„În această lume așezată a vacanțelor noastre și a traseelor pe care le stabilim mereu în avans ca într-o conspirație sau, mai degrabă, ca într-o incantație, mă simt și acum în deplină siguranță.”
Vacanțele anilor ʼ80 au un aer previzibil, liniștitor: sejurul la mare rezervat prin agenția ONT, excursiile pe munte, camerele de hotel, gazdele. Lipsurile sunt și ele o constantă, dar Adina întreabă la fiecare restaurant, plină de poftă și de speranță: „Pepsi aveți?“
Mâncarea inclusă în pachetul de vacanță e puțină și proastă, la Vila Lili nu se dă căldură, ciocolata de la Shop e doar pentru turiștii străini. Însă niciun neajuns nu-i descurajează, nici măcar pe Anton, care-și risipește supărarea rostind cuvinte împotriva „iubitului conducător“. Sandviciurile și chiftelele pregătite de Doina pentru drum sunt surse de energie în momentele de relaxare petrecute împreună, la munte, la mare, în orice împrejurare.
Citate din carte
„Și uite așa mi se hotărăște mie soarta – ca să nu mă transform într-un copil sălbatic precum Mowgli din Cartea junglei, în vara asta trebuie să merg în tabără, deși abia am terminat clasa a II-a, de puțină vreme reușesc să adorm de una singură, în camera mea, fără să mă țină nimeni de mână, iar când mă pierd de mama sau de Anton, încep să plâng, așa cum s-a întâmplat atunci când m-am rătăcit în magazinul Bucur Obor.”
„E multă liniște în jur, nu se vede nici țipenie de om. Parcă am fi pe o altă planetă, atât de departe de civilizație. Însă suntem doar la vârful Omu. O mamă, un tată și un copil, singuri, sub o umbrelă, la două mii de metri deasupra nivelului mării.”
Adina Popescu: „Înainte, vacanțele erau trasate și organizate de către Stat, ca multe alte activități din timpul liber. Mergeai la Oficiul Național de Turism - ONT, îți cumpărai un bilet pentru un sejur de 12 zile pe litoral sau la băi. Acum poți merge oriunde. În anii '80 cel puțin, nimeni nu mai mergea în excursii în străinătate, nici măcar în țările socialiste „prietene”. Pentru mine, granița era un capăt al lumii cunoscute, nu reușeam să-mi imaginez ce se întîmpla dincolo. Copiii de astăzi merg de la 2-3 ani cu părinții lor în vacanțe la Paris sau la Roma, orașe la care copiii anilor '80 nici nu îndrăzneau să viseze. Nimeni nu mai suferă de foame în vacanță, e de neconceput ca la restaurantul hotelului să nu poți bea o bere sau o Coca Cola.” - citește pe blog continuarea interviului cu autoarea.
Born in Bucharest, Romania, in 1978, Adina Popescu has a BA in Film Directing, but she’s been working as a cultural journalist since she was 18. In 1999, Adina published her first children’s book, Doar un zbor în jurul lumii (Just a Flight Over the World). Other books followed, showing her interest in children’s literature: Miriapodul hoinar şi alte poveşti (The Wandering Myriapod and Other Stories), Mari poveşti româneşti pe înţelesul celor mici (Romanian Tales for Young Readers), Aventurile lui Doxi în benzi desenate (Doxi’s Adventures in Comic Strips), the latter together with Alexandru Ciubotariu. In 2015, she published Povestiri de pe Calea Moşilor (Stories from Calea Moșilor), a book initially written for adult readers, but which also appealed to children who were willing to find a time machine and travel back to the 1980s. Her latest book, A Secret History of the Vampire Country, is a fantasy trilogy that won the The Arthur Trophy, a literary creation competition. She has worked on it for almost 10 years, and in this time she also wrote about baby-sitters, garbage collectors, fishermen, neighbours who listen to music excessively loud, cyclists, ambassadors, writers, shepherds, and other narrative reports bordering on fiction.
După ce am citit această carte, pot spune cu siguranță: Și eu am avut o copilărie normală! Și eu am avut o copilărie ca a Adinei Popescu! Volumul său, destinat și nouă (celor născuți la finalul anilor 70), și copiilor (cărora este greu să le explici altfel cât de greu a fost în anii 80, când sărăcia devenise cvasi-generală și toată lumea îndura lipsuri din cauza unui comunism sălbatic), are trei mari părți, în care autoarea povestește ultimii ani ai comunismului din prisma unui copil obișnuit, dintr-o familie obișnuită: 1. La munte - cu miniconcediile petrecute prin Bucegi, unde personaj principal este simpaticul tată Anton; 2. La mare - în concediile de 12 zile cumpărate prin ONT, neapărat departe de Mamaia; 3. În orice împrejurare - unde acțiunea se concentrează în jurul vacanțelor de vară, multe dintre ele petrecute tot la bloc (nu pe Calea Moșilor, ci la Cluj), alături de tata mare și mama mare. O lume întreagă de fericire și inocență a copilăriei, cu toate lipsurile ei și cu toată dorința de libertate care era transmisă repetat, cu deznădejde aproape, de părinți. Excelent volum!
Vine vacanța cu trenul din Franța este o culegere de amintiri, un volum al rememorării a celor mai palpitante clipe de vacanță de dinaintea căderii comunismului, unde o întâlnim pe Adina Popescu în primele clase primare și pe Anton și Doina, părinții ei, care își luau inima în dinți și se aventurau pe coclaurile țării. La munte, la mare și în orice împrejurare sunt cele trei părți ce alcătuiesc cartea ce se bucură și de o mulțime de ilustrații reprezentative realizate de artista bulgară Bilyana Velikova. Sinceritate împletită cu umor - asta e esența lecturii, cititorii de toate vârstele putând să se bucure de câteva ore de aventuri pe trasee montane, scăldări în Marea Neagră sau campionatul de gimnastică din spatele blocului clujean.
Nu m-am identificat deloc cu personajul din carte (n-am fost decât o singură dată în vacanță cu familia în copilărie, iar marea am văzut-o la 23 de ani prima oară), dar asta nu înseamnă că nu am citit cartea, așa cum citeam în copilărie basmele și îmi imaginam aventurile din tabere ale pionierilor care salvau satele de braconieri (cărțile pe care le primeam la premiu). E o carte drăguță, cu multe detalii despre perioada comunistă. I-am citit și băiețelului meu de 5 ani din ea (deși e cartea fetei de 13) și a ascultat cu mare atenție, chiar dacă n-a priceput chiar totul. Volumul e o colecție de povestiri despre vacanțele de vară/iarnă/week-end ale Adinei împreună cu familia sau cu bunicii în diverse locuri din țară (munte, mare, Cluj). La final e și un capitol despre cum a prins-o revoluția la Cluj în preajma sărbătorilor de iarnă. Nu știu dacă autoarea chiar are o memorie atât de bună sau părinții au ajutat-o cu detalii, dar redă cu mare fidelitate atmosfera acelor ani (îmi dau cu presupusul acum, pt că nu știu cum era la mare în comunism) și creează o întreagă poveste în jurul unor întâmplări, de altfel, mărunte. Sunt curioasă ce părere o să aibă fiica mea despre ea și cum o să i se pară, versus vacanțele ei de acum.
Cartea asta clar merita citita, nu e una dintre acelea plictisitoare. Mie mi-a plăcut mult cum se combina aventura cu traiul anilor 80-90 , in regimul comunist si diferențele dintre vremurile de azi si cele de atunci. Cât de îngrădiți erau oamenii, si de cate lucruri duceau lipsa. 4/5⭐️
O dată cu lectura acestei cărți,am retrăit copilăria,din vremea comunismului,cu bune și rele,cu prietenii închegate solid,cu excursii și tabere la munte și la mare ,cu neajunsurile acelei perioade triste,dar pentru noi copiii de atunci fără seamăn. O carte frumoasă,pe care generațiile actuale, dacă o citesc nu se regăsesc în ea și poate nici nu înțeleg multe.Timpuri apuse, pentru noi copilăria frumoasă care nu se mai întoarce.
Definitely the only good book that my school made me read! At the end, I got to experience a little from the Revolution in 1989. It’s very heartwarming to see how happy adults were seeing the dictator that was limiting their lifestyle to a poor one die and learning about freedom. In these 72 hours, this book really grew on me and I feel like I kind of went through communism together with the three main characters - Adina, Doina and Anton.
Mi-a placut atat de mult cartea! Desi am prins doar 5 ani din comunism, am putut relationa cu întâmplările din carte. Cel mai mult mi-a plăcut nostalgia cu care autoarea isi amintește de părinții tineri, așa cum mă regăsesc și eu tot mai des. Povestite cu umor și inocenta, amintirile ne aduc mai aproape de propria noastră copilărie și de părinții care acum fie nu mai sunt, fie sunt albi în jurul tâmplelor.
Scrisul Adinei Popescu, cât am citit până acum, are o voce aparte, relaxantă. E ca o madlenă - mă poartă cu 35 de ani înapoi și îi dă o voce copilei de atunci. Desigur, experiența ei și a mea sunt diferite în mod fundamental și sinele meu de acum 35 de ani spune cu totul alte povești, dar vocea este autentică. Nu i-am dat 5 stele pentru că puține cărți primesc punctaj maxim, dar e o carte care mi-a plăcut mult și mi-a lăsat lumină și căldură în suflet.
Povesti atât de frumoase din vremea comunismului, mi-au trezit atât de multe amintiri. Au fost gândite și povestite astfel încât sa se menționeze jocuri, obiceiuri, prăjituri, bunici, petrecerea vacantelor. Am impresia ca n a fost nimic ratat. Deși am copilărit in epoca post ceaușista, m-am regăsit in atât de multe lucruri: cum ne jucam in fata blocului, cum lingeam castroanele unde făcuse mama crema. Te destind, îți trezesc amintiri, te fac sa te simți iarăși copil.
"Vine vacanta cu trenul din Franta" este o colecție de povestiri din vacantele Adinei cu părinții ei încă de când era mica.cartea este împărțită în :"La munte", "La Mare" și "În orice împrejurare".Unele m-au plictisit, dar altele m-au ținut în suspans și le-am adorat. Cel mai mult dintre acestea trei mi-a plăcut "În orice împrejurare", deoarece povestirile au fost mai diverse.
O care foarte frumoasă în care ne sunt povestite vacanțele autoarei din vremea copilăriei sale..Citind-o putem face diferenta între vacanțele din prezent și cele de acum 20 de ani. Un subiect tare interesant ❤
Același stil care m-a cucerit de la Povestiri pe Calea Moșilor . Deși sunt mult mai mică decât Adina Popescu, mă regăsesc în multe dintre relatările de aici. Mersul cu trenul oriunde in Romania nu s-a schimbat multi ani.
Povestiri din vacantele copilariei, la fel de frumoase ca Povestirile de pe Calea Mosilor. M-am bucurat de intoarcerea in timp, amintiri retraite din copilarie.
Este o carte cat de cat ok, personal cartea nu m-a atras si mi a luat mult sa ma apuc sa o citesc, a fost o lectura pentru scoala si probabil nu as fi citit-o daca n-ar fi fost.