What do you think?
Rate this book
contact
2029
deși pe suprafața planetei de unde vin
e lumină
acum
de aici din depărtare se vede
doar un punct rotund
în beznă
deși pe suprafața planetei de unde vin
e lumină
acum
de aici din depărtare se vede
doar un punct rotund
în beznă
58 pages, Paperback
Published March 31, 2022
19 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
Read
March 31, 2023Impresii de lectură despre „contact”:
1. https://www.mansardaliterara.com/2022...
„Și mie mi se pare că avem de a face cu o augmentare, nu atât a memoriei, întrucât mie întregul volum mi se pare scris la un fel de prezent continuu, la timpul conștiinței, care nu are dimensiuni temporale, însă cu siguranță una a simțurilor, a sentimentelor, a traumelor. Și da, cu riscul de a mă repeta, o spun din nou, deși fluxul poetic nu pare altceva decât un jurnal de astronaut (ceea ce presupune o intimitate absolută), nimic nu este doar despre sine și, mai ales, doar pentru sine, ci dimpotrivă, fiecare poem este adresat celuilalt/celorlalți. Poate cel mai elocvent exemplu este cel mai scurt poem din volum – și anume 2034: „Alo?”. Noi suntem destinatarii reflecțiilor intime ale poetului, nimic nu poate fi mai clar de-atât.” (R.A.I.)
2. https://omiedesemne.ro/o-galaxie-senz...
„Atmosfera acestei cărți mi-a amintit de cea a filmului Sunshine, în care acțiunea se petrece tot așa, într-un viitor îndepărtat, prin 2057, iar o navă spațială reprezintă singura soluție de supraviețuire a omenirii, fiind trimisă cu o misiune solară. Până la urmă, metafora supraviețuirii, prezentă și în universul cărții de față, ne vorbește despre nevoia unor contacte între lumi și universuri, dar și despre importanța salvării anumitor amintiri, obiecte sau secvențe din trecut, care pot căpăta valoare de reper în călătoria prin necunoscutul din jur.” (Savu Popa)
3. https://ro.scribd.com/document/572139...
„Observăm la Andrei Mocuța, în noul său volum de poezie, „contact”, Casa de pariuri literare, 2022, propensiunea de a se orienta către poziții dintre cele mai riscante. Și aici mă refer la faptul că poezia impregnată cu particularități science fiction, pe care o practică în această nouă carte a sa autorul, nu e tocmai la îndemâna oricui. E clar că o asemenea paradigmă, a poeziei SF, nu reprezintă o cale bătătorită în literatura română. Și, sau mai ales, din acest motiv mi se pare cât se poate de salutară o abordare de acest gen.” (Alexandru Ovidiu Vintilă)
4. https://cronicilerai.blogspot.com/202...
„Noul său volum de poeme, intitulat, Contact, - un titlu ce trimite la bestsellerul lui Carl Sagan, are drept motto un fragment din romanul Solaris de Stanislaw Lem, care de altfel dă și cheia de lectură a poemelor: „Ceea ce ne mână nu este câtuși de puțin să cucerim Cosmosul, ci doar să extindem Pământul la limitele acestuia”. De ce spun că aceasta ar fi cheia? Pentru că la o lectură mai atentă, putem observa cum paradigma S.F., populată de navete spațiale și călătorii intergalactice, impusă atât în fiecare poem în parte, cât și în faptul că titlurile acestora sunt o serie de ani din viitor (între 2025 și 2070), nu este miza în sine a poemelor, ci mai degrabă pretextul, sau dacă vreți, decorul, elementul de inedit menit să facă lectura mai atractivă, subtextul poemelor, rămânând unul în mare parte filosofic, existențialist, poetul neîncetând, de fapt, să își pună o mulțime de întrebări asupra rostului vieții, asupra singurătății omului în fața propriei persoane, asupra durerii și a angoasei, și nu în ultimul rând asupra iubirii, altfel spus, căutând să se dezvoltă la capacitatea sa maximă, spirituală, mentală și emoțională.” (R.A.I.)
5. https://www.lapunkt.ro/2022/05/conste...
„Andrei Mocuța alcătuiește o istorie întoarsă, ca o panglică răsucită, a trăirii în spațiul intergalactic, într-o navă pe care o stăpânește și din care nu va mai ieși vreodată. Încearcă o apropiere flagrantă între ceea ce a fost trăit pe pământ, odinioară, până-n 2025, și ceea ce va trăi, într-un viitor stelar, până-n 2070. Am numărat 46 de poeme. Cuprinsul, acea pagină ultimă a cărții, le pune cumva în oglindă. E ancorarea poetului într-o realitate paralelă, indefinisabilă.” (Simona Constantinovici)
6. https://revistapsyche.ro/2022/05/18/a...
”Poezia are firescul respirației la Andrei Mocuța, iar stările transmise glisează frecvent spre teritoriul nostalgiei, sau spre un gen de reflexivitate îmbogățită sapiențial. Atunci când nu mizează pe un tip de umor (mai mult) subliminal, se încarcă metodic de gravitate, iar aceasta din urmă amplifică latura meditativă. Frumusețea exprimării, este egalată numai de perfecta suprapunere interpretativă, iar semnificația aparentă, suspendă funcția memoriei, în favoarea instalării unei stări, ce, de această dată, imită cu abilitate sentimentul experimentării nemijlocite a levitației.” (Raul Bribete)
7. https://citestema.ro/singur-in-mijloc...
„După Portret al artistului după moarte, despre care am scris anul trecut în vară, anul acesta în martie Mocuța a publicat un volum nou de poezie, contact, la Casa de Pariuri Literare. E acest volum de poezie mai bun decât Portret…? Nu. Foarte urât din partea mea că, în calitatea mea de prietenă de căcat de la Brașov ce sunt, spun asta despre cartea unui prieten, dar o spun din respect și afecțiune pentru om, chiar dacă nu mă cred decât eu pe cuvânt când spun asta.” (Iulia Stoichiț)
8. https://planetababel.ro/wp-content/up...
„Este, de fapt, o încercare a lui Andrei de a se purta un dialog cu el însuși, de a se descifra pe sine (uneori chiar de a se descâlci), iar locația acestor conversații care depășesc cadrul realității este, convenabil, spațiul cosmic, în imponderabilitate, unde ființa umană, protejată de pereții stației spațiale (?), plutește precum fătul în burta mamei. Timpul glisează și el, deși fiecare poem poartă un titlu cronologic (2025, 2026, 2027 etc), între trecut, prezent și viitorul îndepărtat, construcție ingenioasă prin care Andrei se poate suprapune pe el din perspectivele diferite ale omului care a fost, care este și care va fi. La fel ca autorii și regizorii mai sus menționați, Andrei, cred eu, folosește uneltele sci-fi-ului doar pentru că îi permit această joacă cu diferitele sale instanțe, un artificiu pe care se construiește această cercetare a identității, de care vă ziceam. E Kris Kelvin, e Eleanor Arroway, e David Bowman, e Sam Bell, e Andrei Mocuța, rătăciți în cele mai îndepărtate colțuri ale universului, dar și ale minții lor, căutându-se, obsesivi, pe sine.” (Cristian Vicol)
9. https://revistafamilia.ro/?p=5115&...
„Nu-i nimic spectaculos aici în termeni de stilistică, însă Andrei Mocuța nu e un artizan sofisticat al cuvintelor. Aș zice că e mai degrabă un player, un povestitor cu o vervă mai rar întâlnită în poezie, undeva între ludicul lui Brautigan și ironia ideatică a lui Ion Mureșan din eseuri. Chiar și când vorbește de tema gravă a plachetei, arondată portretului in absentia al tatălui, nici urmă de patos, deși ar avea loc. Ba chiar, aș zice că Andrei Mocuța lucrează prin diversiune; singurătatea & moartea sunt motive, aici, pentru a vorbi despre de toate, cu multă priză, de fiecare dată. Dincolo de poze și retorici cool, care să sune bine, poate cu filme insta, rămâne emoția & sentimentul, pe care Andrei Mocuța se pricepe să le transpună într-un mod convingător.” (Andreea Pop)
10. https://caietesilvane.ro/iti-trimit-p...
„De data aceasta, nu-mi pot începe altfel cronica decât printr-o remarcă de ordin general: prima caracteristică observabilă a poeziei arădene, din toate generațiile active, de la Vasile Dan și Petru M. Haș, la Romulus Bucur, Ioan Matiuț și, mai nou, Andrei Mocuța, este brevilocvența. În cazul volumului Contact de Andrei Mocuța, Casa de pariuri literare, București, 2022, pragul spre ea îl constituie titlul, care desemnează o atingere scurtă, din care s-ar putea naște o scânteie. Teoriile poetice care au în vedere acest procedeu vorbesc despre desfacerea lumii în fragmente și reconstituirea ei în reprezentări noi. Credem că volumul Contact chiar ilustrează la modul ideal o atare concepție. În loc de titluri, deasupra poemelor stau niște cifre care ar putea desemna numărul anilor ce ar urma să vină de la 2025, la 2070. Deci, în total, un răstimp generos de 45 de ani încape între coperțile unei cărți de poezie de numai 58 de pagini. Mai rămâne să ne punem întrebări dacă poemele de aici reprezintă o cronică a acestui interval, jurnalul auctorial de pe parcursul său, sau simple notații cu un trucat aer oracular. Decât un singur răspuns, preaștiutor, credem că e mai nimerit să spunem că fiecare piesă are un specific inalienabil. Cu observația că putem vorbi de o cronologie inclusă în chiar aceste „titluri”, și reținând-o pe aceasta ca pe o sugestie diegetică, remarcăm, deocamdată, ingeniozitatea formală compozițională.” (Viorel Mureșan)
11. http://www.uniuneascriitorilorarad.ro...
„Cu ani în urmă citeam, în presă, despre cazuri inexplicabile de oameni care dispar din peisaj. Explicaţia era că au intrat într-un univers paralel din care se întorceau peste ani, neschimbaţi şi nu-şi aminteau mare lucru din universul în care plonjaseră. Se spunea că aceste întâmplări nu sunt popularizate pentru a nu stârni panică printre trăitorii din galaxia noastră. În ultimul timp, n-am mai aflat nimic nou despre acest subiect. Deşi nu am uitat. Am avut aceeaşi tresărire când am început să citesc noua plachetă de versuri a lui Andrei Mocuţa.” (Lucia Cuciureanu)
12. https://www.instagram.com/p/CjZ6emTIxEe/
„Singularitatea poemelor lui Andrei mă înfioară prin perspectiva gândurilor, acel înapoi, cu un ochi fix către părinți, dinspre un viitor incert, căci ce suntem noi fără cei care ne-au ghidat pașii?, cerne sentimentele prin prisma unei capacități excepționale, aceea a omului care acum își poate contempla emoțiile, iubirea, dorul, lipsa, depărtarea (e un soi de stare afectivă, trascrisă în poezie).” (Monica Tonea)
13. http://ateneu.info/wp-content/uploads...
„În Contact, universul nu rãmâne fãrã ecou la muțenia omului, acel „sunet static“ al universului, liniștea absolutã, este nevorbitul, neexprimatul eului. La fel ca în Interstellar, dragostea transcende spațiul și timpul. Dragostea față de artã, de familie și de o posibilã iubitã, cãreia poetul îi trimite „poeme în morse./ punct/ linie/ punct“, o ea care ascultã „în celãlalt capãt al galaxiei“. „De nu m-ai uita încalte“ din poezia lui Eminescu își are rãspunsul în acest volum-proiecție în care fantasia și reflexivitatea se întrepãtrund, se coaguleazã, se ating.” (Cristina Pașcanu)
14. https://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi...
„Ambițioasa Casă de pariuri literare a publicat mult și consistent: Poeme de trecut praguri (Doina Ioanid), Sîrme (Anda Vahnovan), Contact (Andrei Mocuța), Iubirea pentru morți e cea mai mare (Cătălina Matei), Plin de adevăr (Artiom Oleacu), Anestezia. Un singur poem (Daniela Rațiu), Aștept primăvara și vine – Dragoș (Gabriela Feceoru), Fugazi (Paul Mihalache) și Lacrima tatălui (Romeo Aurelian Ilie). Tot aici a fost publicată Generația O Mie de Semne, antologie realizată de Gelu Diaconu, un volum ce reunește 59 de autori foarte tineri, mulți dintre ei nedebutați în volum.”
(Șerban Axinte - Retrospectiva anului poetic 2022, „Dilema veche”, nr. 981 din 26 ianuarie – 1 februarie 2023)
15. https://www.observatorcultural.ro/art...
„În volumul Contact, vocile imaginate de Andrei Mocuţa întreprind fie celebrarea, fie rememorarea unei despărţiri de Terra, într-un soi de aventură spaţială. Rezultă un mecanism care pare că ar întrebuinţa principii ale literaturii de anticipaţie, prin care poetul-astronaut se plasează fie într-un trecut relativ nostalgic şi colorat alb-negru, fie într-un viitor incert, deşi complet tehnicizat, ambele traversate cu un minimalism asumat, de unde şi efectul de contrast care îi sporeşte indeterminarea şi, întrucîtva, originalitatea.” (Adrian Mureșan)
Fragmente din volum în reviste:
1.
https://planetababel.ro/avanpremiera/
2.
https://www.litero-mania.com/poeme-6/
3.
https://helionsf.ro/2022/03/stiri-sf/...
4.
https://planu9.ro/fictiune/poezie/and...
Interviuri:
https://www.banatulazi.ro/scrisul-e-c...
„Poemele din „contact” au o trăsătură SF, dar fără să facă din asta un scop. E mai mult o incursiune în viitor, printre ani, din 2025 până în 2070, interval în care rătăcesc prin spațiu, singur, într-o capsulă spațială. Mereu am fost fascinat de literatura Science Fiction, practic am crescut cu romanele „Dune”, „Solaris” și „Fundația” și recunosc că la un moment dat mi-am dorit să scriu o carte SF, dar m-am împiedicat de termenii tehnici și științifici pe care, evident, ca filolog, nu-i stăpânesc. Atunci m-am ascuns în spatele poeziei, unde practic totul e permis și micile gafe science sunt mai ușor trecute cu vederea de componenta fiction.”
1. https://www.mansardaliterara.com/2022...
„Și mie mi se pare că avem de a face cu o augmentare, nu atât a memoriei, întrucât mie întregul volum mi se pare scris la un fel de prezent continuu, la timpul conștiinței, care nu are dimensiuni temporale, însă cu siguranță una a simțurilor, a sentimentelor, a traumelor. Și da, cu riscul de a mă repeta, o spun din nou, deși fluxul poetic nu pare altceva decât un jurnal de astronaut (ceea ce presupune o intimitate absolută), nimic nu este doar despre sine și, mai ales, doar pentru sine, ci dimpotrivă, fiecare poem este adresat celuilalt/celorlalți. Poate cel mai elocvent exemplu este cel mai scurt poem din volum – și anume 2034: „Alo?”. Noi suntem destinatarii reflecțiilor intime ale poetului, nimic nu poate fi mai clar de-atât.” (R.A.I.)
2. https://omiedesemne.ro/o-galaxie-senz...
„Atmosfera acestei cărți mi-a amintit de cea a filmului Sunshine, în care acțiunea se petrece tot așa, într-un viitor îndepărtat, prin 2057, iar o navă spațială reprezintă singura soluție de supraviețuire a omenirii, fiind trimisă cu o misiune solară. Până la urmă, metafora supraviețuirii, prezentă și în universul cărții de față, ne vorbește despre nevoia unor contacte între lumi și universuri, dar și despre importanța salvării anumitor amintiri, obiecte sau secvențe din trecut, care pot căpăta valoare de reper în călătoria prin necunoscutul din jur.” (Savu Popa)
3. https://ro.scribd.com/document/572139...
„Observăm la Andrei Mocuța, în noul său volum de poezie, „contact”, Casa de pariuri literare, 2022, propensiunea de a se orienta către poziții dintre cele mai riscante. Și aici mă refer la faptul că poezia impregnată cu particularități science fiction, pe care o practică în această nouă carte a sa autorul, nu e tocmai la îndemâna oricui. E clar că o asemenea paradigmă, a poeziei SF, nu reprezintă o cale bătătorită în literatura română. Și, sau mai ales, din acest motiv mi se pare cât se poate de salutară o abordare de acest gen.” (Alexandru Ovidiu Vintilă)
4. https://cronicilerai.blogspot.com/202...
„Noul său volum de poeme, intitulat, Contact, - un titlu ce trimite la bestsellerul lui Carl Sagan, are drept motto un fragment din romanul Solaris de Stanislaw Lem, care de altfel dă și cheia de lectură a poemelor: „Ceea ce ne mână nu este câtuși de puțin să cucerim Cosmosul, ci doar să extindem Pământul la limitele acestuia”. De ce spun că aceasta ar fi cheia? Pentru că la o lectură mai atentă, putem observa cum paradigma S.F., populată de navete spațiale și călătorii intergalactice, impusă atât în fiecare poem în parte, cât și în faptul că titlurile acestora sunt o serie de ani din viitor (între 2025 și 2070), nu este miza în sine a poemelor, ci mai degrabă pretextul, sau dacă vreți, decorul, elementul de inedit menit să facă lectura mai atractivă, subtextul poemelor, rămânând unul în mare parte filosofic, existențialist, poetul neîncetând, de fapt, să își pună o mulțime de întrebări asupra rostului vieții, asupra singurătății omului în fața propriei persoane, asupra durerii și a angoasei, și nu în ultimul rând asupra iubirii, altfel spus, căutând să se dezvoltă la capacitatea sa maximă, spirituală, mentală și emoțională.” (R.A.I.)
5. https://www.lapunkt.ro/2022/05/conste...
„Andrei Mocuța alcătuiește o istorie întoarsă, ca o panglică răsucită, a trăirii în spațiul intergalactic, într-o navă pe care o stăpânește și din care nu va mai ieși vreodată. Încearcă o apropiere flagrantă între ceea ce a fost trăit pe pământ, odinioară, până-n 2025, și ceea ce va trăi, într-un viitor stelar, până-n 2070. Am numărat 46 de poeme. Cuprinsul, acea pagină ultimă a cărții, le pune cumva în oglindă. E ancorarea poetului într-o realitate paralelă, indefinisabilă.” (Simona Constantinovici)
6. https://revistapsyche.ro/2022/05/18/a...
”Poezia are firescul respirației la Andrei Mocuța, iar stările transmise glisează frecvent spre teritoriul nostalgiei, sau spre un gen de reflexivitate îmbogățită sapiențial. Atunci când nu mizează pe un tip de umor (mai mult) subliminal, se încarcă metodic de gravitate, iar aceasta din urmă amplifică latura meditativă. Frumusețea exprimării, este egalată numai de perfecta suprapunere interpretativă, iar semnificația aparentă, suspendă funcția memoriei, în favoarea instalării unei stări, ce, de această dată, imită cu abilitate sentimentul experimentării nemijlocite a levitației.” (Raul Bribete)
7. https://citestema.ro/singur-in-mijloc...
„După Portret al artistului după moarte, despre care am scris anul trecut în vară, anul acesta în martie Mocuța a publicat un volum nou de poezie, contact, la Casa de Pariuri Literare. E acest volum de poezie mai bun decât Portret…? Nu. Foarte urât din partea mea că, în calitatea mea de prietenă de căcat de la Brașov ce sunt, spun asta despre cartea unui prieten, dar o spun din respect și afecțiune pentru om, chiar dacă nu mă cred decât eu pe cuvânt când spun asta.” (Iulia Stoichiț)
8. https://planetababel.ro/wp-content/up...
„Este, de fapt, o încercare a lui Andrei de a se purta un dialog cu el însuși, de a se descifra pe sine (uneori chiar de a se descâlci), iar locația acestor conversații care depășesc cadrul realității este, convenabil, spațiul cosmic, în imponderabilitate, unde ființa umană, protejată de pereții stației spațiale (?), plutește precum fătul în burta mamei. Timpul glisează și el, deși fiecare poem poartă un titlu cronologic (2025, 2026, 2027 etc), între trecut, prezent și viitorul îndepărtat, construcție ingenioasă prin care Andrei se poate suprapune pe el din perspectivele diferite ale omului care a fost, care este și care va fi. La fel ca autorii și regizorii mai sus menționați, Andrei, cred eu, folosește uneltele sci-fi-ului doar pentru că îi permit această joacă cu diferitele sale instanțe, un artificiu pe care se construiește această cercetare a identității, de care vă ziceam. E Kris Kelvin, e Eleanor Arroway, e David Bowman, e Sam Bell, e Andrei Mocuța, rătăciți în cele mai îndepărtate colțuri ale universului, dar și ale minții lor, căutându-se, obsesivi, pe sine.” (Cristian Vicol)
9. https://revistafamilia.ro/?p=5115&...
„Nu-i nimic spectaculos aici în termeni de stilistică, însă Andrei Mocuța nu e un artizan sofisticat al cuvintelor. Aș zice că e mai degrabă un player, un povestitor cu o vervă mai rar întâlnită în poezie, undeva între ludicul lui Brautigan și ironia ideatică a lui Ion Mureșan din eseuri. Chiar și când vorbește de tema gravă a plachetei, arondată portretului in absentia al tatălui, nici urmă de patos, deși ar avea loc. Ba chiar, aș zice că Andrei Mocuța lucrează prin diversiune; singurătatea & moartea sunt motive, aici, pentru a vorbi despre de toate, cu multă priză, de fiecare dată. Dincolo de poze și retorici cool, care să sune bine, poate cu filme insta, rămâne emoția & sentimentul, pe care Andrei Mocuța se pricepe să le transpună într-un mod convingător.” (Andreea Pop)
10. https://caietesilvane.ro/iti-trimit-p...
„De data aceasta, nu-mi pot începe altfel cronica decât printr-o remarcă de ordin general: prima caracteristică observabilă a poeziei arădene, din toate generațiile active, de la Vasile Dan și Petru M. Haș, la Romulus Bucur, Ioan Matiuț și, mai nou, Andrei Mocuța, este brevilocvența. În cazul volumului Contact de Andrei Mocuța, Casa de pariuri literare, București, 2022, pragul spre ea îl constituie titlul, care desemnează o atingere scurtă, din care s-ar putea naște o scânteie. Teoriile poetice care au în vedere acest procedeu vorbesc despre desfacerea lumii în fragmente și reconstituirea ei în reprezentări noi. Credem că volumul Contact chiar ilustrează la modul ideal o atare concepție. În loc de titluri, deasupra poemelor stau niște cifre care ar putea desemna numărul anilor ce ar urma să vină de la 2025, la 2070. Deci, în total, un răstimp generos de 45 de ani încape între coperțile unei cărți de poezie de numai 58 de pagini. Mai rămâne să ne punem întrebări dacă poemele de aici reprezintă o cronică a acestui interval, jurnalul auctorial de pe parcursul său, sau simple notații cu un trucat aer oracular. Decât un singur răspuns, preaștiutor, credem că e mai nimerit să spunem că fiecare piesă are un specific inalienabil. Cu observația că putem vorbi de o cronologie inclusă în chiar aceste „titluri”, și reținând-o pe aceasta ca pe o sugestie diegetică, remarcăm, deocamdată, ingeniozitatea formală compozițională.” (Viorel Mureșan)
11. http://www.uniuneascriitorilorarad.ro...
„Cu ani în urmă citeam, în presă, despre cazuri inexplicabile de oameni care dispar din peisaj. Explicaţia era că au intrat într-un univers paralel din care se întorceau peste ani, neschimbaţi şi nu-şi aminteau mare lucru din universul în care plonjaseră. Se spunea că aceste întâmplări nu sunt popularizate pentru a nu stârni panică printre trăitorii din galaxia noastră. În ultimul timp, n-am mai aflat nimic nou despre acest subiect. Deşi nu am uitat. Am avut aceeaşi tresărire când am început să citesc noua plachetă de versuri a lui Andrei Mocuţa.” (Lucia Cuciureanu)
12. https://www.instagram.com/p/CjZ6emTIxEe/
„Singularitatea poemelor lui Andrei mă înfioară prin perspectiva gândurilor, acel înapoi, cu un ochi fix către părinți, dinspre un viitor incert, căci ce suntem noi fără cei care ne-au ghidat pașii?, cerne sentimentele prin prisma unei capacități excepționale, aceea a omului care acum își poate contempla emoțiile, iubirea, dorul, lipsa, depărtarea (e un soi de stare afectivă, trascrisă în poezie).” (Monica Tonea)
13. http://ateneu.info/wp-content/uploads...
„În Contact, universul nu rãmâne fãrã ecou la muțenia omului, acel „sunet static“ al universului, liniștea absolutã, este nevorbitul, neexprimatul eului. La fel ca în Interstellar, dragostea transcende spațiul și timpul. Dragostea față de artã, de familie și de o posibilã iubitã, cãreia poetul îi trimite „poeme în morse./ punct/ linie/ punct“, o ea care ascultã „în celãlalt capãt al galaxiei“. „De nu m-ai uita încalte“ din poezia lui Eminescu își are rãspunsul în acest volum-proiecție în care fantasia și reflexivitatea se întrepãtrund, se coaguleazã, se ating.” (Cristina Pașcanu)
14. https://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi...
„Ambițioasa Casă de pariuri literare a publicat mult și consistent: Poeme de trecut praguri (Doina Ioanid), Sîrme (Anda Vahnovan), Contact (Andrei Mocuța), Iubirea pentru morți e cea mai mare (Cătălina Matei), Plin de adevăr (Artiom Oleacu), Anestezia. Un singur poem (Daniela Rațiu), Aștept primăvara și vine – Dragoș (Gabriela Feceoru), Fugazi (Paul Mihalache) și Lacrima tatălui (Romeo Aurelian Ilie). Tot aici a fost publicată Generația O Mie de Semne, antologie realizată de Gelu Diaconu, un volum ce reunește 59 de autori foarte tineri, mulți dintre ei nedebutați în volum.”
(Șerban Axinte - Retrospectiva anului poetic 2022, „Dilema veche”, nr. 981 din 26 ianuarie – 1 februarie 2023)
15. https://www.observatorcultural.ro/art...
„În volumul Contact, vocile imaginate de Andrei Mocuţa întreprind fie celebrarea, fie rememorarea unei despărţiri de Terra, într-un soi de aventură spaţială. Rezultă un mecanism care pare că ar întrebuinţa principii ale literaturii de anticipaţie, prin care poetul-astronaut se plasează fie într-un trecut relativ nostalgic şi colorat alb-negru, fie într-un viitor incert, deşi complet tehnicizat, ambele traversate cu un minimalism asumat, de unde şi efectul de contrast care îi sporeşte indeterminarea şi, întrucîtva, originalitatea.” (Adrian Mureșan)
Fragmente din volum în reviste:
1.
https://planetababel.ro/avanpremiera/
2.
https://www.litero-mania.com/poeme-6/
3.
https://helionsf.ro/2022/03/stiri-sf/...
4.
https://planu9.ro/fictiune/poezie/and...
Interviuri:
https://www.banatulazi.ro/scrisul-e-c...
„Poemele din „contact” au o trăsătură SF, dar fără să facă din asta un scop. E mai mult o incursiune în viitor, printre ani, din 2025 până în 2070, interval în care rătăcesc prin spațiu, singur, într-o capsulă spațială. Mereu am fost fascinat de literatura Science Fiction, practic am crescut cu romanele „Dune”, „Solaris” și „Fundația” și recunosc că la un moment dat mi-am dorit să scriu o carte SF, dar m-am împiedicat de termenii tehnici și științifici pe care, evident, ca filolog, nu-i stăpânesc. Atunci m-am ascuns în spatele poeziei, unde practic totul e permis și micile gafe science sunt mai ușor trecute cu vederea de componenta fiction.”
March 23, 2022
Ar fi putut fi poezie S.F.,
ar fi putut fi poezie post-umană,
cum este la modă acum.
Dar a ieșit doar Poezie
și așa este cel mai bine!
ar fi putut fi poezie post-umană,
cum este la modă acum.
Dar a ieșit doar Poezie
și așa este cel mai bine!
April 9, 2022
Nu știu cum reușește Andrei să scrie atât de limpede și de sincer. Și în „Contact” totul curge de la sine, fără niciun pic de miros de încins. Plus că are combinația asta de umor și melancolie la care eu nu pot să rezist neam. :)
April 22, 2022
“anul acesta împlinesc vârsta
la care tatăl meu a murit
parcă mi-e rușine
să trăiesc mai mult decât el”
la care tatăl meu a murit
parcă mi-e rușine
să trăiesc mai mult decât el”
March 9, 2022
O mamă se bucură când se regăsește în scrierile fiului ei:
„mă înregistrez într-o serie de holograme
una în care fac predicții despre viitorul îndepărtat
alta în care citesc însemnările mamei
din anul nașterii mele
le-a scris într-un carnețel
pe care mi l-a oferit
imediat după ce am învățat să citesc (...)”
„mă înregistrez într-o serie de holograme
una în care fac predicții despre viitorul îndepărtat
alta în care citesc însemnările mamei
din anul nașterii mele
le-a scris într-un carnețel
pe care mi l-a oferit
imediat după ce am învățat să citesc (...)”
May 12, 2022
am dat ieri de volumul asta in carturesti. arata bine si plus nu am mai auzit de acest poet contemporan. m-am pus pe scaun (in speranta ca voi rasfoi cateva pagini sa imi fac o idee), si am terminat volumul intr-o jumatate de ora. genial, pot spune. toate laudele pentru glume si tot.
August 3, 2022
Andrei Mocuța își surprinde cititorii de la un volum la altul. Te face sa te întrebi: oare ce va inventa în următoarea carte?
March 25, 2022
... o carte frumoasă. S-a propulsat în Cosmos prin Poezie. Durerea, mereu prezentă, nu mai are nici o putere. Bravo, prietene!
October 7, 2024
“2034
alo?”
Un Contact care frizează fantezia dintr-un unghi cât se poate de real, în dimineața asta, cu un alo? care proiectează toată singurătatea lumii într-un singur cuvânt, o explorare a conștiinței din spațiu, ca o ieșire din sine, dar mai mult de atât, o notă către universalitate.
Cu acest volum, Andrei Mocuța m-a pus în postura unică de a fi un receptor senzorial al unui mesaj din cosmos:
“2044
m-am gândit să scriu un mesaj
pe prăjitorul de pâine
și să-i dau drumul în spațiu
pe Pământ
naufragiații folosesc acest cod
atunci când aruncă
o sticlă în mare și cer ajutor”
Și mi-a venit să strig: sunt aici, te aud. Sunt sigură că înțelege ce simt, la rândul lui a avut impulsul ăsta:
“2061
acel moment
când descoperi prima oară o carte
și îți place atât de mult
încât te-ai duce direct la autor
să-l iei în brațe
dar nu poți
pentru că ești la mama dracului
în
cosmos”
Numai că eu sunt pe Pământ și el acolo, în spațiu.
Singularitatea poemelor lui Andrei mă înfioară prin perspectiva gândurilor, acel înapoi, cu un ochi fix către părinți, dinspre un viitor incert, căci ce suntem noi fără cei care ne-au ghidat pașii?, cerne sentimentele prin prisma unei capacități excepționale, aceea a omului care acum își poate contempla emoțiile, iubirea, dorul, lipsa, depărtarea (e un soi de stare afectivă, trascrisă în poezie).
Dar e și funny pe alocuri, m-am trezit de câteva ori râzând:
“Teacher
dacă men înseamnă oameni și car mașină
atunci mătușa Carmen e Transformer?”
Umorul subtil aduce acea notă a posibilului și uiți că ai de-a face, pentru scurt timp, cu mesajul aruncat din cosmos.
Nu mă miră să aflu că mesajele ajung acolo, sus, distorsionate, căci iată, și poetul ajunge la aceeași concluzie:
“[…]
dacă stau bine să mă gândesc
m-am regăsit în împrejurări asemănătoare
și pe Pământ
unde nimeni nu înțelege cu adevărat
ce vor
ceilalți să spună”
Și all in all, ce mă bucură în mod deosebit e că, până una alta, eu și Andrei avem repere similare:
“2053
s-a terminat toată rezerva de cafea
cum vom mai ști când
e dimineață?”
alo?”
Un Contact care frizează fantezia dintr-un unghi cât se poate de real, în dimineața asta, cu un alo? care proiectează toată singurătatea lumii într-un singur cuvânt, o explorare a conștiinței din spațiu, ca o ieșire din sine, dar mai mult de atât, o notă către universalitate.
Cu acest volum, Andrei Mocuța m-a pus în postura unică de a fi un receptor senzorial al unui mesaj din cosmos:
“2044
m-am gândit să scriu un mesaj
pe prăjitorul de pâine
și să-i dau drumul în spațiu
pe Pământ
naufragiații folosesc acest cod
atunci când aruncă
o sticlă în mare și cer ajutor”
Și mi-a venit să strig: sunt aici, te aud. Sunt sigură că înțelege ce simt, la rândul lui a avut impulsul ăsta:
“2061
acel moment
când descoperi prima oară o carte
și îți place atât de mult
încât te-ai duce direct la autor
să-l iei în brațe
dar nu poți
pentru că ești la mama dracului
în
cosmos”
Numai că eu sunt pe Pământ și el acolo, în spațiu.
Singularitatea poemelor lui Andrei mă înfioară prin perspectiva gândurilor, acel înapoi, cu un ochi fix către părinți, dinspre un viitor incert, căci ce suntem noi fără cei care ne-au ghidat pașii?, cerne sentimentele prin prisma unei capacități excepționale, aceea a omului care acum își poate contempla emoțiile, iubirea, dorul, lipsa, depărtarea (e un soi de stare afectivă, trascrisă în poezie).
Dar e și funny pe alocuri, m-am trezit de câteva ori râzând:
“Teacher
dacă men înseamnă oameni și car mașină
atunci mătușa Carmen e Transformer?”
Umorul subtil aduce acea notă a posibilului și uiți că ai de-a face, pentru scurt timp, cu mesajul aruncat din cosmos.
Nu mă miră să aflu că mesajele ajung acolo, sus, distorsionate, căci iată, și poetul ajunge la aceeași concluzie:
“[…]
dacă stau bine să mă gândesc
m-am regăsit în împrejurări asemănătoare
și pe Pământ
unde nimeni nu înțelege cu adevărat
ce vor
ceilalți să spună”
Și all in all, ce mă bucură în mod deosebit e că, până una alta, eu și Andrei avem repere similare:
“2053
s-a terminat toată rezerva de cafea
cum vom mai ști când
e dimineață?”
Displaying 1 - 9 of 9 reviews