Самотникът

by Marin Preda, Марин Преда

Le Grand solitaire

Genres: Romanian Literature, Classics, Fiction, Romania

365 pages, Hardcover

First published January 1, 1972

About the author

Marin Preda was one of the best-known post-World War II Romanian writers.
He was born in the Teleorman county, at Silistea-Gumesti, in the family of Tudor Calarasu.
He finished the first 7 classes in this village, he was then educated at the Normal School in Abrud, next at Cristuru-Odorhei, and after that in Bucharest.
He graduated the capacity exam, but eventually stopped going to school because of various reasons.

He became clerk at the Institute for Statistics in Bucharest, he was then press corrector at Timpul magazine, where he also made his debut in 1942 with the short story Pârlitu.
Encouraged, he published prose and was remarked by Eugen Lovinescu at the Sburatorul literary club.
His editorial debut is in 1948 with the novel Întâlnirea din pamânturi. The young novelist paid his tribute to the socialist reality, as the majority of the writers from the "ploretarian dictature" period (Desfasurarea s.o.).

His first masterpiece was the novel Morometii (vol. I - 1955; vol. II - 1967), which was also used for a successful movie in 1987.

Marin Preda published the novels Risipitorii in 1962, Intrusul in 1968, Marele singuratic in 1972, Delirul in 1975, and his second masterpiece Cel mai iubit dintre pamânteni in 1980, regarded as a violent critique of communism. After a few short weeks on the market, the novel was withdrawn from all public, university, and school libraries and all bookshops.

Shortly after the publication of his last novel, he was found dead, in his creation room from the Mogosoaia Palace, in Bucharest. He died in a suspect way, in 1980, on May 16, leaving many legends related to his passing away, taking into account that he was known for his cold attitude towards the authorities.



La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război.

Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).

Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.
În 1937, evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.)

Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.

În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatic

Reviews

[Andrei Tamaş · Rating 5 out of 5]

Nu cred că există vreun scriitor postbelic care să fi redat mai bine societatea comunistă decât Preda. Lui Zaharia Stancu, un alt mare exponent, i s-ar fi putut reproșa pupincurismul din spatele ușilor închise, fără ca acest neajuns să știrbească din valoarea sa artistică. De! Ce treabă are limba cu stiloul?! De altfel, niciunuia nu i se poate reproșa proletcultismul habotnic.

În "Marele singuratic" (un titlu pe care orice introvertit l-ar înșfăca de pe raft), Preda reușește ca pe un fundal introspectiv să construiască și o critică socială. În "Moromeții", "noua religie" (cea veche nu mai corespundea noilor necesități ale omului, nu-i așa?) era o temă socială pentru Nicușor. În "Marele singuratic" ea devine o tema psihologică.

De altfel, însăși folosirea conceptului de "religie" pentru descrierea noii doctrine politice are puternice implicații de ordin psihic. Avansasem, acum câteva zile, într-o discuție cu o don'șoară, ideea că o veritabilă doctrina politică, pentru a prinde, trebuie să întrunească trăsăturile unei credințe religioase. Altfel spus, să fie sacră, mesianică. Revoluția din Octombrie și Germania anilor '30 sunt, poate, cele mai comune exemple. Capitalismul nu are aceste caractere, după cum se pare, însă el prinde întrucât oferă iluzia unei nemărginite libertăți, dintre care cea mai mare este, poate, libertatea de a fi imbecil, care nu cunoaște niciun fel de bariere.

Bun, se va spune, dar atunci de ce au eșuat nazismul și comunismul? Explicația, care aparține susnumitei, este aceea că au avut în centru o idee, iar nu omul. Creștinismul, de pildă, are în centru omul, ideea de mântuire, care îl vizează pe om. Esența comunismului se răsfrângea asupra colectivului, pe când creștinismul are în centru individul. Dacă stai să te gândești, inclusiv capitalismul îți vinde iluzia că tu ești un element central. În cel mai rău caz, cel puțin iluzia că poți fi.

Mi se pare foarte fină diferența dintre religie și doctrina politică, iar după ce susnumita mi-a ținut o prelegere de 30 de minute despre mișcările sociale din Rusia secolului al XIX-lea a devenit și mai clar ce era cu acea "isterie mesianică" despre care vorbise Dostoievski în Demonii, isterie care se terminase odată cu asasinarea țarului, în '81. Fără fundalul asta istoric, Demonii nu par decât niște dezaxați.

Apoi, nu știu cum era situația cu cenzura în '72, când Preda a publicat romanul, dar nebunul asta critică pe față regimul. Iată, de pildă, ce afirmă un personaj: "... a primit și el un ordin de la Securitate cu condamnarea gata pregătită, judecătorul nu era decât un manechin..."

Sigur, bătea la ochi să te iei de Preda, că era prea popular. Dar tot pe atunci Sudinski era interzis și exilat în Suedia...

Introspecția lui Niculae Moromete este un segment mult prea complex pentru competența mea de a scrie despre el. "Te înțeleg... să umbli așa cu iubirea în inima și să nu vrei să o vezi pe ființa pe care o iubești... De ce oare? " Știi?
De altfel, cred că, sub acest aspect, titlul cărții e cea mai buna recomandare.


E o lectură minunată pentru ăștia care, așa cum spunea amicul Cioran, se simt "iremediabil, nefericiți și singuri"... (și pentru care singurătatea este, totodată, consolarea cea mai nesățioasă...).

iulie 2020

[Mihaela Abrudan · Rating 3 out of 5]

Departe de Moromeții, romanul îl are în prim plan pe Niculae și povestea lui de iubire cu o pictorița. Foarte reușită partea în care Simina îl întâlnește pe Ilie Moromete, bătrân și dezamăgit de ceea ce a ajuns să trăiască în epoca comuniștilor. Nu prea am înțeles ce a vrut să fie epilogul, pare mai degrabă o poveste independentă de roman.

[Cristina · Rating 5 out of 5]

I suppose I have a soft spot for Marin Preda and I consider his prose to be one of the best I've ever read and I'll most probably ever read. It's quite a pity he wasn't translated in multiple languages, seeing he must be one of the most brilliant novelists Romania used to have.
Now about this book, what can I say? I loved every page of it, but it got me VERY depressed, so be careful not to be in a fragile sentimental estate when you browse it. I wouldn't recommend it under these conditions. It's not exactly the best choice...particularly because the main idea of it is that we are forever alone, before and after everything, before and after life or love, or even before and after friendship. Which is quite tragic, especially if you've recently lost a friend, which is my case.

[Mihai · Rating 5 out of 5]

Lansată la câteva luni după acel cutremurul cultural declanșat de Tezele din Iulie 1971, cartea lui Preda era așteptată mai de toată lumea. Reîncepuseră vânzările pe sub mână, ocazionalele atenții pentru un volum ”pus deoparte”. Urmează Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1971, și un film cu același nume.

Se zvonea că în Marele Singuratic, Preda va face o grămadă de compromisuri cu regimul, alegând calea de mijloc: poate și mai mult realism, dar unul îmbibat în marxism și așa-zisa frescă socială, naționalism, cultul personalității, ocazionale scene de revoluție culturală. Exista un precedent: în Moromeții II făcuse deja câteva. Era acum și mai greu să scapi de direcția pe care Ceaușescu o trasase, și în care rolul conducător al partidului prima oricărei tentații de libertate culturală, ducând la index cărți ce ar fi atins în orice fel noua direcție politică a regimului.

Nu a fost cazul. Personajul Nicolae, acum victimă a unor excese trecute, e un ostracizat, un exclus din partidul în care găsise singura sa șansă de a se educa. Florile, cărțile, aceeași tăcere specifică tatălui său în tinerețe, rămân ultimele lucruri importante pentru el. O crimă și o poveste de dragoste întregesc acest roman care își găsește cele mai bune momente atunci când eroul se întoarce în lumea satului. Un sat ce e schimbată doar la suprafață: dedesubturile trecutului cu haosul și violenta lui sunt etern retrăite oricând cineva încearcă să își amintească de ele.

Preda refuză a vedea în cartea sa un roman autobiografic. Nici nu ar avea cum să zică altfel: a te asemăna cu noul Nicolae Moromete, acum un om sătul de societatea din jurul său, ar fi însemnat sinucidere culturală. Evitarea e un simplu compromis de opinie, unul dintre multele pe care le va face până la izbucnirea finală din Cel Mai Iubit dintre Pământeni, poate pentru a supraviețui mental unui regim care nu părea a se termina vreodată, poate din interes economic. Acest joc cultural de-a șoarecele și pisica va ține 10 ani, și îl va costa viața.

[Marian · Rating 5 out of 5]

Dacă cumva ai avut vreodată dorința să-ți lași toată lumea în spate și să te muți intr-o peșteră, această carte este pentru tine.
Cred că toți căutăm pe cineva să ne perturbe cel putin singurătatea, cineva care să-ți redea din nou interesul pentru oameni. Singuratea nu inseamna un sentiment apăsător sau neplăcut, poate însemna liniște, cea mai bună condiție pentru a te cunoaște. Iar Nicolae, personajul principal al acestei cărți, a gustat din singurătatea aceasta, ba chiar nu vrea să despartă de ea nici când apare factorul disturbator, Simina, pictorița, care îi dă o altă culoare singurătății. Iar în lipsa preocupării de sine, Nicolae încearcă să demaște misterele ei, iar asta nu poate duce decât în niște avalanșe de emoții, certuri, împăcări, instinctul său de conservare care-l cheamă înapoi la singurătate încurajat de modul său de a iubi la distanță ceea ce Siminei îi creează neplăceri mari.

[Narcis · Rating 5 out of 5]

"Marele singuratic" nu este un roman de dragoste, ci un roman despre regasirea curajului de a ne urma destinul, prin dragoste. Niculae Moromete este un personaj cu destin, care insa se abate de la el in momentul in care decide sa se ascunda de lume si sa renunte la idealul sau, devenind din "intemeietor al unei noi religii" gradinar. Ca Iona care este inghitit de o balena pentru ca nu se supune vointei lui Dumnezeu, Niculae este inghitit insa de o dragoste totala si neasteptata pentru Simina Golea. Aici capacitatea lui Marin Preda de a reda jocurile si mecanismele interioare ale unei iubiri sunt de neegalat: teama de a nu oferi prea multa putere celuilalt prin dezvaluirea a prea mult din ce suntem noi, vraja iubirii imbinata cu luciditatea ca ramanem mereu straini si, in final, renuntarea la carapacele pe care indragostitii le pun mereu peste sufletul lor pentru a se proteja. Moartea Siminei reprezinta deznodamantul firesc al unei asemenea premise. Cititorul o stie, o anticipeaza, desi nu o voieste. Simina este in egala masura personaj principal, destinul ei ajungand la deznodamantul firesc prin intalnirea cu Niculae: prin Niculae, Simina devine artistul complet, deoarece Niculae nu o iubeste pe Simina pentru ca este pictorita, adica nu o iubeste o proiectie, ceea ce o elibereaza de tirania demonului artistic, oferindu-i posibilitatea sa se ridice deasupra lui ("Nu pictam bine inainte pentru ca nu ma iubea nimeni, Niculae", marturiseste aceasta). Prin Simina, Niculae regaseste curajul de isi privi din nou idealul ("Gradinareste-l pe om, seaca-i mlastinile din el, nu din afara, straduieste-te... E pasiunea ta secreta, da-i curs... Nu mai ai ce pierde"). Nu putem fi indragostiti fara a lasa sa patrunda in noi viermele idealismului ("Intrebarea este daca o idee prinde fara ne sminti in acelasi timp").

[Andrei · Rating 5 out of 5]

Arguably the best novel by Marin Preda, this book is a self portray of the author. When I think of the poor and humble conditions of the Romanian society of the 50's, where communism was being "installed" forcibly in the country, this exceptional book shows you can be a great Human being without owning (possessing) lots of things, without the comfort we are used to in our day to day lives. The true life comes from the inside, as well as the true beauty. The book is also a shaking love story that marked me for good. Not only that the author dives into the male psyche, but also into the female psyche leaving the reader to draw existential conclusions. Do not be fooled by the stage set of the book,it goes much beyond the political and social conditions of the time.

[Silviu Reuț · Rating 3 out of 5]

https://silviureut.ro/2013/12/15/mare...

[Bianca Borea · Rating 4 out of 5]

Cu Marele singuratic se încheie dorul meu de a-l citi pe Marin Preda.

[Crai Alexandra · Rating 4 out of 5]

Nu cred ca o recenzie la un roman de Marin Preda ar avea vreun sens in limba engleza... Cam atata sens cat il gaseste Ilie Moromete in noua ordine. S-a simtit surprinzator de familiar sa revin in universul morometian dupa 15 ani. Mi-as fi dorit ca 'Marele singuratic' sa fie bildungsromanul lui Niculae, dar din pacate este un intermezzo tragic in istoria unui personaj care vede contextuel socio-pilitic al timpului sau printr-o lentila mioapa, aproape caricatural prin idealismul sau.

[Ioana Faloba · Rating 5 out of 5]

Am descoperit în cărțile lui Preda un realism cu care mă identific. Se spune adesea că fiecare vede lumea într-un mod unic, ghidat de propria-i percepție, cum se face atunci că îți este dat sa trăiești momente de maximă rezonanță? Contrar numelui cărții, "Marele singuratic", eu am simțit cu adevărat, că valorile similare sunt cel mai mare liant dintre oameni.

[Iana Slobodeaniuc · Rating 5 out of 5]

Toți sunt singuri in cartea asta. Dar fiecare o trăiește într-un mod aparte, curajos și liber. Lupta contrapusa disperării, dragostea contrapusa idealizarii. Dragostea a făcut-o pe Simina sa picteze mai frumos iar pe Niculaie sa uite de ambițiile politice, ca mai apoi, totul sa se aranjeze corect...

[Gabrielle Danoux · Rating 5 out of 5]

Félicitations à la maison d'édition !
Noter d'abord la qualité de l'édition roumaine. Il s'agit du numéro 51 de la collection Biblioteca pentru toți (Bibliothèque pour tous), que l'on trouve même en Roumanie pour environ deux euros (sans les frais de port). C'est un livre d'environ 400 pages, broché, avec une couverture et un papier de qualité. Une chronologie, avec même quelques photos, un avant-propos et une présentation en quatrième de couverture d'Eugen Simion, dont l'avis sur l’œuvre est partagé. Noter aussi que ceux qui ont participé à la confection du livre sont nommés sur la page de copyright, ce qui témoigne d'un respect pour les salariés inédit en France.
Quant au roman lui-même, on peut s'en faire une bonne idée avec cet extrait central, sorte de définition de l'écrivain par autodérision qui s'applique probablement à toute l’œuvre de Preda :
« [...]Fiindcă nu e așa de ușor cum cred unii, că poți să fii un scriitor mare pentru douăzeci de milioane de locuitori. Unii chiar și cred că au aceste douăzeci de milioane în buzunar ; iar pe alții nici nu-i interesează, ca și când ar scrie pentru pereți... Jocuri de cuvinte în care străduința de a nu spune nimic ar trebui admirată, dacă n-ar fi semnul unei grave confuzii a spiritului... Unii au fugit împinși de demonul afirmării persoanei lor, ca și când ai putea afirma persoana ta... Pe mine nu mă interesează persoana mea, sau a oricui... Mă interesează mama, tata, curtea natală, a mea, a celor despre care scriu și a voastră pe care vă disprețuiesc... Cum vom putea, altfel, trăi o clipă sublimă pe acest pământ pe deasupra scoarței lui inundată de soare și de vânt înainte de a dormi cu țeasta înăuntrul lui, unde nu e nici lumină, nici verdeață dacă am oferi lumii doar spectrul singurătății noastre? » (Car, contrairement à ce que certains pensent, il n'est pas si facile d'être un grand écrivain pour vingt-deux millions d'habitants. Certains pensent vraiment avoir mis ces vingt-deux millions dans leur poche ; tandis que d'autres ne s'y intéressent même pas, comme s'ils écrivaient pour les murs… Jeux de mots qu'on devrait admirer pour le labeur du « ne rien dire », s'ils n'étaient pas signe d'une grave confusion de l'esprit… Certains se sont enfuis, poussés par le démon de l'affirmation de soi, comme si on pouvait s'affirmer soi-même… Je ne m'intéresse ni à moi-même ni à personne… Je m'intéresse à mère, à père, à mon propre jardin, à celui où je suis né, à celui de ceux sur lesquels j'écris ainsi qu'au vôtre, vous que je méprise… Autrement, comment pourrions-nous vivre un sublime instant sur cette terre, au-dessus de sa croûte inondée de soleil et de vent, avant de déposer, pour dormir, son crâne à l'intérieur, là où il n'y a ni lumière ni verdure, si nous ne faisions offrande au monde que du seul spectre de notre solitude ?)

[Socrate · Rating 4 out of 5]

„Da, voi întemeia o noua religie, care să ţină seama de forţele oarbe care pun nu o dată stăpânire pe om, şi care să propună altceva decât umilinţa înrobitoare, inacceptabilă pentru mândria firească a unui animal atât de liber şi de viclean cum este omul.”

„Între viitorul şi trecutul meu e un joc... Mă simt liniştit şi împăcat, dar îmi dau seama că viaţa mea înseamnă chiar acest joc între trecut şi viitor, care e anormal la vârsta mea... Nu vreau eu să mă gândesc la viitor, dar atunci apare în mine, pretimpuriu, trecutul, ca un mare semn de întrebare, pe care eu mă prefac că nu-l văd.”

„Viaţa omului se poate scurge pe pământ şi ca o apă liniştită, împlinindu-se simplu în moarte, care vine ca o soluţie a unei probleme insolubile: ce să facă fiinţa umană după ce a asistat la un număr de douăzeci sau treizeci de mii de răsărituri şi apusuri de soare şi a lăsat în urma lui înlocuitori? Dar viaţa lui se poate scurge şi într-o permanentă dezordine, ca o revoltă împotriva soluţiilor invariabile ale acestei existenţe, atacând sălbatic pe toţi cei care o acceptă astfel, adică pe majoritatea oamenilor.”

[Iulian Turicianu · Rating 4 out of 5]

Cu toate ca romanul l-am citit cu mare plăcere, am dat 4 stele și nu 5 din cauza caracterului Siminei cu care nu am putut empatiza. Așa ca ce pățește ea spre finalul romanului m-a lăsat destul de rece, și mi s-a părut egoist ceea ce a cerut ea de la Nicolae. Totodata nu am înțeles de ce îl desconsideră pentru ca vrea să fie grădinar, nu mi s-a părut ca îl iubește cu adevărat.
În rest, o călătorie nostalgică în lumea de la Silistea-Gumesti și o crimă neașteptată fac din acest roman unul de pus neapărat pe lista.

[Denisa-Daniela · Rating 5 out of 5]

Simt că cheia destinului se află în mâna lui Marin Preda. Destinul său, al personajelor, al lumii sale și poate și al meu...
Are omul ăsta un dar... ah, nici nu pot folosi cuvintele cum trebuie după ce mă sapă și mă răscolește și scoate la suprafață atâtea întrebări și simțiri. Sinceritatea sa pătrunde adânc în ființa celui ce-l citește.

[Florian Aldica · Rating 5 out of 5]

"Prost se simt cei care considera singuratatea drept un infern, relua el. Am auzit la cineva din lumea voastra expresia asta: infernul singuratatii. Nu stiu ce era, pictor sau scriitor. Poate ca voi aveti dreptate, dar in lumea in care traiesc eu, hm! Cum sa-ti explic?.. Ceea ce ne leaga, sau lucrurile de care ne agatam cand iesim afara din casa, nu la serviciu, unde trebuie sa muncim, dar in vizite sau la petreceri, nu se deosebeste de ceea ce leaga o oaie de alta. In timp ce femeia, de pilda, pe care trebuie s-o alegem din societate, n-ar trebui s-o facem ca berbecul dupa miros..Dupa ce trece reproducerea, ne trezim fata in fata doi straini. Ei bine, suntem chiar straini si singura modalitate de a mai imblanzi aceasta descoperire care ne sperie ar fi sa recunoastem ca asa ne-am nascut si ca asta nu e o vina. Atunci ne-am simti mai bine si abia atunci s-ar naste intre noi iubirea care n-ar lega pe nimeni cu lantul..Stii, rase deodata Niculae, devotamentul ala!"

[Bogdan · Rating 4 out of 5]

A quite interesting novel, written when the author tried to switch from the rural type of novels to urban ones. Maybe due to this it left me with an impression of a difficult writing. Nevertheless it is still a quality reading.

[Bogdan Voiculescu · Rating 5 out of 5]

Great book, one of the best works of art in the entire Romanian literature. A masterpiece of its kind.

[Rianna Dumitrescu · Rating 4 out of 5]

🏡🧳👁️🙋🏻🎗️🧩☕🎞️🎬🟥♥️👩‍❤️‍👨

[Amy Blue]

Book for teens