„Dacă Holden Caulfield ar fi fost un adolescent orb cu veleități literare, pasionat de Panciatantra și de Europa Liberă, în anul de grație 1971, al României Tezelor din iulie? Dacă lumea lui s-ar fi văzut redusă la percepțiile tuturor simțurilor cu excepția celui al vederii, amplificând astfel nu doar acuitatea lor, cât și un puternic sentiment al revoltei? Semnătura indiană, probabil romanul cel mai autobiografic al lui Radu Sergiu Ruba, aduce în scenă un personaj-narator fascinant și devoalează, totodată, clarobscurul unei lumi stranii și deopotrivă familiare.
Într-un stil ce alternează «nivelul zero» cu poezia unei vârste ingrate, ce sondează atât educația politică, cât și cea sexuală, și lumea umbrelor cu cea a exploziei senzoriale a adolescenței, Semnătura indiană e un roman menit să provoace și să readucă atenția asupra unei generații care a trăit din plin «marea dezamăgire» post-68." Bogdan-Alexandru Stanescu
Radu Sergiu Ruba s-a născut la 14 octombrie 1954, în loc. Ardud, jud. Satu Mare. La unsprezece ani, și-a pierdut total vederea. Între 1974-1978, a studiat filologia franceză și engleză la Universitatea din București. Între 1978-1990, a lucrat ca profesor de limba franceză, de limba și literatura română, ca inspector de specialitate în Ministerul Învațământului și științei, responsabil cu subsistemul educației speciale pentru deficienții de vedere. În 2006 e ales președinte al Asociației Nevazătorilor din România. Între 1987-1998 conduce, ca redactor șef, revista Litera noastră, publicată în scriere braille și în scriere vizuală. Revine la conducerea acestei reviste, începând de la 1 februarie 2000. A facut parte din colegiile de redacție ale săptămânalelor Phoenix și Tinerama, a colaborat constant la cotidianul Curentul și la revista Oameni în top, precum și la numeroase reviste literare. Din 1992, realizează, la Radio România Actualități, emisiunea săptamânală Ochiul interior, iar din 1999, pe același program, emisiunea literară "Lumina cuvintelor", cu poezie și proză semnată de autorii nevăzători, serial transformat în carte vorbită pe șapte casete. A realizat de asemenea, în direct, emisiunea de 90 de minute "Tiflo-Antena" pe programul Antena Bucureștilor în perioada 1995-1996. Are statutul de colaborator permanent, cu drepturi de autor, al Societății Române de Radiodifuziune. A realizat numeroase materiale pentru Radio Europa Liberă și Radio Europa FM. A fost membru al cenaclului Universitas.
În 1993, primește premiul Ministerului Afacerilor Externe al Franței la Festivalul Internațional al Nuvelei Francofone, ediția 1993, cu o nuvelă tradusă și redactată în limba franceză.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Asociatiei Ziariștilor din România și al Asociației Autorilor Multimedia din Franța.
Mult timp voi ramane cu imaginile pictate in cuvinte de acest autor. Lucrarea se invarte in jurului unei mici revolte importriva sistemului prin intermediul unei scrisori critice, trimisa de un nevazator catre un post de radio din vest. Baiatul e aproape dat afara din scoala, dar colegii lui il apara in cadrul unei sedinte si cu putin noroc, acesta ajunge sa termine facultatea in capitala devenind mai apoi chiar inspector scolar.
Cartea ilustreaza foarte frumos atmosfera plumburile care intr-un sistem totalitar poate fi resimtita in toate cercurile sociale, dar si tendinta mai mare de sustinere reciproca in fata adversitatii a celor care se simt amenintati. Scrierea e plina de nostalgie pentru felul in care era impartasita cultura in alte vremuri. Autorul scrie cu multa caldura si culoare despre volumele de poezie care l-au influentat si l-au sustinut pe parcursul anilor de liceu. Cititorul poate ramane usor cu un gust mai aprins de conversatii literare.
Cartea asta a fost o surpriza totala pentru mine. As putea spune ca I went in blind (sorry for the pun) si ca nu stiam la ce sa ma astept. Surpriza a fost să mi se ofere ocazia sa cunosc o lume total diferita de cea pe care o cunosteam prin ochii unui narator care nu se sfieste sa dea din casa. E o lume a celor nevazatori, dar ca e plina de miscare, sunete și sentimente cu care oricine poate rezona. In timp ce o citeam nu m-am putut opri din a o compara cu Romanul adolescentului miop si ma gandeam ca poate asta ar fi o lectura mai potrivita pentru programa scolara. Sa va zic si de ce: 1. cred ca ne lipsesc cu desavarsire cartile care sa promoveze diversitatea. E deja o platitudine sa remarci ca nu sunt opere scrise de femei. Ce sa mai spunem de opere scrise de reprezentanti ai altor comunitati care traiesc alaturi de noi? 2. Ambele sunt scrise sub forma unui jurnal intim, dar vocea naratorului din Semnătura indiană e mult mai apropiată de ceea ce simte un adolescent in ziua de azi (ambii sufera de idei de grandomanie, ambii sunt nesiguri, dar pentru mine Semnatura indiana e mai palatabila). 3. Desi ambele sunt jurnale intime, Semnatura indiana vine si cu o discutie pe larg a contextului politic. Intreaga actiune porneste de la o scrisoare trimisa de protagonist la Europa Liberă unde il critica pe Ceausescu, motiv pentru care se vorbeste despre excluderea lui din sistemul de invatamant. Sa zic ca nu avem romane in programa scolara care sa vorbeasca despre epoca Ceausescu din perspectiva unui adolescent e iar repetitiv. Dar chiar nu avem si poate de asta riscam ca generatiile tinere sa devina incantate de tot felul de promisiuni ale celor care sustin viziuni totalitare. 4. Semnatura indiana e plina de umor, sunt niste episoade in carte absolut geniale pe care le-as reciti oricand cu drag si pana la urma mesajul e unul de „se poate”, nu unul de „vai, ce ratat sunt!”. 5. O oda a lecturii (si in special a poeziei) atat de eficienta si de elocventa eu nu am mai intalnit in niciun roman citit recent. Cand citesti cat de greu ii era protagonistului sa faca rost de carti pe care isi dorea sa le citeasca si ce atmosfera misto se crea noaptea cand asculta alaturi de colegii de camera carti audio, iti vine mai usor sa apreciezi ca poti oricand sa deschizi o carte si sa o rasfoiesti.
Genul de personaje si de poveste care te fac sa-ti dai seaman cat de norocosi suntem noi cei care avem toate simturile intregi si ce bine e ca am scapat de comunism!