4,75⭐️
✨Pe autoarea romanului am cunoscut-o prin intermediul celor două povestioare din antologiile crăciunistice, care, la momentele respective, mi-au plăcut foarte mult. Îmi aduc aminte că la una din ele am scăzut punctajul din cauza faptului că nu prea am avut dialog, însă, modul de scriere, acțiunile și conturarea personajelor (în ambele situații), a sentimentelor/stărilor pe care le au m-au făcut să vreau să o descopăr mai mult și mi-am propus să citesc tot ce a scris și ce va scrie de acum în colo.
✨Așa am ajuns să am în mână, ulterior și în bibliotecă, „Euforie viciată”, un roman pe care l-am lecturat în mai puțin de 6 ore. Și asta nu s-a întâmplat datorită numărului mic de pagini, ci a acțiunii în sine, a personajelor, dar și a modului în care a reușit să contureze acea relație, a cărei evoluție a fost una frumoasă și lipsită de toxicitate. Mai am eu înclinații spre romanele în care personajele sau relațiile lor sunt toxice, însă în cazul de față mă bucur că nu a fost cazul.
✨Aris și Edith au fost personajele potrivite aflate la locul potrivit. Mi-a plăcut foarte mult de ei, deși am avut momente în care îmi venea să îi bat cap în cap. Iubirea plutea în aer, semnalele erau evidente încă de la început, iar ei o țineau una și bună cu prietenia. Au fost tare simpatici, au avut replici amuzante, am râs mult cu ei (mai ales în vacanța din Hawaii), dar am simțit și multe, multe emoții. De scenele 🌶️ dintre ei nu are rost să zic ceva, că au fost în calitatea și cantitatea potrivită.
✨Am scăzut punctajul pentru că, la unele capitole, am simțit că acțiunea este ușor grăbită și lipsesc anumite detalii.
✨În rest, cartea a fost mai mult decât perfectă și îmi doresc să nu o fi terminat niciodată.