What do you think?
Rate this book
Aus meinem Leben
Abenteurer und Diplomat, Hochstapler und Intrigant, Alchimist und Freimaurer, Theologe, Komödiendichter, Ökonom, Philosoph - der größte Verführer der Geschichte war mehr als nur ein Frauenheld. Roger Willemsen zeigt den ganzen Casanova und damit das aufregende Bild einer Epoche, die mit der Französischen Revolution zu Ende ging.
446 pages, Paperback
About the author
Giacomo Casanova
1,464 books277 followersA seminary expelled Giovanni Jacopo Casanova de Seingalt, Italian adventurer, who afterward wandered Europe, met luminaries, worked in a variety of occupations, established a legendary reputation for lust, and chronicled his memoirs.
Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt, a Venetian, authored book. People regard Histoire de ma vie ( Story of My Life ), his main book, part autobiography, as one most authentic source of the customs and norms of social life during the 18th century.
He, sometimes called the greatest lust of the world, so famously womanized with his synonymous name with the art of seduction.
Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt, a Venetian, authored book. People regard Histoire de ma vie ( Story of My Life ), his main book, part autobiography, as one most authentic source of the customs and norms of social life during the 18th century.
He, sometimes called the greatest lust of the world, so famously womanized with his synonymous name with the art of seduction.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
August 31, 2020
Nimeni nu poate spune cu mîna pe inimă dacă Giacomo Casanova (1725 - 1798) a fost un simplu mitoman prins în plasa propriilor fabulații, un erotoman demn de dispreț sau un metafizician cinic, care a predicat înaintea altora virtuțile hedonismului și „adevărul” (lui Yuval Noah Harari) că fericirea se reduce la o sumă de senzații fizice.
Povestea vieții mele s-a tipărit pentru prima dată, în mai multe volume, între 1826 și 1832 (așadar, după moartea autorului), la o editură din Leipzig, fiind trecută imediat în Index librorum prohibitorum (catalogul cărților interzise de Vatican) din pricina scenelor licențioase și a afirmațiilor agnostice. Într-o drastică selecție și sub titlul (cam nepotrivit) de Memorii, o primă traducere în română s-a tipărit în 1970, la editura Univers. Am răsfoit-o prin liceu. Ceea ce m-a mirat întru cîtva e că n-am găsit în carte nimic indecent...
Venețianul Casanova (s-a născut în 2 aprilie 1725, din părinți comedianți) începe să-și depene „memoriile", la vîrsta de 72 de ani, în limba franceză. Într-o amuzantă prefață, explică de ce a ales să scrie în această limbă. Susține că franceza e mai răspîndită decît italiana, limba lui maternă, și mai conservatoare, fiindcă nu primește ușor neologisme. Franceza e „cea mai limpede și cea mai logică dintre toate limbile" [pămîntului]. Memoriile sale relatează un șir impresionant de peripeții de natură picarescă și amoroasă: dueluri, evadări din temniță, bătăi studențești cu „poliția", cuceriri etc.
Giacomo Casanova e mereu un personaj versatil, ironic, sceptic, un practicant incorigibil al plăcerilor senzuale, un păcătos nepăsător. Are o „morală extrem de laxă" și este, adesea, un simplu șarlatan. Pentru a da numai un exemplu, în ochii marchizei d'Urfé, prea credulă, sărmana, Casanova trece drept un studios al Cabalei, un savant abstras și un ascet. Rămîne, totuși, un soi de filosof amator, un pragmatist al iubirii instantanee, un senzual printre cartesieni și un cartesian printre senzuali. Desigur, nu a fost singurul libertin din veacul al XVIII-lea.
Recunoaște galeș: „Am fost toata viața victima simțurilor; mi-au plăcut raznele, am trăit necontenit în greșeli".
Buchetul cuceririlor sale numără, dacă specialiștii au calculat corect, 122 de roze. În treacăt fie spus, prozatorul H. G. Wells tot cam atîtea a cules (a se vedea David Lodge, Un om făcut din bucăți). Din lista lui Casanova, citez cîteva nume de frumoase: Lucia, Angela, Nanette, Marton, perfida Charpillon. E un desăvîrșit cunoscător în materie. Apreciază parfumurile, pielea femeilor de o albeață strălucitoare, firescul ținutei... Cum vedem, idealul său de frumusețe feminină nu e cîtuși de puțin unul medieval. Autorului nu i-a plăcut femeia angulară și suptă, numai piele si os, ci femeia „împlinită", cu vorba înțeleaptă a lui Eminescu...
Cîteva fraze memorabile:
● „Viața mea mi-e subiectul și subiectul mi-e viața". Asta a spus și Montaigne într-un eseu. Numai că înțeleptul Montaigne nu s-a prea omorît după femei...
● „Dumnezeu nu încetează de a exista decît pentru cei care concep că inexistența lui e posibilă".
● „Vei rîde [cititorule] cînd vei vedea că adesea n-am șovăit să înșel pe cîte un năuc, pe cîte o lichea sau pe cîte un prost, cînd am fost nevoit s-o fac. În ce privește femeile, sînt înșelări reciproce, care nu intră la socoteală, întrucît cînd e vorba de dragoste, fiecare în parte e și înșelător și înșelat".
● „Trebuie să spun aici că am găsit excesul în minus mult mai primejdios decît cel în plus". Am citat de multe ori vorba asta, deși optez pentru „excesul în minus”.
● „Moartea e un monstru care gonește din marele teatru [al lumii] un spectator atent înainte ca piesa care-l interesează peste măsură să se fi sfîrșit. De n-ar fi decît atît și tot ar ajunge să ne facă s-o urîm".
Povestea vieții mele s-a tipărit pentru prima dată, în mai multe volume, între 1826 și 1832 (așadar, după moartea autorului), la o editură din Leipzig, fiind trecută imediat în Index librorum prohibitorum (catalogul cărților interzise de Vatican) din pricina scenelor licențioase și a afirmațiilor agnostice. Într-o drastică selecție și sub titlul (cam nepotrivit) de Memorii, o primă traducere în română s-a tipărit în 1970, la editura Univers. Am răsfoit-o prin liceu. Ceea ce m-a mirat întru cîtva e că n-am găsit în carte nimic indecent...
Venețianul Casanova (s-a născut în 2 aprilie 1725, din părinți comedianți) începe să-și depene „memoriile", la vîrsta de 72 de ani, în limba franceză. Într-o amuzantă prefață, explică de ce a ales să scrie în această limbă. Susține că franceza e mai răspîndită decît italiana, limba lui maternă, și mai conservatoare, fiindcă nu primește ușor neologisme. Franceza e „cea mai limpede și cea mai logică dintre toate limbile" [pămîntului]. Memoriile sale relatează un șir impresionant de peripeții de natură picarescă și amoroasă: dueluri, evadări din temniță, bătăi studențești cu „poliția", cuceriri etc.
Giacomo Casanova e mereu un personaj versatil, ironic, sceptic, un practicant incorigibil al plăcerilor senzuale, un păcătos nepăsător. Are o „morală extrem de laxă" și este, adesea, un simplu șarlatan. Pentru a da numai un exemplu, în ochii marchizei d'Urfé, prea credulă, sărmana, Casanova trece drept un studios al Cabalei, un savant abstras și un ascet. Rămîne, totuși, un soi de filosof amator, un pragmatist al iubirii instantanee, un senzual printre cartesieni și un cartesian printre senzuali. Desigur, nu a fost singurul libertin din veacul al XVIII-lea.
Recunoaște galeș: „Am fost toata viața victima simțurilor; mi-au plăcut raznele, am trăit necontenit în greșeli".
Buchetul cuceririlor sale numără, dacă specialiștii au calculat corect, 122 de roze. În treacăt fie spus, prozatorul H. G. Wells tot cam atîtea a cules (a se vedea David Lodge, Un om făcut din bucăți). Din lista lui Casanova, citez cîteva nume de frumoase: Lucia, Angela, Nanette, Marton, perfida Charpillon. E un desăvîrșit cunoscător în materie. Apreciază parfumurile, pielea femeilor de o albeață strălucitoare, firescul ținutei... Cum vedem, idealul său de frumusețe feminină nu e cîtuși de puțin unul medieval. Autorului nu i-a plăcut femeia angulară și suptă, numai piele si os, ci femeia „împlinită", cu vorba înțeleaptă a lui Eminescu...
Cîteva fraze memorabile:
● „Viața mea mi-e subiectul și subiectul mi-e viața". Asta a spus și Montaigne într-un eseu. Numai că înțeleptul Montaigne nu s-a prea omorît după femei...
● „Dumnezeu nu încetează de a exista decît pentru cei care concep că inexistența lui e posibilă".
● „Vei rîde [cititorule] cînd vei vedea că adesea n-am șovăit să înșel pe cîte un năuc, pe cîte o lichea sau pe cîte un prost, cînd am fost nevoit s-o fac. În ce privește femeile, sînt înșelări reciproce, care nu intră la socoteală, întrucît cînd e vorba de dragoste, fiecare în parte e și înșelător și înșelat".
● „Trebuie să spun aici că am găsit excesul în minus mult mai primejdios decît cel în plus". Am citat de multe ori vorba asta, deși optez pentru „excesul în minus”.
● „Moartea e un monstru care gonește din marele teatru [al lumii] un spectator atent înainte ca piesa care-l interesează peste măsură să se fi sfîrșit. De n-ar fi decît atît și tot ar ajunge să ne facă s-o urîm".
July 14, 2025
La grande bellezza
Dieser Auszug aus den persönlichen Memoiren eines der wohl berühmtesten Italiener ist gekleidet in das, dem Inhalt gebührende, wunderschöne Gewand der Reclam Klassiker Ausgaben. Diese beinhaltet erotische und andere auf- und anregende Begebenheiten, in welchen der Weg stets wichtiger scheint als das Ziel. Schon sein Ausbruch aus den Bleikammern des Dogenpalastes beispielsweise liest sich spannend wie ein Abenteuerroman. Giacomo Casanova sorgt mit seiner Intelligenz und der Weitsicht dieser Notizen für die vollständigste und farbigste Abbildung des 18. Jahrhunderts in der Weltliteratur.
Dieser Auszug aus den persönlichen Memoiren eines der wohl berühmtesten Italiener ist gekleidet in das, dem Inhalt gebührende, wunderschöne Gewand der Reclam Klassiker Ausgaben. Diese beinhaltet erotische und andere auf- und anregende Begebenheiten, in welchen der Weg stets wichtiger scheint als das Ziel. Schon sein Ausbruch aus den Bleikammern des Dogenpalastes beispielsweise liest sich spannend wie ein Abenteuerroman. Giacomo Casanova sorgt mit seiner Intelligenz und der Weitsicht dieser Notizen für die vollständigste und farbigste Abbildung des 18. Jahrhunderts in der Weltliteratur.
September 5, 2024
Nichts kann dem denkenden Menschen teurer sein als das Leben; dennoch beweist der am meisten Sinnesfreude, der die allzu schwierige Kunst am besten versteht, es rasch verstreichen zu lassen. Man will es nicht verkürzen, sondern man möchte, dass sein Verstreichen durch das Vergnügen unmerklich wird.
March 3, 2023
Casanova sau Don Juan este cunoscut ca fiind seducatorul suprem, playboy-ul absolut al literaturii si nu numai, servind drept inspiratie pentru multe opere cum ar fi Don Giovanni de Mozart. A devenit un simbol pentru barbatul cuceritor, aratos si aventurier. Insa oare ne-am pus intrebarea daca il cunoastem cu adevarat?
Cartea de fata cuprinde memoriile sale scrise la castelul Dux din Boemia. Povestea incepe odata cu capitolul dedicat copilariei sale cand aflam ca s-a nascut din iubirea nebunatica dintre un actor aventurier si o fata nobila rapita de acasa. A fost un copil foarte bolnavicios si palid iar instruirea si-a facut-o la un preot unde s-a dovedit a fi foarte inteligent.
Bettina, sora dascalului sau e prima lui iubire insa fata se va casatori pana la urma cu un alt barbat. Giacomo face apoi pasiune pentru un "castrat" pe numele Bellino, ce se va dovedi pana la urma a fi fata, insa le seduce si pe surorile sale. Dupa aceasta isprava urmeaza un sir lung de seductii ale unor femei, unele sclave, unele curtezane, unele nobile: Doamna F., Henriette, C.C., domnisoara de la M-re, Lucrezia plus mama ei, Leonilda, Lia, Irene etc.
De-a lungul cartii vom afla detaliat toate metodele prin care aceste femei au cazut prada sarmului dezarmant al lui Casanova.
Foarte interesant, daca cititorul se asteapta la detalii fierbinti, descrieri lascive, amanunte indecente atunci va fi dezamagit pentru ca opera se bazeaza mai mult pe viata lui Casanova si vorbeste despre arta de a seduce, despre tactici, continand aforisme despre viata si iubire si concentrandu-se mai deloc pe actul in sine. Astfel ca, desi este o carte erotica si vorbeste despre eros, este foarte putin explicita, ceea ce ii confera un anumit mister.
Arta seductiei e ridicata la rang de stil de viata. Totul este bine gandit si tacticizat, personajul dorind seductia atat a trupului cat si al sufletului unei doamne. Nu exista nimic vulgar si brutal in volum, totul este foarte 'vanilla'.
Foarte interesant, cartea ne face sa redescoperim arta de a face curte unei femei si felul in care aceasta la randul ei se lasa curtata, plina de gratie si aprecere fata de un asemenea gest de la un domn. Din pacate, in ziua de azi aceasta arta este prea putin folosita, chiar uitata si neapreciata de doamne.
Casanova a fost asadar un amant atent, tandru, nu a umilit femeile ci le-a respectat bucurandu-se cu adevarat si in deplina fericire de fiecare moment pe care l-a petrecut in compania lor.
Toate bune si frumoase, insa, aceasta indeletnicire mie mi s-a parut foarte obositoare si epuizanta pentru ca, pana la urma, e foarte multa bataie de cap cu toate aceste doamne si ale lor nazuinte si convingeri mereu schimbatoare. Pana la urma nici nu stiu cine pe cine a epuizat mai mult.
In incheiere iata si cateva citate care ne vorbesc despre arta de a seduce:
"Caci iubirea e un fel de nebunie asupra careia filozofia nu are nicio putere; o boala de care omul se poate imbolnavi la orice varsta, si care este incurabila daca omul este lovit de ea la batranete."
"O femeie frumoasa, dar lipsita de inteligenta, nu-i ofera nimic amantului dupa momentele de voluptate carnala pe care farmecele ei i le-au putut darui. O femeie urata poate, prin inteligenta ei, sa-l faca pe barbat sa se indragosteasca atat de mult de ea, incat sa nu-si mai doreasca nimic altceva."
"Daca aceste femei ne iubesc, ele trebuie sa se teama ca ne vor pierde si, de aceea, trebuie sa faca tot ce pot ca sa mentina vie dorinta noastra de a izbuti sa le posedam."
"El mai spunea si ca nimic nu-i mai greu de indurat decat incertitudinea, si de aceea condamna gandirea, pentru ca din ea se naste indoiala."
"S-ar putea ca lectura unora dintre ele sa le duca la pierzanie pe multe fete; dar este sigur ca lectura romanelor bune le invata cum sa se poarte frumos si dezvolta in ele anumite virtuti sociale."
Cartea de fata cuprinde memoriile sale scrise la castelul Dux din Boemia. Povestea incepe odata cu capitolul dedicat copilariei sale cand aflam ca s-a nascut din iubirea nebunatica dintre un actor aventurier si o fata nobila rapita de acasa. A fost un copil foarte bolnavicios si palid iar instruirea si-a facut-o la un preot unde s-a dovedit a fi foarte inteligent.
Bettina, sora dascalului sau e prima lui iubire insa fata se va casatori pana la urma cu un alt barbat. Giacomo face apoi pasiune pentru un "castrat" pe numele Bellino, ce se va dovedi pana la urma a fi fata, insa le seduce si pe surorile sale. Dupa aceasta isprava urmeaza un sir lung de seductii ale unor femei, unele sclave, unele curtezane, unele nobile: Doamna F., Henriette, C.C., domnisoara de la M-re, Lucrezia plus mama ei, Leonilda, Lia, Irene etc.
De-a lungul cartii vom afla detaliat toate metodele prin care aceste femei au cazut prada sarmului dezarmant al lui Casanova.
Foarte interesant, daca cititorul se asteapta la detalii fierbinti, descrieri lascive, amanunte indecente atunci va fi dezamagit pentru ca opera se bazeaza mai mult pe viata lui Casanova si vorbeste despre arta de a seduce, despre tactici, continand aforisme despre viata si iubire si concentrandu-se mai deloc pe actul in sine. Astfel ca, desi este o carte erotica si vorbeste despre eros, este foarte putin explicita, ceea ce ii confera un anumit mister.
Arta seductiei e ridicata la rang de stil de viata. Totul este bine gandit si tacticizat, personajul dorind seductia atat a trupului cat si al sufletului unei doamne. Nu exista nimic vulgar si brutal in volum, totul este foarte 'vanilla'.
Foarte interesant, cartea ne face sa redescoperim arta de a face curte unei femei si felul in care aceasta la randul ei se lasa curtata, plina de gratie si aprecere fata de un asemenea gest de la un domn. Din pacate, in ziua de azi aceasta arta este prea putin folosita, chiar uitata si neapreciata de doamne.
Casanova a fost asadar un amant atent, tandru, nu a umilit femeile ci le-a respectat bucurandu-se cu adevarat si in deplina fericire de fiecare moment pe care l-a petrecut in compania lor.
Toate bune si frumoase, insa, aceasta indeletnicire mie mi s-a parut foarte obositoare si epuizanta pentru ca, pana la urma, e foarte multa bataie de cap cu toate aceste doamne si ale lor nazuinte si convingeri mereu schimbatoare. Pana la urma nici nu stiu cine pe cine a epuizat mai mult.
In incheiere iata si cateva citate care ne vorbesc despre arta de a seduce:
"Caci iubirea e un fel de nebunie asupra careia filozofia nu are nicio putere; o boala de care omul se poate imbolnavi la orice varsta, si care este incurabila daca omul este lovit de ea la batranete."
"O femeie frumoasa, dar lipsita de inteligenta, nu-i ofera nimic amantului dupa momentele de voluptate carnala pe care farmecele ei i le-au putut darui. O femeie urata poate, prin inteligenta ei, sa-l faca pe barbat sa se indragosteasca atat de mult de ea, incat sa nu-si mai doreasca nimic altceva."
"Daca aceste femei ne iubesc, ele trebuie sa se teama ca ne vor pierde si, de aceea, trebuie sa faca tot ce pot ca sa mentina vie dorinta noastra de a izbuti sa le posedam."
"El mai spunea si ca nimic nu-i mai greu de indurat decat incertitudinea, si de aceea condamna gandirea, pentru ca din ea se naste indoiala."
"S-ar putea ca lectura unora dintre ele sa le duca la pierzanie pe multe fete; dar este sigur ca lectura romanelor bune le invata cum sa se poarte frumos si dezvolta in ele anumite virtuti sociale."
January 23, 2023
Aveam de mult timp de gând să citesc cartea acestui mare cuceritor, pe parcurs am aflat că a scris mii de pagini, iar ediția de față e doar o selecție; din punctul meu de vedere una nu foarte reușită.
Recunosc, am vrut să o termin cât mai repede, probabil nu m-a prins așa cum speram felul de a povesti al autorului. Și nu pot spune că ediția pe care am citit-o nu a avut suficiente picanterii, nici nu am încercat să o citesc pentru asta, dar abundă în detalii prea puțin interesante pentru un cititor din secolul 21; personaje care nu îmi spuneau nimic trebuia să le caut mereu în notele finale.
Cel mai mult cred că mi-a plăcut capitolul intitulat Lia, mi-a amintit de o scenă din Friends cu Chandler și Phoebe protagoniști...😁
Recunosc, am vrut să o termin cât mai repede, probabil nu m-a prins așa cum speram felul de a povesti al autorului. Și nu pot spune că ediția pe care am citit-o nu a avut suficiente picanterii, nici nu am încercat să o citesc pentru asta, dar abundă în detalii prea puțin interesante pentru un cititor din secolul 21; personaje care nu îmi spuneau nimic trebuia să le caut mereu în notele finale.
Cel mai mult cred că mi-a plăcut capitolul intitulat Lia, mi-a amintit de o scenă din Friends cu Chandler și Phoebe protagoniști...😁
March 6, 2020
Interesting insights in the 18th century in Venice.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews