen ritmo, la historia es muy interesante y totalmente atemporal aunque fueron escritas en la época isabelina porque se retrata principalmente la psicología y emociones de los personajes y conceptos tan cotidianos como la corrupción, la hipocresía, el pesimismo, la complejidad en las relaciones familiares... Lo tiene todo!
January 25, 2018
RESEÑA PRÓXIMAMENTE EN MI CANAL!!!
https://www.youtube.com/channel/UCRTB...
ESTA ES LA RESEÑA DE MACBEHT:
Macbeth, un noble de escocés que un día se topa con 3 brujas, las cuales le dicen que lo nombrarán como conde de una tierra que no tenía y será el nuevo rey de la nación. Al momento que le dicen esto, la primera profecía se hace realidad, y Macbeth comienza a preguntarse si de verdad se cumplirá la segunda.
Esta es una obra de Shakespeare, la cual parece estar basada en una historia real, con uno que otro cambio. Al inicio de la obra, nos brinda una pequeña reseña histórica sobre la obra y el legado que ha dejado. Personalmente, fue la primera obra que he leído de este género (teatral) y de este respectivo autor.
Debo decir que me sorprendió mucho la manera en que se desarrolla la historia, de verdad lo imaginaba como verlo en un teatro en el escenario, y no sentí ningún punto muerto en la historia. Hay bastante tragedia y el léxico que utiliza es impresionante, es tan bello y melodioso que deja un muy buen gusto.
Me puse a pensar, a medida avanzaba la historia, si a veces cuando nos planteamos que algo pasará, sin saberlo somos nosotros quienes hacemos que las situaciones resulten, y a la vez es y no es cosa del destino. Osea que iba a suceder de todas formas, pero no por obra de otras personas, sino que sin saberlo, debíamos hacerlo nosotros.
SPOILER: Por ejemplo, si Macbeth y su esposa no hubieran matado al rey, él se habría quedado con la profecía pero no con el resultado esperado.
De igual manera, a veces el camino que tomamos para evitar un resultado, es el que nos termina llevando a ese resultado.
Es toda una cuestión de ponerse a argumentar las paradojas y leyes del destino que es lo que hizo que la obra tuviera mucho significado e importancia.
Una frase que me encanto del libro fue:
"Estrellas, esconded vuestro fulgor: que vuestra luz no alumbre mis negros deseos"
ESTA ES LA RESEÑA DE HAMLET: (ESTE TIENE 2 ESTRELLAS)
Hamlet, es el hijo de un rey de Dinamarca, el cual muerte, y su madre, la reina, se casa con su tío, el hermano de su padre, y pues se convierte en el rey. Hamlet esta indignado de que han pasado unas cuantas semanas de la muerte de su padre y todos ya lo olvidaron y su madre esta bien feliz con su tío. Cuando algo extraño sucede, al parecer, el fantasma (sombra) del padre de Hamlet esta buscando contactarlo, porque tal vez... no murió de maneras naturales.
Hamlet es un personaje muy dañado mentalmente, y en ningún momento de la historia parece mostrar interés en ser el rey, no esta enojado de que murió su padre y no lo dejo a el, el solo quiere saber la verdad. Es un personaje que parecía en todo momento estar a punto de estallar, pues le sentía una gran rabia hacia con todos y todo. Parecía no importarle nada más que averiguar la verdad de la muerte de su papá.
El desarrollo de la historia es mucho más compleja que la de Macbeth, con diálogos mucho más largos (monólogos) y muchas más escenas.
Lo que fue la historia en general me gustó, pero no me atrapó tanto como Macbeth, aunque me alegra mucho por fin haber leído este libro.
SPOILERS: Desde el comienzo, que Hamlet es así que no le importa nada, como que en cualquier momento ataca a alguien, porque siempre esta a la defensiva, sentí que iba a morir, porque lo único que le importaba era vengar a su papá, y una vez hecho esto, no creí que tuviera otro objetivo en la vida. Cuando se plantea una única meta en la vida, no tiene sentido vivir después de esta.
Después de que matan a alguien detrás de una cortina, diré que la lectura se volvió algo abrumadora y confusa.
https://www.youtube.com/channel/UCRTB...
ESTA ES LA RESEÑA DE MACBEHT:
Macbeth, un noble de escocés que un día se topa con 3 brujas, las cuales le dicen que lo nombrarán como conde de una tierra que no tenía y será el nuevo rey de la nación. Al momento que le dicen esto, la primera profecía se hace realidad, y Macbeth comienza a preguntarse si de verdad se cumplirá la segunda.
Esta es una obra de Shakespeare, la cual parece estar basada en una historia real, con uno que otro cambio. Al inicio de la obra, nos brinda una pequeña reseña histórica sobre la obra y el legado que ha dejado. Personalmente, fue la primera obra que he leído de este género (teatral) y de este respectivo autor.
Debo decir que me sorprendió mucho la manera en que se desarrolla la historia, de verdad lo imaginaba como verlo en un teatro en el escenario, y no sentí ningún punto muerto en la historia. Hay bastante tragedia y el léxico que utiliza es impresionante, es tan bello y melodioso que deja un muy buen gusto.
Me puse a pensar, a medida avanzaba la historia, si a veces cuando nos planteamos que algo pasará, sin saberlo somos nosotros quienes hacemos que las situaciones resulten, y a la vez es y no es cosa del destino. Osea que iba a suceder de todas formas, pero no por obra de otras personas, sino que sin saberlo, debíamos hacerlo nosotros.
SPOILER: Por ejemplo, si Macbeth y su esposa no hubieran matado al rey, él se habría quedado con la profecía pero no con el resultado esperado.
De igual manera, a veces el camino que tomamos para evitar un resultado, es el que nos termina llevando a ese resultado.
Es toda una cuestión de ponerse a argumentar las paradojas y leyes del destino que es lo que hizo que la obra tuviera mucho significado e importancia.
Una frase que me encanto del libro fue:
"Estrellas, esconded vuestro fulgor: que vuestra luz no alumbre mis negros deseos"
ESTA ES LA RESEÑA DE HAMLET: (ESTE TIENE 2 ESTRELLAS)
Hamlet, es el hijo de un rey de Dinamarca, el cual muerte, y su madre, la reina, se casa con su tío, el hermano de su padre, y pues se convierte en el rey. Hamlet esta indignado de que han pasado unas cuantas semanas de la muerte de su padre y todos ya lo olvidaron y su madre esta bien feliz con su tío. Cuando algo extraño sucede, al parecer, el fantasma (sombra) del padre de Hamlet esta buscando contactarlo, porque tal vez... no murió de maneras naturales.
Hamlet es un personaje muy dañado mentalmente, y en ningún momento de la historia parece mostrar interés en ser el rey, no esta enojado de que murió su padre y no lo dejo a el, el solo quiere saber la verdad. Es un personaje que parecía en todo momento estar a punto de estallar, pues le sentía una gran rabia hacia con todos y todo. Parecía no importarle nada más que averiguar la verdad de la muerte de su papá.
El desarrollo de la historia es mucho más compleja que la de Macbeth, con diálogos mucho más largos (monólogos) y muchas más escenas.
Lo que fue la historia en general me gustó, pero no me atrapó tanto como Macbeth, aunque me alegra mucho por fin haber leído este libro.
SPOILERS: Desde el comienzo, que Hamlet es así que no le importa nada, como que en cualquier momento ataca a alguien, porque siempre esta a la defensiva, sentí que iba a morir, porque lo único que le importaba era vengar a su papá, y una vez hecho esto, no creí que tuviera otro objetivo en la vida. Cuando se plantea una única meta en la vida, no tiene sentido vivir después de esta.
Después de que matan a alguien detrás de una cortina, diré que la lectura se volvió algo abrumadora y confusa.
October 1, 2024
Para leer a Shakespeare considero que se necesita mucha concentración o te pierdes mucho, al menos eso me pasaba a mi jaja. La manera de expresar las frases, con un orden de los sujetos y verbos un poco común, hacían que tuviera que releer y leer de manera muy pausada para una mejor comprensión. Tal vez esto ya depende de cada quien, pero el punto es que a mí me costó algo leerlo.
Ahora, sobre las dos historias, preferí Hamlet, se me hizo más poético, y le agarré cariño a Hamlet y sentí más empatía por el, supongo que por todo lo que le pasó. No obstante, con Macbeth, tienes lectura desde el punto de vista del villano, algo muy interesante y que sin duda otros autores se basaron en ello para crear sus historias, sin embargo por lo mismo, lo detesté, fue un maldito, y punto para el escritor por generarme ese sentimiento.
Ahora, ¿Es verdaderamente Shakespeare el paradigma literario por excelencia? Pues ingenio sí que tenía, y hay muchas cosas por la cual aplaudirle a sus obras.
Ahora, sobre las dos historias, preferí Hamlet, se me hizo más poético, y le agarré cariño a Hamlet y sentí más empatía por el, supongo que por todo lo que le pasó. No obstante, con Macbeth, tienes lectura desde el punto de vista del villano, algo muy interesante y que sin duda otros autores se basaron en ello para crear sus historias, sin embargo por lo mismo, lo detesté, fue un maldito, y punto para el escritor por generarme ese sentimiento.
Ahora, ¿Es verdaderamente Shakespeare el paradigma literario por excelencia? Pues ingenio sí que tenía, y hay muchas cosas por la cual aplaudirle a sus obras.
May 25, 2023
Hamlet y Macbeth: la venganza y la avaricia. Si bien ambos son capaces de desatar a las peores huestes del infierno para poder llevar a cabo su cometido, la intención de ambos es bastante diferente: Hamlet se enfrente hasta a la misma naturaleza para poder vengar la muerte de su padre; por su parte, Macbeth traiciona a reyes y amigos para poder conseguir el trono. Pero aquí viene lo curioso, por ambos podemos llegar a sentir empatía: uno por el abandono del mundo, el otro por el abandono de su cordura, de cierta manera ambos personajes reflejan la soledad de un mundo cruel, de un mundo atestado por las apariencias, la muerte y el poder. Leer estas obras (al igual que leer a autores españoles del siglo de oro), es leer también una parte de nosotros que podríamos no conocer, cuerdos o locos, viejos o jóvenes, somos Hamlet cuando amamos a nuestros seres queridos que nos fuero arrebatados; somos Macbeth cuando nos arrepentimos de nuestros actos y no sabemos como volver atrás: somos los personajes de un gran teatro que poco a poco nos consume y aguarda cerrar nuestro telón.
February 10, 2018
Very, very good.
I particularly thought of Hamlet as one of the best plays ever written. (I've read this one in both English and Spanish... for whatever reason I believe certain bits sound better in Spanish ("¡Por Hécuba") and some others in English ("To be or not to be")... and some sound equally good in both ("Why, you look, now how unworthy a thing you make of me/Pues, mira tú, en que opinión tan baja me tienes").
Macbeth was very good but I guess I would have liked more on the inner dialogue of the main character.
I particularly thought of Hamlet as one of the best plays ever written. (I've read this one in both English and Spanish... for whatever reason I believe certain bits sound better in Spanish ("¡Por Hécuba") and some others in English ("To be or not to be")... and some sound equally good in both ("Why, you look, now how unworthy a thing you make of me/Pues, mira tú, en que opinión tan baja me tienes").
Macbeth was very good but I guess I would have liked more on the inner dialogue of the main character.
April 24, 2024
Piesele de teatru care se regăsesc în carte în esență urmează o idee principală identică, doar că Macbeth are parte de elementele supranaturale mai complexe (vrăjitoare, demoni, stafi). Hamlet mi-a plăcut mai mult din cauza figurilor de stil mult mai pătrunzătoare, însă Macbeth mi-a plăcut din punct de vedere al desfășurării activității care au fost mult mai ușor de perceput și intuit. Revenind după o perioadă îndelungată în care nu am mai citit teatru mi-a fost un pic mai greu să mă obișnuiesc cu stilul.
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 28, 2025
Es la primera vez que leo a Shakespeare y lo he disfrutado muchísimo
Eso sí, son libros requieren leer despacio y concentrados, especialmente al principio hasta que te haces a la forma de expresarse
Ciertos monólogos de Hamlet los releí al acabar la obra y en la segunda lectura me gustaron mucho más
Son historias que hablan de temas atemporales: la venganza, la avaricia de poder, el destino, etc por eso siguen haciendo reflexionar 400 años después de ser escritos
Eso sí, son libros requieren leer despacio y concentrados, especialmente al principio hasta que te haces a la forma de expresarse
Ciertos monólogos de Hamlet los releí al acabar la obra y en la segunda lectura me gustaron mucho más
Son historias que hablan de temas atemporales: la venganza, la avaricia de poder, el destino, etc por eso siguen haciendo reflexionar 400 años después de ser escritos
January 29, 2026
Macbeth es una historia que definitivamente vuela la mente, hablando de los engaños del destino y como la ambición puede llevar a la locura, ahora Hamlet me tuvo al borde de la ira y la tristeza constantemente, no sabría explicarlo, la historia fue una montaña rusa de emociones, viendo como Hamlet en busca de vengar a su padre transformó su alrededor en una locura
April 2, 2025
La historia me ha gustado mucho, pero uff me he cogido algún enfado, porque los personajes en ocasiones son algo bobos... y Hamlet el protagonista, me ha parecido muy rimbombante a la hora de expresarse
June 17, 2025
Hay clásicos que por algo lo son. Definitivamente leer a Shakespeare es un deleite, aunque son tragedias, ambas obras tienen todo un abanico de emociones y situaciones que enriquecen el relato.
Me encantó, y en el futuro leeré más de él.
Me encantó, y en el futuro leeré más de él.
November 21, 2018
4/5
Leí solo Macbeth para la materia Literatura y Corrientes literarias. Estuvo bien, pero no es la obra que más me gusta de Shakespeare.
Leí solo Macbeth para la materia Literatura y Corrientes literarias. Estuvo bien, pero no es la obra que más me gusta de Shakespeare.
December 16, 2022
Mejor Hamlet. Y la tensión entre Hamlet y Laertes, uf.
January 23, 2024
𓍢ִ໋🌷͙֒ Hamlet 4 ★ — Macbeth 3 ★
I didn’t enjoy this as much as I did with other Shakespeare’s masterpieces.
I didn’t enjoy this as much as I did with other Shakespeare’s masterpieces.
February 15, 2024
xulissims
November 20, 2024
hamlet: 3,5
ofelia te quiero hamlet un poco tonto mis girlboss i malewife
macbeth: 4
mha agradat, molt dinamic i les 3 brujas iconicas
ofelia te quiero hamlet un poco tonto mis girlboss i malewife
macbeth: 4
mha agradat, molt dinamic i les 3 brujas iconicas
February 22, 2012
Finalmente los he terminado. Originalmente había leído hace mucho tiempo Macbeth primero, sencillamente porque era más corta. Veo que la idea de que ambas estén en un mismo libro es justificable porque están muy relacionadas por dos temas: la violencia y la locura. Aunque en uno la locura justifica la violencia, mientra que en el otro es la violencia capaz de llevarlo a la locura; la codicia, la envidia, el desprecio y la culpa son otros factores que tal vez nos hacen simpatizar y a la vez odiar a los dos personajes atormentados por sus propias acciones, sus delirios y las intrigas de los que los rodean.
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 3, 2013
Obras tan excelsas que uno se siente indigno de opinar... El mayor y mas ilustre dramaturgo por excelencia, obras que juntas le dan mayor sentido a la avaricia en los altos mandos que hasta nuestros días continúan siendo vigentes por esto me ha llenado de satisfacción leerlos, sin embargo, estas obras deben ser vistas en el teatro! Y dar gala de actuaciones que sean igualmente respetables. He dicho.
October 21, 2019
I want to read
March 6, 2017
#BooktubeAThon Dos retos listos, si se vale (cheat ftw)... después escribo la reseña
Displaying 1 - 23 of 23 reviews