„Viața e simplă“ era deviza lui de tinerețe. Născut într-o familie de evrei cu veche tradiție în Țările Române, Mihail Sebastian a trăit însă în cea mai zbuciumată epocă din istoria modernă a Europei. S-a născut la Brăila, înaintea Primului Război Mondial, a citit, a scris, a iubit și a călătorit înaintea celui de al Doilea, a cunoscut teroarea antisemită părăsit de prieteni și a murit pe neașteptate în zorii așezării lumii în matca totalitarismului sovietic. Reconstituirea acestei vieți împletește cu măiestrie contextul istoric și intelectual al vremii cu scrierile gazetărești, cu lecturile, romanele, piesele de teatru și Jurnalul lui, într-un portret mai actual ca oricând pentru Europa zilelor noastre.
Tatiana Niculescu este o scriitoare română, fost producător de programe și prezentator la radio BBC World Service Londra și redactor-șef al secției BBC WS în limba română, autoare de biografii interbelice, cărți neficționale, romancieră și dramaturg.
Tatiana Niculescu a studiat Litere la Universitatea București, absolvind ulterior și Institutul european de jurnalism Robert Schuman din Bruxelles (în original, Robert Schuman European Institute of Journalism). Între 1994 și 2004, a fost editor și prezentator al secției române a BBC World Service din Londra. Între 2004 și 2008 a condus biroul BBC World Service din București.
În 2006 a publicat prima sa carte de non-ficțiune, Spovedanie la Tanacu, numită de critică un "In cold blood" românesc.
Când am văzut la Radu Paraschivescu că se va lansa o biografie despre Mihail Sebastian, scrisă de Tatiana Niculescu, am decis instant să cumpăr volumul și să merg la lansare. Cum m-am întors de la eveniment, m-am și apucat de SINGUR. Credeam că știu cam tot ce era de știut despre Sebastian, însă cartea, atât de bine scrisă și documentată, m-a făcut să descopăr lucruri noi. Să înțeleg chestiuni în plus, să aflu detalii și mai finisate despre prieteniile, trădările, visările lui întrerupte constant.
Vă recomand să citiți cartea asta dacă vă place sau nu Sebastian. Este, firește, despre viața lui (și sunt multe detalii candide, intime, adorabile din perioada interbelică), dar este și despre greșelile pe care istoria le face. Iar noi, ca oameni care duc istorii mai departe, avem cumva obligația de a ne documenta, de a citi, de a face tot ce ține de noi să evităm ca visările să fie întrerupte.
O biografie foarte bine documentată, impresionantă pentru informațiile pe care le-a transmis! Mihail Sebastian, un om singur într-o lume plină de oameni care ar fi trebuit să îl prețuiască mai mult.
"Voluptatea de a fi singur într-o lume care te crede al ei. Nu orgoliu. Nici timiditate măcar. Ci firească, simplă, involuntară rămânere a ta în tine."
L-am cunoscut pe Mihail Sebastian înainte să apuc să-i citesc cărțile. Știam numele, îi știam titlurile, dar ceva m-a ținut departe de toate. Probabil aveam impresia că este un autor siropos și nu este neapărat genul meu, dar după ce am citit cartea Tatianei Niculescu despre viața sa realizez ce naiv am fost. Mihail Sebastian este de fapt un pseudonim luat la finalul anilor ‘30 din cauza circumstanțelor care făceau România un loc deloc prietenos pentru cetățenii de origine evreiască. Chiar dacă era născut la Brăila și tatăl său luptase sub steagul românesc în Primul Război Mondial, asta nu i-a scutit familia de toate repercusiunile asupra evreilor. Iosif Mendel Hechter pe numele său real, a continuat să scrie în această perioadă, să se zbată în sărăcie, să trăiască sub teama zilei de mâine din cauza ascensiunii legionarilor către puterea din România și a naziștilor în toată Europa. Puțin ironic, Sebastian a supraviețuit acestor încercări doar pentru a-și găsi sfârșitul la scurt timp într-un accident care a pus de-a lungul timpului niște semne de întrebare și pe care parcă l-a prevestit în cartea “Accidentul”, așa cum susține Tatiana Niculescu și o carte pe care abia aștept să o citesc. Toate cărțile sale sunt scrise în acea perioadă de grea încercare, toate iubirile și prieteniile trădate sunt cumva transpuse în caracterele personajelor, iar acum, după ce i-am citit viața pusă în scenă de Tatiana Niculescu într-un mod absolut captivant, cu siguranță voi parcurge scrierile sale cu alți ochi. Ce om sclipitor, ce destin tragic..
Iubindu-l pe Sebastian, nu se poate să nu îți placă o carte precum "Singur", în care Tatiana Niculescu a scris atât de frumos despre omul bun, cald și cinstit care a fost Iosi.❤️
"Apartamentul lui din București, căptușit cu rafturi, e o fabulos-cotropitoare bibliotecă pe care tânărul din compartimentul de tren o descoperă la a doua lor întâlnire, ca din întâmplare, căci bătrânul Sulitzer se dovedește a-i fi vecin. Fâstâcit, înțelept, hâtru, cu ochelarii pe nas, abia așteaptă să-i citească musafirului din cărțile lui preferate. I le arată pe rând, le scoate din raft cu o mângâiere, le vorbește îndrăgostit și familiar."
Pentru prima dată în câțiva ani de când particip la astfel de evenimente, am început să citesc cartea Tatianei Niculescu chiar înainte de lansarea acesteia la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Aveam intenția doar să o răsfoiesc puțin, însă mi-a atras atenția fragmentul de mai sus. Nu le vorbesc (încă) cărților din bibliotecă - cel puțin nu cu voce tare - dar nu m-ar deranja deloc dacă ajung să o fac. Pentru că și eu împărtășesc aceeași pasiune pentru lectură și pentru obiectul cult care se numește Carte.
Pe Mihail Sebastian încă nu l-am citit. Și poate că e mai bine, astfel am ajuns să îl cunosc un pic pe autorul evreu care a trăit în plină epocă a antisemitismului violent, dus la extrem. Și poate îl voi vedea cu alți ochi înainte de a-l cunoaște și prin ceea ce a scris.
Nu este numai o biografie, e totodată și o carte de istorie, presărată din loc în loc cu evenimentele din vremea vieții lui M. Sebastian, începând cu nașterea lui în 1907, anul răscoalei, apariția mișcării legionare și agitații ani dintre 1933 și 1945 și culminând cu schimbarea regimului regalist cu cel comunist, fiecare având ideologii diametral opuse. Pentru mine, ca pasionat de istorie, acest lucru a fost un plus.
Povestea Tatianei Niculescu Bran este mai aproape de o relatare jurnalistică decât de o biografie consistentă, academică sau de una romanțată, literaturizată. Mi-a fost greu să găsesc virtuți scriiturii, dar până la urmă m-am atașat de carte, datorită limpezimii care îi dă voie mult iubitului meu Sebastian să prindă viață, cu firea lui melancolică, iertătoare și iubitoare de libertate cu tot.
Criticul literar Charles Augustin Sainte-Beuve spunea despre scris că e "plăcerea de a cunoaște spiritele, nu de a le domina". Tot el era de părere că "este greu să descoperi adevărul asupra oamenilor ca și asupra lucrurilor, iar după ce l-ai descoperit nu e mai puțin dificil să-l păstrezi."
Cam același lucru a făcut și autoarea acestui volum de biografie, a cunoscut "spiritul" lui Sebastian. Cred că "meseria" de biograf e destul de dificilă, necesită o anumită "sclipire"...dar are frumusețea ei aparte, unică.
Mihail Sebastian...ce-aș mai putea scrie eu despre el? Nimic nou, cam toți știm itinerariul vieții acestui scriitor care a trăit într-o perioadă neagră a istoriei moderne. Intelectualul evreu face parte din generația strălucită a literaturii interbelice, alaturi de Eliade, Holban, Camil Petrescu, Nae Ionescu. Format în atmosferă revistei "Cuvântul", acesta face până la un punct carieră literară alaturi de Mircea Eliade. Cea mai importantă scriere a lui Sebastian este "De două mii de ani", în care scriitorul își propune un sondaj interior spre a-și lămuri destinul, fatalitatea de a aparține comunității iudaice.
O carte în care se observă vasta documentare a vieții lui Sebastian, o personalitate prea puțin înțeleasă și iubită. O carte ce reliefează și latura istorică a epocii interbelice, cu schimbările politice care anunță reconfigurarea Europei.
Tatiana Niculescu adună în acest roman tot ce s-a scris despre Mihail Sebastian. Și ce a scris autorul, inclusiv jurnalul lui. Pentru cine nu a citit nimic despre Mihail Sebastian este o excelentă cale de a-i afla viața și opera. Pentru mine, citindu-i operele și jurnalul, a fost o reamintire despre cine a fost omul și autorul Mihail Sebastian. Iar titlul este o alegere excelentă, în sensul că nu cred că ilustrează mai bine cine a fost el decât o face un simplu și dureros cuvânt: Singur.
La fel de bună, documentată și agreabilă la lectură precum celelalte biografii scrise de T.N. pe care le-am citit. Mihail Sebastian rămâne unul dintre scriitorii români cu o viață trăită la cele mai înalte cote de dramatism, iar moartea sa tragică, la doar 37 de ani, nu vine decât să completeze oarecum firesc suferințele și neajunsurile îndurate în timpul vieții, în primul rând din cauza statutului său de evreu într-o Românie profund antisemită, "de la vlădică până la opincă".
Am adorat toata cartea, de la inceput pana la finalul ei emotionant. Cel mai mult mi-a placut latura istorica a cartii, am trait prin carte in acei ani, m-am plimbat pe strazile din Bucuresti si am vazut cum porneste un razboi. Am inteles mai bine situatia trista a evreilor din Romania din acea perioada si am descoperit cum a pornit al doilea Razboi mondial, cum s-a desfasurat in Romania si cum s-a incheiat. Am descoperit amanunte interesante despre scriitori si politicieni din Romania si am vazut cum s-a transfornat relatia lor in raport cu Sebastian. Simt ca vreau sa pun mana si pe "Jurnalul" scriitorului si sa descopar mai mult si mai mult.
O carte care se citește cu un nod în gât. E povestea unui om prea bun și prea lucid pentru vremurile în care a trăit. Tatiana Niculescu scrie simplu, curat, fără romanțări – și tocmai asta te lovește mai tare. Afli despre prietenii care l-au trădat, despre iubirea care n-a fost să fie, despre cum poți rămâne om chiar când lumea în jur se destramă. Sebastian nu e doar un personaj de manual, e un om care și-a purtat singurătatea cu demnitate. O biografie care te lasă tăcut, dar recunoscător.
Istoria pe care am învățat-o la școală nu are nicio legătură cu viața reală, iar consecința e că toți cei care sunt animați astăzi de partide naționaliste nu știu câte vieți au fost distruse de legionari si cât rău au semănat în societate. Viața lui Sebastian e un exemplu de destin ciopârțit de astfel de ideologii.
Fairly short and not as coherent as the book about Nae Ionescu; this of course may be due to the fact that I read M Sebastian's journal (both in English and then later in Romanian) and his novels (and at least one novel that is partly about him), so I knew much more than in the case of his mentor. The book is short and easy to read but frankly I expected more.
Stilul autoarei mi s-a parut cam tern, povestirea prea seaca, insa Mihail Sebastian a fost o persoana cu o viata foarte interesanta. De fapt, mai mult decat viata sa, personalitatea iese in evidenta. Pana la urma, biografia s-a dovedit interesanta, mai ales a doua jumatate. Am aflat detalii despre autor, cat si context istoric interesant si detalii despre alte personalitati din proximitatea unui intelectual care a fost foarte mult timp ascuns sub presul intai legionar, apoi comunist al istoriei romane. Si mai mult decat biografia aceasta, merita citite romanele si piesele de teatru ale lui Sebastian, ceea ce imi propun sa fac cat mai repede.
'Singur' este biografia autorului roman de origine evreiasca, Iosif Hetcher, cunoscut în cercul literar romanesc sub pseudonimul Mihail Sebastian. Chiar dacă am citit numai o carte de autor, 'Orașul cu salcâmi', povestea lui m-a emoționat pana la ultima pagina. Niculescu, nu numai ca împărtășeste cu cititorul extracte din jurnalul lui M. Sebastian, dar le asociază cu idei sau personaje din romanele autorului, arătând cât de personală și intimă este arta lui. De asemenea, contextul politic în care a trăit Iosif, a cărui nume și orientare religioasa i-au marcat și format viața atât privata cât și de artist, e unul pe care romanii îl uita sau poate un trecut pe care încă nu pot sa îl accepte, dar pe care Niculescu îl diseacă și expune pentru ceea ce a fost.
Heart breaking read in the context of today’s rise of extremism. We downgraded one century. It is also such a sad reality to realise how most of Romania’s bright minds were such POS
Citind despre viața acestui om, în mintea mea, a tresărit un pescar bătrân pe nume Santiago. Eu nu as conchide cu "look in my face: my name is Might have been" ci mai degrabă “But man is not made for defeat. A man can be destroyed but not defeated.”
Ducând o viață plină de literatură, teatru, cultură și cu un final tragic, Mihail Sebastian a știut cum să facă față regimului din ce în ce mai antisemit, dar și să își păstreze prietenii în ciuda viziunilor sociopolitice diferite. Deși e o biografie, mi-ar fi plăcut ca textul să aibă o notă mai personală. 4⭐
Ce frumos s-au înlțuit în calea mea- expozitia 35 de ani de la revolutie se la Mita Biciclista, apoi jurnalul Monicai Lovinescu (pe care inca il citesc) si expozitia de anul acesta din acelasi loc, Intalniri- sau cum se creeaza o lume noua si viata lui Mihail Sebastian. Imi place mult tesatura aceasta ce se creeaza! 💚
“Condiția noastră naturală este libertatea, stare dificilă, dramatică și obligatorie.”
Am început cartea avându-l deja pe Mihail Sebastian în topul autorilor mei preferați din România, și am încheiat-o fascinată de omul din spatele romanelor și pieselor de teatru.
Parcurgând volumul nu are cum să nu te cuprindă un sentiment de frustrare - în primul rând că un autor atât de talentat a trecut prin grele încercări și s-a stins într-un mod atât de stupid și ironic; în al doilea rând că un număr șocant de scriitori autohtoni consacrați au fost complici (tacit sau direct) într-una din cele mai odioase perioade din istoria modernă a României. În același timp, am dezvoltat o admirație pentru perseverența sa desăvârșită, și pentru capacitatea de a crea chiar și în momentele cele mai lipsite de speranță pentru ziua de mâine.
O lectură potrivită atât amatorilor de istorie contemporană, cât și celor care sunt interesați de aceasta dar nu doresc să parcurgă un volum impersonal, care listează doar date și evenimente. Un posibil duș rece pentru cei care privesc cu drag și jind la anii interbelici, cosmetizând neajunsurile acestora. O biografie a unui destin tragic, cu idei prea moderne pentru vremea aceea, dar a unui om care merită un loc de seamă în literatura română modernă.
"Voluptatea de a fi singur într-o lume care te crede al ei. Nu orgoliu. Nici timiditate măcar. Ci fireasca, simpla, involuntara rămânere a ta în tine."
Sebastian ar fi ales, poate, drept inscripţie pe mormânt, în ziua acelei întâlniri târzii, versul din Dante Gabriel Rosetti, pe care şi-l însemnase cândva în Jurnal: "Look in my face: my name is Might-have-been. Uită-te în ochii mei: Neîmplinit mă cheamă."