What do you think?
Rate this book
Țigan țăndări
Am pus în cartea asta cam tot ceea ce am eu mai bun. E și despre copilăria mea ca o minune, dar și despre adulți țăndări. Am râs mult cand am scris-o, dar are și părți complicate și deloc confortabile. Am povestit lucruri pe care nu am mai îndrăznit să le povestesc vreodată. Sunt în ea câteva bucăți țepene și cel mai probabil prea crude din mine.
449 pages, Paperback
First published March 1, 2022
54 people are currently reading
920 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 56 reviews
March 28, 2022
Am comandat cartea pentru a participa la fundraising. Am citit-o si e o lectie de viata valoroasa. Am plans la final pentru ca experientele lui au fost in parte si ale mele. Il admir pentru bunateatea lui. Il admir pentru ca a invins prejudecatile. Mi-a reamintit ca tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti e o bucata de trotuar langa persoana draga inimii. M-a impresionat vulnerabilitatea lui si respectul pentru cea care i-a dat viata. M-a facut si pe mine tandari cartea asta. Zile bune!
April 9, 2022
Citisem o parte din capitole sub forma de articole in Dilema Veche. Nu a contat pentru ca mi-a facut placere sa le recitesc. Povestile din copilarie si adolescenta mi-au sunat nespus de familiar. Chiar ma gandeam de curand ca inca imi mai aduc aminte exact cum mirosea orasul natal intr-o zi de vara, dupa ce ploaia stinsese praful, intr-o vara in care aveam 17 ani si eram indragostita pana peste cap. Am si ras, am si plans si acum vreau sa am iar 17 ani.
March 24, 2022
O cartea buna, cu un scop si mai bun.
Cartea ne prezinta lucrurile care l-au marcat pe Valeriu, sunt momente in care iti dau lacrimile, iar peste cateva pagini razi cu gura pana la urechi imaginandu-ti intamplarile din viata lui.
Imi place simtul umorului pe care ni-l arata autorul si modul in care prezinta intamplarile din viata lui.
Cartea este si o oglinda a noastra, aflam cat de rasisti suntem, rasism care nu se opreste la granite.
Mi-ar fi placut mai mult sa prezinte doar intamplarile reale din viata lui si sa o prezinte pe Sia intr-o alta carte.
Il admir foarte mult pe Valeriu pentru tot cea ce face prin Asociatia Casa Buna si nu numai.
Cartea ne prezinta lucrurile care l-au marcat pe Valeriu, sunt momente in care iti dau lacrimile, iar peste cateva pagini razi cu gura pana la urechi imaginandu-ti intamplarile din viata lui.
Imi place simtul umorului pe care ni-l arata autorul si modul in care prezinta intamplarile din viata lui.
Cartea este si o oglinda a noastra, aflam cat de rasisti suntem, rasism care nu se opreste la granite.
Mi-ar fi placut mai mult sa prezinte doar intamplarile reale din viata lui si sa o prezinte pe Sia intr-o alta carte.
Il admir foarte mult pe Valeriu pentru tot cea ce face prin Asociatia Casa Buna si nu numai.
September 18, 2022
Am citit anii ăștia multe cărți despre ce e bine, cărți grele de filosofie morală, de etică și meta-etică.
Pornind de la o voință bună, aceea de a afla cum să trăiesc bine, să am o viață bună, să fac bine, ajunsesem la niște probleme intelectuale pe care mă simțeam nevoit să le rezolv. Țin minte că m-am străduit o vară întreagă să armonizez utilitarismul lui Mill cu teoria morală a lui Kant...
Vara asta am citit numai Țigan țăndări de Valeriu Nicolae.
Mă tem că am făcut mai mult bine cumpărând cartea asta decât toate cărțile alea multe și grele despre ce e bine.
"Ghetoul din Ferentari dar și satele sărace sunt pline de copii de grădiniță care nu sunt la grădiniță. Copii care încep școala cu un handicap uriaș pe care nu prea au șanse să îl recupereze. Toate încasările pentru cartea asta o să le folosim pentru a construi o Grădiniță Bună. Avem nevoie să vindem cam 20.000 de cărți pentru a reuși asta. Noi la Asociația Casa Bună avem grijă acum de peste 300 de copii. Suntem convinși că a face bine este molipsitor căci altfel nu am fi reușit mare lucru. Mulțumim că ne ajutați să facem un pic mai mult bine!"
Nu dau din carte, vă zic doar că nu m-am mai hăhăit așa tare de mult timp citind o carte. Deh, la capitolul ăsta cărțile cu teorii etice n-au nicio șansă. Ar merita să fac o recenzie după conținut, dar nu o s-o fac pentru că e mai important ce se întâmplă în afara cărții. Numai un singur citat:
"Mulți dintre oamenii care au bani și sunt deștepți devin colecționari. Colecționari de orice și mai ales de experiențe. De fapt ei trăiesc într-o lume forțată și mai mult sau mai puțin falsă. Își construiesc un ideal al lor și apoi sunt chinuiți să trăiască în imaginea pe care și-au construit-o. Oameni care citesc nu pentru că sunt curioși, ci pentru că ăsta e felul în care pot să impresioneze. Oameni care călătoresc nu pentru că le place, ci pentru că trebuie să aibă un portofoliu de călătorii."
Sper că v-am făcut curioși. Faceți bine cumpărați cartea și citiți-o. Eu am cumpărat două.
Pornind de la o voință bună, aceea de a afla cum să trăiesc bine, să am o viață bună, să fac bine, ajunsesem la niște probleme intelectuale pe care mă simțeam nevoit să le rezolv. Țin minte că m-am străduit o vară întreagă să armonizez utilitarismul lui Mill cu teoria morală a lui Kant...
Vara asta am citit numai Țigan țăndări de Valeriu Nicolae.
Mă tem că am făcut mai mult bine cumpărând cartea asta decât toate cărțile alea multe și grele despre ce e bine.
"Ghetoul din Ferentari dar și satele sărace sunt pline de copii de grădiniță care nu sunt la grădiniță. Copii care încep școala cu un handicap uriaș pe care nu prea au șanse să îl recupereze. Toate încasările pentru cartea asta o să le folosim pentru a construi o Grădiniță Bună. Avem nevoie să vindem cam 20.000 de cărți pentru a reuși asta. Noi la Asociația Casa Bună avem grijă acum de peste 300 de copii. Suntem convinși că a face bine este molipsitor căci altfel nu am fi reușit mare lucru. Mulțumim că ne ajutați să facem un pic mai mult bine!"
Nu dau din carte, vă zic doar că nu m-am mai hăhăit așa tare de mult timp citind o carte. Deh, la capitolul ăsta cărțile cu teorii etice n-au nicio șansă. Ar merita să fac o recenzie după conținut, dar nu o s-o fac pentru că e mai important ce se întâmplă în afara cărții. Numai un singur citat:
"Mulți dintre oamenii care au bani și sunt deștepți devin colecționari. Colecționari de orice și mai ales de experiențe. De fapt ei trăiesc într-o lume forțată și mai mult sau mai puțin falsă. Își construiesc un ideal al lor și apoi sunt chinuiți să trăiască în imaginea pe care și-au construit-o. Oameni care citesc nu pentru că sunt curioși, ci pentru că ăsta e felul în care pot să impresioneze. Oameni care călătoresc nu pentru că le place, ci pentru că trebuie să aibă un portofoliu de călătorii."
Sper că v-am făcut curioși. Faceți bine cumpărați cartea și citiți-o. Eu am cumpărat două.
March 20, 2022
Mulțumesc! O plăcere cu lacrimi, speranțe, râs cu gura până la urechi, educație, mult bun simț, aventuri și teme de casă - să fim cu toții mai buni, implicați în societate, decenți…
Recomand să devină lectură obligatorie în școală 🥰
Recomand să devină lectură obligatorie în școală 🥰
Read
November 9, 2024Mi-a placut mult si tocmai de asta dezamagire cauzata tot de ea a fost asa amara. Un fel de masterclass in ce se intampla in lipsa intersectionalitatii.
Pe de o parte aduce o perpectiva proaspata (cel putin pt mine) despre experienta de a fi rom in romania si nu numai, jonglata intre auto-ironie, stereotipuri, discriminare si durere.
Dar pe de cealalta parte viziunea asupra femeilor e una gretoasa. Femei care au doar doua optiuni fundamentale: Zane sau Zgripturoaice. Femei interesate esentialmente de pantofi, posete si de a prinde in capcane emotionale barbati care vor mai degraba sa se uite la meci. Stereotipuri atat de obosite incat nu imi vine sa cred ca le mai scoatem de la naftalina cu pretentia ca ar fi umoristice. :(
Pe de o parte aduce o perpectiva proaspata (cel putin pt mine) despre experienta de a fi rom in romania si nu numai, jonglata intre auto-ironie, stereotipuri, discriminare si durere.
Dar pe de cealalta parte viziunea asupra femeilor e una gretoasa. Femei care au doar doua optiuni fundamentale: Zane sau Zgripturoaice. Femei interesate esentialmente de pantofi, posete si de a prinde in capcane emotionale barbati care vor mai degraba sa se uite la meci. Stereotipuri atat de obosite incat nu imi vine sa cred ca le mai scoatem de la naftalina cu pretentia ca ar fi umoristice. :(
June 24, 2022
Să o citiți.
Ca să aflați.
Ca să înțelegeți.
Ca să vă deschideți inima și mintea.
Ca să aflați.
Ca să înțelegeți.
Ca să vă deschideți inima și mintea.
November 5, 2023
As fi vrut tare tare mult sa îmi placa. Cred ca ma așteptăm la cu totul altceva.
Parca nu am învățat nimic din toate experientele de activism dar am capul plin de povesti despre toate femeile pe care le-a iubit. Nu mi-a plăcut de loc sa știu ce fete erau mai țațoase sau sexoase în clasa și la bloc. Nu prea mi-a plăcut cum se râde de alții, mai ales ca a trecut prin aceleași lucruri. Mie nu mi s-a părut amuzant.
Povestiile cu Sia, Anastasia, Aisa, etc le-am cam citit ca pe o scriere experimentala unde nu știam despre cine e vorba. Ma rog toate femeile au fost moarte după el și mi-a spus constant cât de mult noroc a avut de femei frumoase, blonde, zâne, etc. Nici nu știu dacă as zice ca e misoginie pentru ca uneori pare self aware, poate a vrut sa scrie cum gândea la timpul respectiv dar niciodată nu ni se explica, niciodată nu se vorbește și de femeile rome și experienta specifica la intersecția dintre gen și etnie.
E greu și de urmărit în timp ba în copilărie, ba prezent, niciodată nu prea știu câți ani are. Nu m-ar fi deranjat asa de tare, nu știu poate e doar un alt fel de a scrie dar m-a obosit tare rău.
Parca nu am învățat nimic din toate experientele de activism dar am capul plin de povesti despre toate femeile pe care le-a iubit. Nu mi-a plăcut de loc sa știu ce fete erau mai țațoase sau sexoase în clasa și la bloc. Nu prea mi-a plăcut cum se râde de alții, mai ales ca a trecut prin aceleași lucruri. Mie nu mi s-a părut amuzant.
Povestiile cu Sia, Anastasia, Aisa, etc le-am cam citit ca pe o scriere experimentala unde nu știam despre cine e vorba. Ma rog toate femeile au fost moarte după el și mi-a spus constant cât de mult noroc a avut de femei frumoase, blonde, zâne, etc. Nici nu știu dacă as zice ca e misoginie pentru ca uneori pare self aware, poate a vrut sa scrie cum gândea la timpul respectiv dar niciodată nu ni se explica, niciodată nu se vorbește și de femeile rome și experienta specifica la intersecția dintre gen și etnie.
E greu și de urmărit în timp ba în copilărie, ba prezent, niciodată nu prea știu câți ani are. Nu m-ar fi deranjat asa de tare, nu știu poate e doar un alt fel de a scrie dar m-a obosit tare rău.
August 28, 2022
A fost o experienta interesanta, si probabil rating-ul meu e subiectiv si datorat faptului ca m-a tinut in priza de la inceput pana la sfarsit desi nu am mai fost in stare sa termin o carte de genul de cativa ani.
E deosebit de trista si de hazlie, de 'wholesome' si de vulgara in acelasi timp.
E deosebit de trista si de hazlie, de 'wholesome' si de vulgara in acelasi timp.
January 18, 2026
ăsta e un sum-up bunicel:
La tine timpul e construit aiurea și e obositor. Mi se pare că tu nu numai că vorbești în funcție de cât de stridente sunt memoriile tale și că nu vrei nicicând să le aranjezi cronologic, dar pari că trăiești la fel de aberant.
mozaicul amintirilor e central și e bine, că e super mișto și nu te stresează axa temporală. poți să și râzi și poți și să te dai cu capul de pereți de atâta rasism.
mozaicul romațios de pe lângă m-a pierdut rău de tot și nu i-am găsit locul. dar e ok.
La tine timpul e construit aiurea și e obositor. Mi se pare că tu nu numai că vorbești în funcție de cât de stridente sunt memoriile tale și că nu vrei nicicând să le aranjezi cronologic, dar pari că trăiești la fel de aberant.
mozaicul amintirilor e central și e bine, că e super mișto și nu te stresează axa temporală. poți să și râzi și poți și să te dai cu capul de pereți de atâta rasism.
mozaicul romațios de pe lângă m-a pierdut rău de tot și nu i-am găsit locul. dar e ok.
Read
June 28, 2023Am terminat de citit Țigan Țăndări și chiar mă întrebam dacă o să fie o continuare, pentru că în prefață se zicea ceva de 100 de capitole și eu văzusem doar 50. Am citit pe nerăsuflate in două zile și jumătate și mi-au plăcut tare mult capitolele în care Valeriu povestește din amintirile sale - am trecut de la râs pe înfundate (că dormea soțul) la sentimente sfâșietoare citind istoriile din ghetouri și din taberele de refugiați. Mi-a fost un pic greu să urmăresc firul poveștii cu Sia și la un moment dat pierdusem șirul și mă gândeam cine o fi: Anastasia, Aisia, Anisia. Am apreciat mult capacitatea de autoironie și faptul că a avut curajul să povestească din toate registrele. Aștept continuarea.
May 21, 2022
Țigan Țăndari - Valeriu Nicolae
Cu cât îl ascult mai mult pe omul ăsta, cu atât îmi place mai mult de el. Are ceva care mă binedispune de fiecare dată când îi aud glasul. Vocea ca a unui adolescent, râsul colorat de copil, voia bună, glumele. Toate aceste lucruri adunate mă fac să îl ascult pe Valeriu Nicolae pe unde îl prind. Pe la Morning Glory cu Exarhu, la Vocea Nației cu Dragoș Pătraru, în general oriunde în online sau la radio. Îmi pare tare rău că nu am putut ajunge atunci când a avut lansarea la Cluj-Napoca, însă sper că vor mai fi și alte ocazii de a-l întâlni personal.
Când soțul m-a întrebat ce îmi doresc de ziua mea anul acesta, am spus că vreau cartea lui Valeriu Nicolae -῍Țigan Țăndări῍. A fost unul dintre cele mai inspirate cadouri pe care l-am primit. Atât de faină este cartea, încât atunci când am o zi mai neplăcută mă bucur să recitesc câte un capitol și gata; ziua care părea a fi țăndări începe să devină mai bună. Aș putea face o recenzie voluminoasă cât cartea. Mi-am scris multe idei și fragmente care mi-au plăcut și amuzat; deseori am pus cartea jos doar ca să mi-l imaginez pe acest om, copil.
Adultul Valeriu îmi pare deseori că este în continuare copilul fericit care s-a născut în Caransebeș. Atunci când povestește despre mama lui totul i se luminează în jur. Din această carte am descoperit cuvântul ῍stihie῍. Mi-am și zisꓽ Ce-o vrea omul să zică atunci când afirmăꓽ ῍Stihiile nu plâng și nimic nu le prea poate învinge". M-am dus apoi repejor la DEX și am citit semnificația cuvântului. Zice așa: "Fenomen al naturii care se manifestă ca o forță irezistibilă῍.
Citind mai departe m-am amuzat grozav de obiceiurile din casa lui. Se văruia în fiecare vacanță de vară, hainele lui erau toate, dar toate, apretate, se băteau des covoarele ca și cum se pregăteau pentru un turneu de tenis, mobila era mutată în fiecare săptămână prin casă, bibelourile se spălau temeinic, cu o maximă responsabilitate. Cel mai ingenios din categoria ῍curățenie῍ mi s-a părut atunci când Valeriu zice că la el în casă nu se fuma niciodată. Dar nu pentru că era interzis. Nu se fuma pentru că era risc major să ia foc ῍șandramaua῍. De ce? Mama spăla totul cu gaz în casă, inclusiv pe el. Nu am înțeles dacă folosea gazul pe post de dezinfectant, dar m-a făcut să îmi aduc aminte că și pe mine mă punea tata să frec podeaua cu gaz ca să lucească.
Și de la râs ne trece puțin și prin stările de plâns, ne face stomacul ghem, ne activează fiecăruia dintre noi amintiri de când eram copii. De momentele plăcute, ori mai puțin plăcute de care toți am avut parte. Acum se numește bullying, când eram noi copii nu se numea nicicum. Era doar copilărie. Și fiecare se descurca cum putea. Nu prea aveam noi curaj să strigăm de la scara blocului: "Mamaaaa, Ioana mi-a spus că sunt proastă!"ori "Mamaaa, Ștefan mi-a dat un șut în fund că n-am vrut să mă duc după mingea pe care el a dat-o peste gard". Adică, eu nu prea aveam curaj. Pentru că riscam să nu se mai joace nici unul cu mine sau mai dureros, ca mama să mă cheme în casă până a doua zi. Așa că ciocu´ mic și joc de glezne.
Atunci când s-a mutat în Craiova a aflat prima dată că este "țigan cu păduchi". I-au lipsit prietenii cu care se juca în Balta Albă, acolo unde își petrecuse cea mai mare perioadă de timp. Copiii de la blocul din Craiova unde se mutase îi ziceau mereu că nu se joacă cu el pentru că este țigan și are păduchi, ca mai apoi în adolescență, fata de care se îndrăgostise să îi spună că nu îl poate prezenta părinților pentru că are pielea mai închisă la culoare, iar părinții ei nu acceptă țigani în familia lor.
"Mă doare că nu vor să se joace cu mine, dar îmi țin lacrimile și mucii până ajung acasă. Mama mă ia în brațe și îmi spune o poveste cu un urs brun care muncește din greu și ajunge să fie primit bine de urșii albi. Îmi spune să am răbdare, să fiu bun și totul se va rezolva. Ea a muncit infernal toată viața. Asta cu muncă multă și constantă mi-a rămas bine înfiptă în cap.
Efectul negativ a fost nesiguranța. Nu am știut nicicând dacă sunt îndeajuns de bun. Nu am fost nicicând sigur dacă voi fi sau nu acceptat ca fiind îndeajuns de deștept, de profesionist sau de român. Nu mi-am dat seama dacă trebuie să mai încerc sau să mă opresc din a încerca. Nu am știut de multe ori dacă evaluarea mea a fost una bazată pe culoarea pielii, pe ceea ce știam sau ceea ce am făcut. A fost cam chinuitor, mai ales că tata ura țiganii rău".
Pe tot parcursul cărții mama este prezentată ca un stâlp al familiei, în antiteză cu tatăl lui. Un model de "așa nu". Mereu cuvântul "tată" este alăturat unui adjectiv ca: alcoolic, frânt de beat sau bețiv. Își amintește că de multe ori trebuia să îl ridice din șanțuri pe unde era căzut beat sau cum odată au ratat coborârea în stația corectă a gării pentru că tatăl lui a adormit beat în tren.
La un moment dat are un capitol în care povestește cum a reușit să treacă peste un moment amuzant cu o fată pe care încerca să o cucerească. Asta m-a făcut să am o amintire cu mine din perioada în care am încercat să am o discuție mai aparte cu un băiat ( aveam doisprezece ani) și am vrut să îl impresionez din vorbe. Era din Bucuresti, își făcuse casă la Breaza, mai sus de casa mea. În fiecare weekend venea cu părinții la "casa de vacanța". Era un băiat simpatic, dar nu știa să dea cu piciorul într-o minge, să se urce în copaci și nu urca un deal fără să se oprească de câteva ori până în vârf. În vara aia a plecat la mare și când s-a întors eu, emancipată - după o săptămână de uitat la Sărmana Maria și Salome pe Acasă TV, cu dorința de a mă da ce nu sunt, am încercat să intru într-o discutie platonică cu el. Îmi iau eu vocea de cuceritoare și îi spun:
-Măi Vlad, dar tu ai fost la mare?
-Da!
-Fain! Numai că nu te-ai bronzat deloc. Te-ai dus ca branza și te-ai întors ca cașul!
Și atât am putut scoate! În jurul meu s-a făcut liniște câteva secunde, apoi hohote de râs. Vă dați seama! Câtă înțelepciune în aceste vorbe alese. Cât mi-am pus eu mintea la contribuție, câte nopți de vară visasem la un dialog cu el. Și aia a fost tot ce am putut scoate.
Impresia cu care am rămas după ce am terminat de citit "Țigan Tăndări" este că nici un obstacol nu este foarte greu de înlăturat atâta timp cât știi ce vrei de la tine. Când îți setezi obiectivele și te axezi pe lucrurile care ție îți plac - pentru care ești convins că poți face performanță, poți considera că ai făcut primul pas pentru succesul tău. Când ai ambiție să îți depășești condiția și ești încurajat, vezi că încet încet îți găsești locul care ți se potrivește. Nu unde te vor alții. Până la urmă ce contează ce tip de naționalitate ești? Dacă ești bun pe ceea ce faci se pot pune toți contra ta, dar nu au cum să te doboare. Da, te rănesc prin vorbe, unii te și umilesc că nu ești ca ei, dar în final cel care își știe obiectivul este acela care ajunge acolo unde își dorește.
Îmi aduc aminte de liceul meu. Era în Câmpina, în zona Turnătoriei. Când am auzit poveștile despre oamenii de acolo eram convinsă că nu mi se poate întâmpla nimic bun. În "Țigănie" numeam cartierul. Dar timp de patru ani m-am simțit în țigănie ocrotită, mi se lua tot timpul apărarea atunci când cineva considera că sunt pe teritoriul lui. În țigănie am învățat să cern răul de bine, să fiu atentă la ispitele din jurul meu și am aflat pe pielea mea ce înseamnă "Fugi, mânca-ți-aș, că-i belea". După ce am terminat liceul n-am mai fugit, dar nici bacul la sport nu l-am dat.
Toate situațiile comice pe care ni le povestește, toate momentele în care s-a făcut de râs puteau foarte ușor să îl destabilizeze și să îl facă să renunțe. Însă a știut ca de fiecare dată să treacă peste ele prin râs. Să găsească din orice un motiv de a învăța. De a deveni mai bun. Având două modele în viață, unul pozitiv și unul negativ, Valeriu a știut că în afară de noroc mai ai nevoie și de ambiție. Și chiar dacă nu era înzestrat cu ambiție, avea stihia lângă el care nu îl lăsa să se piardă pe drum (în ceea ce privește viitorul lui). Eu cred că în cazul lui nici nu avea cum să nu reușească având alături de el o mamă atât de puternică și de hotărâtă.
Pe lângă tot binele pe care îl face în jur prin râsul lui, energia pe care o are, capacitatea de organizare a oamenilor, vocea blândă și entuziasmul cu care povestește despre orice, Valeriu și-a propus să facă o Grădiniță Bună. Una în care să ajute copiii din ghetoul din Ferentari și satele sărace să ajungă la același nivel educațional cu copii care merg zilnic la grădiniță. Să facă din acei puști adulți integri care în viitor pot contribui la dezvoltarea societății. Și care la rândul lor vor crește oameni responsabili.
Toate fondurile din vânzarea acestei cărți se vor îndrepta către construirea acestei grădinițe. El și-a propus să vândă 20.000 de cărți și cred că n-au fost prea mulți cei care au avut încredere că acest lucru se va întâmpla. Am citit azi cu bucurie că deja s-au vândut 10.000 de volume și că se pregătește să tipărească următorul tiraj. Îmi place tare mult coperta pentru că poza cărții are o poveste legată de bunicii lui.
Vă recomand din toată inima să îi citiți cartea. Este o lectură plăcută, plină de amuzament, de situații impevizibile și este potrivită pentru orice categorie de vârstă. Valeriu, mulțumesc pentru această carte pe care ai scris-o. Nu știu dacă această recenzie va ajunge la tine, însă vreau să îmi exprim aprecierea față de tot ceea ce ești și tot ceea ce faci pentru omuleții din noi.
Voi ați citit această carte? Cum vi s-a părut cartea ῍Țigan Țăndări῍? Ce amintiri din copilărie v-a făcut să retrăiți în urma lecturării ei?
Cu cât îl ascult mai mult pe omul ăsta, cu atât îmi place mai mult de el. Are ceva care mă binedispune de fiecare dată când îi aud glasul. Vocea ca a unui adolescent, râsul colorat de copil, voia bună, glumele. Toate aceste lucruri adunate mă fac să îl ascult pe Valeriu Nicolae pe unde îl prind. Pe la Morning Glory cu Exarhu, la Vocea Nației cu Dragoș Pătraru, în general oriunde în online sau la radio. Îmi pare tare rău că nu am putut ajunge atunci când a avut lansarea la Cluj-Napoca, însă sper că vor mai fi și alte ocazii de a-l întâlni personal.
Când soțul m-a întrebat ce îmi doresc de ziua mea anul acesta, am spus că vreau cartea lui Valeriu Nicolae -῍Țigan Țăndări῍. A fost unul dintre cele mai inspirate cadouri pe care l-am primit. Atât de faină este cartea, încât atunci când am o zi mai neplăcută mă bucur să recitesc câte un capitol și gata; ziua care părea a fi țăndări începe să devină mai bună. Aș putea face o recenzie voluminoasă cât cartea. Mi-am scris multe idei și fragmente care mi-au plăcut și amuzat; deseori am pus cartea jos doar ca să mi-l imaginez pe acest om, copil.
Adultul Valeriu îmi pare deseori că este în continuare copilul fericit care s-a născut în Caransebeș. Atunci când povestește despre mama lui totul i se luminează în jur. Din această carte am descoperit cuvântul ῍stihie῍. Mi-am și zisꓽ Ce-o vrea omul să zică atunci când afirmăꓽ ῍Stihiile nu plâng și nimic nu le prea poate învinge". M-am dus apoi repejor la DEX și am citit semnificația cuvântului. Zice așa: "Fenomen al naturii care se manifestă ca o forță irezistibilă῍.
Citind mai departe m-am amuzat grozav de obiceiurile din casa lui. Se văruia în fiecare vacanță de vară, hainele lui erau toate, dar toate, apretate, se băteau des covoarele ca și cum se pregăteau pentru un turneu de tenis, mobila era mutată în fiecare săptămână prin casă, bibelourile se spălau temeinic, cu o maximă responsabilitate. Cel mai ingenios din categoria ῍curățenie῍ mi s-a părut atunci când Valeriu zice că la el în casă nu se fuma niciodată. Dar nu pentru că era interzis. Nu se fuma pentru că era risc major să ia foc ῍șandramaua῍. De ce? Mama spăla totul cu gaz în casă, inclusiv pe el. Nu am înțeles dacă folosea gazul pe post de dezinfectant, dar m-a făcut să îmi aduc aminte că și pe mine mă punea tata să frec podeaua cu gaz ca să lucească.
Și de la râs ne trece puțin și prin stările de plâns, ne face stomacul ghem, ne activează fiecăruia dintre noi amintiri de când eram copii. De momentele plăcute, ori mai puțin plăcute de care toți am avut parte. Acum se numește bullying, când eram noi copii nu se numea nicicum. Era doar copilărie. Și fiecare se descurca cum putea. Nu prea aveam noi curaj să strigăm de la scara blocului: "Mamaaaa, Ioana mi-a spus că sunt proastă!"ori "Mamaaa, Ștefan mi-a dat un șut în fund că n-am vrut să mă duc după mingea pe care el a dat-o peste gard". Adică, eu nu prea aveam curaj. Pentru că riscam să nu se mai joace nici unul cu mine sau mai dureros, ca mama să mă cheme în casă până a doua zi. Așa că ciocu´ mic și joc de glezne.
Atunci când s-a mutat în Craiova a aflat prima dată că este "țigan cu păduchi". I-au lipsit prietenii cu care se juca în Balta Albă, acolo unde își petrecuse cea mai mare perioadă de timp. Copiii de la blocul din Craiova unde se mutase îi ziceau mereu că nu se joacă cu el pentru că este țigan și are păduchi, ca mai apoi în adolescență, fata de care se îndrăgostise să îi spună că nu îl poate prezenta părinților pentru că are pielea mai închisă la culoare, iar părinții ei nu acceptă țigani în familia lor.
"Mă doare că nu vor să se joace cu mine, dar îmi țin lacrimile și mucii până ajung acasă. Mama mă ia în brațe și îmi spune o poveste cu un urs brun care muncește din greu și ajunge să fie primit bine de urșii albi. Îmi spune să am răbdare, să fiu bun și totul se va rezolva. Ea a muncit infernal toată viața. Asta cu muncă multă și constantă mi-a rămas bine înfiptă în cap.
Efectul negativ a fost nesiguranța. Nu am știut nicicând dacă sunt îndeajuns de bun. Nu am fost nicicând sigur dacă voi fi sau nu acceptat ca fiind îndeajuns de deștept, de profesionist sau de român. Nu mi-am dat seama dacă trebuie să mai încerc sau să mă opresc din a încerca. Nu am știut de multe ori dacă evaluarea mea a fost una bazată pe culoarea pielii, pe ceea ce știam sau ceea ce am făcut. A fost cam chinuitor, mai ales că tata ura țiganii rău".
Pe tot parcursul cărții mama este prezentată ca un stâlp al familiei, în antiteză cu tatăl lui. Un model de "așa nu". Mereu cuvântul "tată" este alăturat unui adjectiv ca: alcoolic, frânt de beat sau bețiv. Își amintește că de multe ori trebuia să îl ridice din șanțuri pe unde era căzut beat sau cum odată au ratat coborârea în stația corectă a gării pentru că tatăl lui a adormit beat în tren.
La un moment dat are un capitol în care povestește cum a reușit să treacă peste un moment amuzant cu o fată pe care încerca să o cucerească. Asta m-a făcut să am o amintire cu mine din perioada în care am încercat să am o discuție mai aparte cu un băiat ( aveam doisprezece ani) și am vrut să îl impresionez din vorbe. Era din Bucuresti, își făcuse casă la Breaza, mai sus de casa mea. În fiecare weekend venea cu părinții la "casa de vacanța". Era un băiat simpatic, dar nu știa să dea cu piciorul într-o minge, să se urce în copaci și nu urca un deal fără să se oprească de câteva ori până în vârf. În vara aia a plecat la mare și când s-a întors eu, emancipată - după o săptămână de uitat la Sărmana Maria și Salome pe Acasă TV, cu dorința de a mă da ce nu sunt, am încercat să intru într-o discutie platonică cu el. Îmi iau eu vocea de cuceritoare și îi spun:
-Măi Vlad, dar tu ai fost la mare?
-Da!
-Fain! Numai că nu te-ai bronzat deloc. Te-ai dus ca branza și te-ai întors ca cașul!
Și atât am putut scoate! În jurul meu s-a făcut liniște câteva secunde, apoi hohote de râs. Vă dați seama! Câtă înțelepciune în aceste vorbe alese. Cât mi-am pus eu mintea la contribuție, câte nopți de vară visasem la un dialog cu el. Și aia a fost tot ce am putut scoate.
Impresia cu care am rămas după ce am terminat de citit "Țigan Tăndări" este că nici un obstacol nu este foarte greu de înlăturat atâta timp cât știi ce vrei de la tine. Când îți setezi obiectivele și te axezi pe lucrurile care ție îți plac - pentru care ești convins că poți face performanță, poți considera că ai făcut primul pas pentru succesul tău. Când ai ambiție să îți depășești condiția și ești încurajat, vezi că încet încet îți găsești locul care ți se potrivește. Nu unde te vor alții. Până la urmă ce contează ce tip de naționalitate ești? Dacă ești bun pe ceea ce faci se pot pune toți contra ta, dar nu au cum să te doboare. Da, te rănesc prin vorbe, unii te și umilesc că nu ești ca ei, dar în final cel care își știe obiectivul este acela care ajunge acolo unde își dorește.
Îmi aduc aminte de liceul meu. Era în Câmpina, în zona Turnătoriei. Când am auzit poveștile despre oamenii de acolo eram convinsă că nu mi se poate întâmpla nimic bun. În "Țigănie" numeam cartierul. Dar timp de patru ani m-am simțit în țigănie ocrotită, mi se lua tot timpul apărarea atunci când cineva considera că sunt pe teritoriul lui. În țigănie am învățat să cern răul de bine, să fiu atentă la ispitele din jurul meu și am aflat pe pielea mea ce înseamnă "Fugi, mânca-ți-aș, că-i belea". După ce am terminat liceul n-am mai fugit, dar nici bacul la sport nu l-am dat.
Toate situațiile comice pe care ni le povestește, toate momentele în care s-a făcut de râs puteau foarte ușor să îl destabilizeze și să îl facă să renunțe. Însă a știut ca de fiecare dată să treacă peste ele prin râs. Să găsească din orice un motiv de a învăța. De a deveni mai bun. Având două modele în viață, unul pozitiv și unul negativ, Valeriu a știut că în afară de noroc mai ai nevoie și de ambiție. Și chiar dacă nu era înzestrat cu ambiție, avea stihia lângă el care nu îl lăsa să se piardă pe drum (în ceea ce privește viitorul lui). Eu cred că în cazul lui nici nu avea cum să nu reușească având alături de el o mamă atât de puternică și de hotărâtă.
Pe lângă tot binele pe care îl face în jur prin râsul lui, energia pe care o are, capacitatea de organizare a oamenilor, vocea blândă și entuziasmul cu care povestește despre orice, Valeriu și-a propus să facă o Grădiniță Bună. Una în care să ajute copiii din ghetoul din Ferentari și satele sărace să ajungă la același nivel educațional cu copii care merg zilnic la grădiniță. Să facă din acei puști adulți integri care în viitor pot contribui la dezvoltarea societății. Și care la rândul lor vor crește oameni responsabili.
Toate fondurile din vânzarea acestei cărți se vor îndrepta către construirea acestei grădinițe. El și-a propus să vândă 20.000 de cărți și cred că n-au fost prea mulți cei care au avut încredere că acest lucru se va întâmpla. Am citit azi cu bucurie că deja s-au vândut 10.000 de volume și că se pregătește să tipărească următorul tiraj. Îmi place tare mult coperta pentru că poza cărții are o poveste legată de bunicii lui.
Vă recomand din toată inima să îi citiți cartea. Este o lectură plăcută, plină de amuzament, de situații impevizibile și este potrivită pentru orice categorie de vârstă. Valeriu, mulțumesc pentru această carte pe care ai scris-o. Nu știu dacă această recenzie va ajunge la tine, însă vreau să îmi exprim aprecierea față de tot ceea ce ești și tot ceea ce faci pentru omuleții din noi.
Voi ați citit această carte? Cum vi s-a părut cartea ῍Țigan Țăndări῍? Ce amintiri din copilărie v-a făcut să retrăiți în urma lecturării ei?
October 30, 2022
Mi-a fost atat de greu sa dau stele, pentru ca inca nu m-am decis cum trebuie s-o notez - pentru intentie, pentru talent si potential, sau strict literar. Am decis sa merg pe varianta strict literara, ca doar e goodreads. As spune ca Valeriu Nicolae incearca multe chestii si unele ii ies foarte bine, adica iti ajung pana in fundul inimii, dar unele raman nepolisate si e pacat. Impresia mea a fost ca avea un potential imens, dar pare scrisa foarte grabit.
May 15, 2022
Este genul de carte pe care nu vrei sa o lasi din mana! Relateaza incredibil emotiile, starile, evenimentele.
Iar sarcasmul si umorul fac cartea sa fie atat de frumoasa!
Iar sarcasmul si umorul fac cartea sa fie atat de frumoasa!
July 25, 2022
O carte super interesanta si cu un simt al umorului iesit din comun. O carte la care, pur si simplu nu te poti abtine sa nu razi si pe alocuri sa te intristezi si poate chiar sa versi o lacrima.
January 20, 2023
Țăndări.
Greu de exprimat sentimentele generate de lectura acestei cărți.
Faptul că timpul este neliniar și că visuri se împletesc în narațiune câteodată total aleator, câteodată ca semn de punctuație e un mare plus.
Diferențele majore între planurile povestirii, ghetouri de pe toate meleagurile lumii respectiv întâlniri oficiale la cel mai înalt nivel creează o stare de neverosimil și înțelegi termenul de "țăndări".
Recomand și cred că ar trebui ca lectura cărții sa ajungă la cat mai multe straturi sociale.
O stea în plus pentru faptul că e realizată pentru o cauză extrem de necesară și va ajuta în continuare în proiecte atât de ambițioase și de impact.
Greu de exprimat sentimentele generate de lectura acestei cărți.
Faptul că timpul este neliniar și că visuri se împletesc în narațiune câteodată total aleator, câteodată ca semn de punctuație e un mare plus.
Diferențele majore între planurile povestirii, ghetouri de pe toate meleagurile lumii respectiv întâlniri oficiale la cel mai înalt nivel creează o stare de neverosimil și înțelegi termenul de "țăndări".
Recomand și cred că ar trebui ca lectura cărții sa ajungă la cat mai multe straturi sociale.
O stea în plus pentru faptul că e realizată pentru o cauză extrem de necesară și va ajuta în continuare în proiecte atât de ambițioase și de impact.
December 18, 2022
Rollercoaster de emoții. O carte în care m-am regăsit si căreia nu pot sa ii dau mai puțin de 5 stele. S-ar putea să nu îți placă, mai ales dacă nu ai fost sărac(ă) sau discriminat(a), și dacă nu poți să transformi tristețea în umor și iubirea în miracol.
September 24, 2024
Excepțională carte…cuvintele nu o pot descrie…o recomand din tot sufletul meu și cred ca aș putea să spun cu asumare ca este una dintre cărțile mele favorite, dacă nu chiar cartea mea favorită!
March 25, 2023
O carte care cu greu poate fi lăsată din mână. Probabil nu la fel de spectaculoasă pentru cei care nu îl știu personal pe Valeriu și pe alocuri mai greu de deslușit, dar o carte duioasă și plină de umor și teribil de dureroasă din perspectiva celui care pierde persoana iubită în fața bolii.
January 20, 2023
Puteau fi cinci stele, dar unele pasaje m-au băgat în ceață: se pare că toți avem pitici pe creier.
September 26, 2024
O carte pe care am început-o cu niște așteptări (nu unele nerealiste, ci diferite) și pe care am simțit în mai multe rânduri nevoia să o abandonez. Am terminat-o, până la urmă, cu niște eforturi și pot să spun că m-a lăsat cu sentimente de dezamăgire, furie și jenă; cred că cel mai inconfortabil a fost misoginismul de care abundă – nevoia naratorului-personaj de a face atâtea remarci nenecesare în legătură cu aspectul fizic al femeilor cu care interacționează mai mult sau mai puțin romantic; autoîndreptățirea asta exagerată de a avea o opinie estetică repetitivă despre oricine poartă uter, plus vocabularul sărac cu care o face și lipsa de nuanțe (personajele feminine sunt fie „superfrumoase”/„zâne”/„drăguțele”, fie „grase”/„balene”, „zgripțuroaice”) a fost insultătoare și obositoare pentru mine ca cititoare, mai ales că vine din partea unui activist care se presupune că ar trebui să aibă niște filtre mai sofisticate de a sonda realitatea (iar oportunități pare că au fost pe deplin). Apoi, văzând poza foarte frumoasă cu bunicii d-lui de pe copertă și citind introducerea, mă așteptam ca partea de memorii din copilărie și discuția despre intersecționalitate rasială să constituie elementele centrale, nu pretexte pentru o literatură tip soft porn și etalarea unui palmares amoros real sau dorit, foarte arian și standardizat, de altfel — văd asta la majoritatea scriitorilor bărbați din România și ar fi bine să se mai și citească reciproc din când în când ca să-și dea seama cât de generică e proza contemporană (partea despre meciuri, bere și Sex and The City a fost de-un cringe absolut). Pot spune că am simțit un complex al lui Dumnezeu combinat cu infatuare și chiar pusee de rasism internalizat, propulsate de o campanie de vânzare care mizează mai mult pe mila/vinovăția publicului, decât pe inteligența sa.
March 6, 2023
O lectura fascinanta, însă ușor dificila din cauza lipsei de cursivitate temporala. Cititorul poate simti intensitatea sentimentelor autorului. Personajul narator povestește unui personaj feminin cu care se conectează in vis (?) cât de discrepanta e lumea in care trăim. Toate povestirile fac trimitere către viața de “acasa” a lui VN, către familia lui plină de extreme, personaje pline de mister și autenticitate.
June 10, 2022
O carte care te face să râzi, să plângi și care te pune pe gânduri.
June 2, 2022
L-am cunoscut pe Valeriu Nicolae prin articolele sale din Dilema Veche. Mă facinau poveștile din copilăria sa și mi-a făcut plăcere să le regăsesc în "Țigan țăndări". Carte e o biografie lirică, în care întâmplările de mic copil până la adultul din ziua de azi se împletesc cu niște stranii povești de dragoste. Zic stranii, pentru că nu mi-am dat seama despre câte femei e vorba, sau poate e reîncărnarea aceleiași femei sub mai multe nume: SIA, Anais, etc.
Tragi-comicul copilăriei se îmbină cu ocultismul, magicul prin personajul mătușii vrăjitoare Geta. Figura maternă este idealizată în comparație cu tatăl alcoolic și agresiv, care se pare că nu este tatăl natural al lui Valeriu.
Personajul-narator vorbește mereu despre moștenirea sa genetică, despre cât de greu i-a fost să se integreze mai ales în România rasistă de după Revoluția din '89. Cred că asta m-a și deranjat și am decis să dau trei steluțe cărții: se pune foarte mult accent pe faptul că el e țigan / rom, cu toate că a făcut o facultate, că a avut rezultate pozitive la muncă, etc. Dragostea interrasială este amenințată tot așa de apartenența lui la alt grup etnic; poate de înțeles când era adolescent, dar la maturitate mi se pare greu de crezut că unii oameni se limitează în funcție de culoarea pielii.
Am apreciat incursiunile lui prin alte țări în curs de dezvoltare, unde metehnele locale se aseamănă foarte mult cu ce avem noi în România. Triste sunt poveștile cu drogații și copiii acestora din zonele rău famate ale Bucureștiului.
Aș fi vrut ca această carte să aibă un final, să se lege mai bine întâmplările povesite; așa pare mai mult o culegere de amintiri în care s-au strecurat niște povești de dragoste. Dar cartea va avea o continuare, din care sper să aflăm cu cine a făcut Valeriu copilul. :-)
Tragi-comicul copilăriei se îmbină cu ocultismul, magicul prin personajul mătușii vrăjitoare Geta. Figura maternă este idealizată în comparație cu tatăl alcoolic și agresiv, care se pare că nu este tatăl natural al lui Valeriu.
Personajul-narator vorbește mereu despre moștenirea sa genetică, despre cât de greu i-a fost să se integreze mai ales în România rasistă de după Revoluția din '89. Cred că asta m-a și deranjat și am decis să dau trei steluțe cărții: se pune foarte mult accent pe faptul că el e țigan / rom, cu toate că a făcut o facultate, că a avut rezultate pozitive la muncă, etc. Dragostea interrasială este amenințată tot așa de apartenența lui la alt grup etnic; poate de înțeles când era adolescent, dar la maturitate mi se pare greu de crezut că unii oameni se limitează în funcție de culoarea pielii.
Am apreciat incursiunile lui prin alte țări în curs de dezvoltare, unde metehnele locale se aseamănă foarte mult cu ce avem noi în România. Triste sunt poveștile cu drogații și copiii acestora din zonele rău famate ale Bucureștiului.
Aș fi vrut ca această carte să aibă un final, să se lege mai bine întâmplările povesite; așa pare mai mult o culegere de amintiri în care s-au strecurat niște povești de dragoste. Dar cartea va avea o continuare, din care sper să aflăm cu cine a făcut Valeriu copilul. :-)
April 4, 2023
O carte interesantă. Am plâns, dar am și râs în hohote. Aștept cu nerăbdare partea a doua, care mi-ar plăcea să fie puțin mai închegată, "Țigan Țăndări" mi s-a părut cam alandala pe alocuri, însă merită citită, recomand.
Paragraful meu preferat:
"Mâncarea e de tot rahatul. O grămadă de frunze, niște raci, niște viermi care au gust cam de pește, toate aranjate pe farfurie ca și cum ar fi tablourile lui Țuculescu de la muzeul de artă din Craiova, unde ne duceau comuniștii în mod forțat să ne cultive. M-am uitat la mâncare ca la tablouri, cu respect și multă neîncredere. Arăta scump, dar nu înțelegeam nimic. Nu tu, frate, un mic, un muștar, niște pâine ca lumea, o sarma, un mujdei, niște smântână la băiatu', un grătar de ăla talpă înnegrit pe grătar, niște sălățică de boeuf, ficăței, cârnați. Nimica, numa' iarbă cu decor și raci. În plus, muzica aia de lift sinucigaș." 🤣
Paragraful meu preferat:
"Mâncarea e de tot rahatul. O grămadă de frunze, niște raci, niște viermi care au gust cam de pește, toate aranjate pe farfurie ca și cum ar fi tablourile lui Țuculescu de la muzeul de artă din Craiova, unde ne duceau comuniștii în mod forțat să ne cultive. M-am uitat la mâncare ca la tablouri, cu respect și multă neîncredere. Arăta scump, dar nu înțelegeam nimic. Nu tu, frate, un mic, un muștar, niște pâine ca lumea, o sarma, un mujdei, niște smântână la băiatu', un grătar de ăla talpă înnegrit pe grătar, niște sălățică de boeuf, ficăței, cârnați. Nimica, numa' iarbă cu decor și raci. În plus, muzica aia de lift sinucigaș." 🤣
August 9, 2023
Cartea lui Valeriu Nicolae este o invitație. O invitație la joacă și la introspecție. Distanța considerabilă în timp între perioada în care am citit cartea și momentul recenziei mi-a cristalizat câteva impresii dominante:
1. Cartea este un joc pe care autorul îl oferă cititorului. Este un joc pe care el l-a creat, pe care el l-a jucat și pe care îl oferă cititorului cu cele mai bune intenții, dar fără nicio garanție.
2. Cartea este extraordinar de personală și de fragilă. Nimeni nu este un super-erou, toate personajele au părțile lor bune și defectele lor.
3. Cartea este incompletă. Din păcate tot jocul propus, odată ce e parcurs, nu oferă acea finalitate anunțată la început. Ceea ce nu înseamnă că povestea nu merită citită.
Da, cartea are o miză literară minoră, însă sinceritatea și energia de care debordează au fost infecțioase pentru mine.
1. Cartea este un joc pe care autorul îl oferă cititorului. Este un joc pe care el l-a creat, pe care el l-a jucat și pe care îl oferă cititorului cu cele mai bune intenții, dar fără nicio garanție.
2. Cartea este extraordinar de personală și de fragilă. Nimeni nu este un super-erou, toate personajele au părțile lor bune și defectele lor.
3. Cartea este incompletă. Din păcate tot jocul propus, odată ce e parcurs, nu oferă acea finalitate anunțată la început. Ceea ce nu înseamnă că povestea nu merită citită.
Da, cartea are o miză literară minoră, însă sinceritatea și energia de care debordează au fost infecțioase pentru mine.
August 17, 2023
Am așteptat sa ma întorc in România ca sa cumpăr cartea asta. Și a meritat așteptarea.
De Valeriu Nicolae auzisem când se vorbea despre unul care arată impostura din CV-urile politicienilor și care a pierdut un loc de parlamentar pentru 17 voturi. L-am urmărit pe Facebook și am apreciat modul lui franc de exprimare.
Cartea asta arată o personalitate complexa și un scriitor mult mai abil decât se prezintă el. E o carte care respecta toate standardele literaturii actuale rămânând profunda și originala. Scrisă in franceza ar fi de selecția Goncourt.
La fel ca mulți alții, nici eu nu am putut sa o las din mâna. E genul de carte pe care o iei in mâna dacă te trezești noaptea la 3 (sau 3:14)…
Aștept restul de 50 de capitole.
De Valeriu Nicolae auzisem când se vorbea despre unul care arată impostura din CV-urile politicienilor și care a pierdut un loc de parlamentar pentru 17 voturi. L-am urmărit pe Facebook și am apreciat modul lui franc de exprimare.
Cartea asta arată o personalitate complexa și un scriitor mult mai abil decât se prezintă el. E o carte care respecta toate standardele literaturii actuale rămânând profunda și originala. Scrisă in franceza ar fi de selecția Goncourt.
La fel ca mulți alții, nici eu nu am putut sa o las din mâna. E genul de carte pe care o iei in mâna dacă te trezești noaptea la 3 (sau 3:14)…
Aștept restul de 50 de capitole.
Read
June 27, 2025Mi-a placut mult si tocmai de asta dezamagire cauzata tot de ea a fost asa amara. Un fel de masterclass in ce se intampla in lipsa intersectionalitatii.
Pe de o parte aduce o perpectiva proaspata (cel putin pt mine) despre experienta de a fi rom in romania si nu numai, jonglata intre auto-ironie, stereotipuri, discriminare si durere.
Dar pe de cealalta parte viziunea asupra femeilor e una gretoasa. Femei care au doar doua optiuni fundamentale: Zane sau Zgripturoaice. Femei interesate esentialmente de pantofi, posete si de a prinde in capcane emotionale barbati care vor mai degraba sa se uite la meci. Stereotipuri atat de obosite incat nu imi vine sa cred ca le mai scoatem de la naftalina cu pretentia ca ar fi umoristice. :(
Pe de o parte aduce o perpectiva proaspata (cel putin pt mine) despre experienta de a fi rom in romania si nu numai, jonglata intre auto-ironie, stereotipuri, discriminare si durere.
Dar pe de cealalta parte viziunea asupra femeilor e una gretoasa. Femei care au doar doua optiuni fundamentale: Zane sau Zgripturoaice. Femei interesate esentialmente de pantofi, posete si de a prinde in capcane emotionale barbati care vor mai degraba sa se uite la meci. Stereotipuri atat de obosite incat nu imi vine sa cred ca le mai scoatem de la naftalina cu pretentia ca ar fi umoristice. :(
June 10, 2022
O carte uimitor de frumoasă. O asociez cu o “ Amintiri din copilărie” a zilelor noastre. Personaje bine creionate, des întâlnite în anii de copilărie a celor care au trăit în cartierele orașelor comuniste. O carte cu suflet, dacă pot spune așa. Și unde se vede sufletul mai mult decât într-o poveste de iubire care străbate ca un fir roșu întreaga narațiune? Iubirea, o veșnică poveste de dependență, de trăiri intense, cu emoții trăite la unison.
Și atunci când știi că banii strânși din vânzarea cărții merg către o cauză nobilă, cu atât mai mult apreciezi scriitura!😊
Și atunci când știi că banii strânși din vânzarea cărții merg către o cauză nobilă, cu atât mai mult apreciezi scriitura!😊
Displaying 1 - 30 of 56 reviews