Noi suntem români:

by Radu Paraschivescu

„Noi suntem români“ este titlul unui cântec patriotic. „Nimeni nu-i perfect“ este ultima replică din filmul Unora le place jazzul. Chiar dacă pare straniu, cele două enunţuri nu se bat cap în cap. Între ele există de fapt o legătură pe care viaţa în România de azi o strânge de la o zi la alta. Desfăşuraţi în paralel cu musicalul de mare succes „Mama Pandemia“, ultimii doi ani de viaţă românească te pun în situaţia de-a duce frecvent mâinile la cap: fie pentru atingerea frunţii fierbinţi, fie pentru smulgerea părului. Tragicomedia naţională e surprinsă aici în câteva zeci de texte din care scot capul tovarăşi de drum mai vechi sau mai noi: excepţionalismul, reflexul de obedienţă, ciubucul, discursul urii, bunul-plac şi prostul-gust. De râs şi de plâns. De citit şi de căzut pe gânduri.

Genres: Nonfiction, Romanian Literature, Short Stories

296 pages, Paperback

First published March 1, 2022

About the author

Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.

He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.

He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.

He also wrote:
Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007
Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006
Ghidul nesimţitului - 2006
Dintre sute de clişee - 2009

Reviews

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

„O țară care nu-și isprăvește proiectele nu e doar o țară de neisprăviri, ci și de neisprăviți.”
Ce s-a mai întâmplat prin România ultimilor ani? Pandemie (dacă o fi existat, că tot neagă unii!), conspirații, corupție, simpatii și antipatii politice, un partid extremist care-și ia avânt, anti-vacciniști, tembelism politic și mediatic și multe altele. Inclusiv misecuvenism, nepăsătorism, pentrucăputism și amenințătorism.
Toate acestea sunt analizate lucid și foarte pertinent de Radu Paraschivescu într-o suită de articole care-și găsesc, binemeritat, locul într-un volum concentrat pe (im)perfecțiunea poporului român și a conducătorilor săi vremelnici.

[Christian Bistriceanu · Rating 3 out of 5]

Colecția de editoriale, rispite și adunate de Radu Paraschivescu în câteva reviste, sunt o revizitare a istoriei recente și foarte recente.
În primul rând, Radu Parschivescu e un stilist cu un simț special al limbii, care cred că descende și din școala lui Oscar Wilde. Articolele abundă în jocuri de cuvinte, cuvinte nimerite și inventate pentru situația dată, trimiteri literare și culturale, ironie șficuitoare (căci autorul știe că "râzând biciuim moravurile"), sarcasm și întorsături insolite de fraze bine plasate, nu doar pentru efectul artistic.
În al doilea rând, Radu Paraschivescu este un moralist care bate obrazul unor personaje colective ale spațiului mioritic (români ospitalieri, români naționaliști, români nostalgici, români ce se pricep la toate, jurnaliști de modă nouă, profesori și politicieni de orice culoare), dar și unor personaje cu nume și prenume (Mugur Isărescu, Viorica Dăncilă, Teodosie Snagoveanu aka Mache etc).
Articolele sunt spumoase, acide, și cu siguranță te vor face să râzi, dar și să te încrunți în fața realității românești pe care o ilustrează așa cum e ea, dincolo de închipuirea, autoamăgirea și fardul, deseori, prost pus.

[Robert · Rating 4 out of 5]

În registrul să specific, Radu Paraschivescu radiografiază România cu un foarte bine șlefuit simț al umorului. Excluzând momentele când enervează prin prezentarea realităților absurde din spațiul românesc, acolo se observă un ton mai apăsat, dar nu enervează scriitorul, ci situația.
Merită citită, iar pentru cei care au citit ,,Vitrina cu șarlantani’’ aceasta este mult mai savuroasă și mai bună.

[Denisa Lusiana · Rating 5 out of 5]

Faptul ca nu l- citit pe Radu Paraschivescu până acum mă neliniștește teribil.

[Mafi Zis Amețita Aka Cristina · Rating 3 out of 5]

Am avut pt autorul asta o dragoste la prima vedere cândva doar că nu a durat prea mult și după câteva titluri cam la fel dar între alte coperți mă gândesc serios la divorț 🙇.

[Denisa Cîrstea · Rating 4 out of 5]

"Turistul ultimelor decenii pierde fără să-și dea seama o componentă de statut. El nu mai știe (sau nu mai vrea) să fie călător. Turistul de azi pariază pe eficiență și suspendă plăcerea drumului încotro vezi cu ochii, fără trasee prestabilite, fără opriri obligatorii și fără fotografieri ale aceleiași statui din 10 unghiuri. Turistul nu mai drumețește, ci vizitează și pune bife. Nu se răsfață, ci înghesuie acumulări. Chiar și atunci când se bucură în fața unui miracol al artei, are grijă să consemneze în gând "obiectivul": gata, l-am văzut și pe ăsta, îl trec în palmares."

[FusionEight · Rating 3 out of 5]

One of Paraschivescu's more banal books. It's just a collection of already existing articles. They're still good, but not very coherently organized, and not that humorous. It's decent tho, I guess.

[Anca Simionescu · Rating 5 out of 5]

Exact asa! 😊

[Cornel Diaconu · Rating 5 out of 5]

Noua culegere de eseuri/articole, relativi mici (3-4 pagini) aduce, iarasi, inaintea cititorului alte aspecte ale celor ce populeaza tinutul numit Romania.
Ce mai mult m-a impresionat cel cu titlul "Cuvantul cel mai pornografic" -- si da, il reproduc si eu aici: "Romanica" -- cei care-l rostesc pretins ironici, sunt cei mai abjecti mascari-agii.
As mai fi vrut doar cate o mentiune, la fiecare articol, despre data aparitiei (fie si mai general, ca an); eventual si unde a aparut initial acel articol.
(da, unele se deduc mai usor cam de cand dateaza, ba chiar unul mentioneaza aproape textual data, in cuprinsul articolului, dar doar pentru ca asa cerea chiar textul respectiv).

[Krisztina Varadi · Rating 4 out of 5]

Deși multe adevăruri sunt rostite în această culegere de articole a autorului, sentimentul apăsător pe care îl lasă o țără derizorie asupra ocupanților săi și aici asupra celor care au avut plăcerea să "lectureze" despre paradoxurile și absurditățiile sale, te face să înghiți de multe ori în sec de la atâta amărăciune.

[Andra-Mihaela]

Today is another #review day!
This time, I've decided to put down #noisuntemromani de #raduparaschivescu 🥲..it's not for me🤷🏼‍♀️

General info : #nonfiction; a collection of articles about different things the author wrote in various publications. The topics vary : from holidays, to comunism, from football, to the use of some words in society, etc. all these are presented from the author's perspective of the Romanian people.( Given that the actual subject is the everyday Romanian)

CW: none

#bookthoughts

I #dnf -ed this #book at 35%...and I'm glad I decided to cut my losses with this one.
Due to the very nature of this collection, it's very subjective and difficult to relate to if the things discussed aren't your cup of tea..for example : football is guite prevalent in here.😅..You guessed it, I'm not interested in it.🤷🏼‍♀️

Other 2 factors that didn't help:
1. The way in which a subject was presented to the #readers 😅
2. Some things just aren't true 🤷🏼‍♀️

For the 2nd one, I'll just mention that the author doesn't understand why pharmacies require protection, same with professional boxers.🫠

While in the first case, he usually tends to exemplify his point of view with a story/ situation, that sometimes is exagerated; he even gives you multiple scenarios, full with dialog and descriptions ( these are funny, not gonna lie), but doesn't actually offer a solution or a better way that's less embarrassing / strange / straight up bad to resolve this... And I get it, these articles/ essays?🤔 are just his way to vent frustration with our culture, customs and people...but I, as a reader, what something more.🥹

I guess these kind of books aren't my thing.😕
Next time I want to try one of his novels, because for sure ain't gonna waste time with his nonfiction 😤, I'll go to the library.☺️

Overall, I think this is an ok title for what it is, and definitely it has an audience. If you know you enjoy ramblings about various things / aspects of the Romanian society, I say you give this one a try.🙃

Sorry for my non-Romanian followers😅. This one doesn't have a translation. 🥲

[Alex.Rosetti · Rating 3 out of 5]

Din categoria "Îmi place România, dar nu-mi plac românii"

PS. "Pe lângă pomii cu chiloți" m-a dus cu gândul la scena cu punga de plastic din "American beauty" 🙄

[ianiscrs · Rating 4 out of 5]

biografie a societatii romane ✊🏼

[Tzurky · Rating 2 out of 5]

Bleh. This was absolutely not what I’d been expecting. I had been pitched on incisive and critical humor and got nothing of the sort. The two stars are to distinguish this from badly written works because he writes fairly well competence-wise if not content-wise.

This book isn’t original but instead consists of some of the editorials published by the author during a pandemic. Now when I say editorial I don’t mean what I (and I assume everyone else) would understand by it, e.g an editorial in the Times. Nope, they’re all about 3 pages in A5 format on whatever the caught the author’s fancy that day. And the three pages don’t consist of an in-depth (nevermind researched or contextualized or anything) take on anything. Instead they’re word-associations, musings on the spam mail he receives or the newspaper headlines and articles he’s read and which he cites from.

Does he have anything interesting to say? He seems well-known and well-read and generally appreciated (as showcased by someone wanting to re-publish his newspaper editorials) but I honestly wouldn’t be able to tell you because he doesn’t use any of the occasions to say something of interest and weight. Sure, he’s disappointed with the current state of Romanian politics and the lies, insincerity and incompetence. He also hates dishonest people. And communism. And how food menus are written. And all-inclusive holidays though he’s stopped down to the level of participating in them. And he has lots of things to say about football (he’s a former commentator as I deduced). A funny guy who can mash together a linguistic joke or a riff on a pun with ease.

I’m sorry to say I get an (imo) superior level of wit and definitely superior informational content from my twitter feed. Say, one of Cory Doctorow’s threads about how DRM is harmful for society and innovation. Or the recent discourse on ancient Sparta. Or the effects of the atom bomb tests on the local US inhabitants. 🤷🏻‍♀️

That’s why this book has absolutely no place in my life and brought zero added value. It’s a printed twitter thread with near zero informational content (because to understand it you must already be privy to the happenings of the day) and sometimes good, sometimes flat jokes that mostly rely on puns and - I cannot stress this enough - no analysis, no contextualization and no added personal insights. It’s a series of pithy remarks from someone that obviously considers himself to be very smart and pretentiously uses citations and foreign language in his musings on whatever banal thing crosses his mind while ripping into other people for pretentiousness.

I will say this though, for someone who purports to appreciate irony, his defensiveness about being misogynistic is ironic considering he’s casually misogynistic in the unexamined manner of someone who thinks of themselves as progressive by comparison to the rapists and wife-beaters permeating society (and is, but only by comparison). And I’ll cite the “getting-ready scene” of the young lady with the dude waiting outside. (I think there’s actually one where he rails on modern feminism but honestly that’s par for the course and didn’t much surprise me. I also got rid of the physical copy already so can’t actually check. In any case, his flavor of misogyny is that of the better more educated elements of his generation and is nothing new or particularly unique.)

[Andreea Mihut · Rating 4 out of 5]

Este continuarea cărții Două mături stau de vorbă - o culegere de articole publicate în ultimii ani. De data asta cred că am fost mai la curent cu știrile. Nu am mai avut problema de a nu recunoaște peroanele sau personajele despre care scrie. Temele sunt variate, viața cotidiană, politica, pandemia. Limbajul e direct și acid. Și nu lipsesc ironiile.

[Tulbure Alexandru · Rating 5 out of 5]

“…cum însă viața are ironiile ei, peste ani te trezești că Umbreluța nu are nimic din gracilitatea prenumelui, fiind o ursoaică a cărei călcătură nivelează asfaltul…”

[Matrice · Rating 4 out of 5]

The 4 stars are more for the writer and not necessarily the book. I would recommend "Omul care muta norii" from the same author instead of this. The good part is that it's light and easy to read.

[Stefan Popovici · Rating 5 out of 5]

Pe Radu Paraschivescu l-am descoperit cu ajutorul emisiunilor de la DigiSport unde facea nota discordanta fata de majoritatea invitatilor, prin cadenta vorbirii, printr-un vocabular inaccesibil fotbalistului tipic din Romania, prin cultura si un umor fin dar taios la nevoie.

Volumul de fata este defapt o colectie de articole adunate din diverse publicatii si avand ca subiect viata in Romania cu toate absurditatile si particularitatile sale. Unele sunt amuzante, altele tragice, altele undeva la mijloc intr-o tragicomedie tipic romaneasca.

Articolele sunt scurte si cartea curge repede, in plus este foarte usor de citit in doze scurte, chiar si cateva minute fiind suficiente pentru parcurgerea catorva dintre articolele incluse. Ce pot spune ca mi-as fi dorit in plus ar fi fost cateva detalii despre data scrierii articolului si eventual si publicatia in care a fost inclus initial.

Din punctul de vedere al scrierii, am gasit exact ce ma asteptam. Radu Paraschivescu in scris este cam la fel ca si in vorba. Mai mult decat atat, aceasta colectie nu este una doar de critica si sarcasm, articolele sunt scrise cu tact, taxand ce e de taxat, schimband registrul din ironic in serios atunci cand subiectul o cere, inserand constant anecdote, citate, referinte culturale sau cate un strop de limbi straine presarate dar fara ca textul sa devina pompos.

Aceasta carte pentru mine a fost un experiment. Nu sunt nici un mare cititor de reviste sau ziare si nici nu citesc suficienti autori romani pe cat ar trebui. M-am bucurat insa sa-l gasesc pe acelasi Radu Paraschivescu pe care l-am descoperit prin televizor si cu siguranta nu va fi ultima carte a sa pe care o voi citi.

[Roxana Radu · Rating 3 out of 5]

Proza scurta nu este genul meu neaparat, dar m-a atras coperta si mai ales titlul. Buna treaba aici, imi place, pastrez cartea.
Placute unele texte, mai ales cele despre ceea ce cred ca este cercul domului in cauza si anume cultura si educatia.
Prin alte texte cam multa bascalie si ironie pentru placul meu.