Adevărul e că posterității nu îi va păsa cum nu ne țineam noi de mână

by Ana Goia

Așa cum în fiecare dintre noi există – după cum a demonstrat știința modernă – doi lupi, în volumul ăsta există două mooduri care se complinesc: unul e o estetică dark (sau mai bine zis Dunkel) academia, atoatecurioasă, witty și mioapă, iscodind în haine negre de pe acoperișuri roșii; al doilea, de after-party cu dopamine depletion și confesiune fragilă. Am venit pentru primul, am rămas pentru al doilea și – fiindcă nicio piesă care stă pe repeat nu e vreodată prea lungă – aștept vibe-urile ce vor să fie. Susțin acest demers.

– Florentin Popa

Protagonista care se deschide în acest volum încearcă de la bun început să-și proiecteze viitorul, însă reușește abia la final, după ce își explorează trecut-prezentul cu o necruțătoare onestitate. Dragostea, suferința proprie și a celorlalți, dar și rememorarea unor experiențe luminoase formează un flux confesiv intens, pe care cea care vorbește, zdruncinată și rezistentă, îl lasă să fie. Sappho și Cosmina Moroșan, Kafka și Foucault, Mahler și The Beatles coexistă firesc în sensibilitatea autoarei. Curajul și vulnerabilitatea de la baza poemelor Anei Goia accentuează primul cuvânt din titlul cărții.

– Vasile Gribnicea

Genres: Poetry, Romanian Literature

53 pages, Paperback

First published January 1, 2022

Reviews

[Ruxandra (4fără15) · Rating 2 out of 5]

cred că poeta s-a grăbit un pic cu debutul. indiferent dacă vorbim despre tematică, limbaj sau construcția imaginilor, mă tem că n-am găsit ceva original aici :( altfel, nu-s neapărat rele poemele, confesiuni ale unei adolescente well-read și atașată anxios… doar că nu impresionează cu nimic – deși pare că încearcă destul de tare, cu tot felul de nume din literatura universală aruncate fără noimă în poeme, ca în Dead bonsai reported ahead:

“experiența mea cu tine a fost una
pur proustiană
dostoievskiană
knausgaardiană
dovadă faptul că I used to save money for our wedding
but now I’m spending it on therapy”

și ăsta e tot poemul :( a, au fost și câteva versuri cărora nu le-am înțeles neapărat sensul??? ca

“teatrul național din craiova e mișto
pentru că seamănă
cu al nostru din mureș
amândouă comuniste
amândouă ca miezul de papaya”

((what does it mean??))

nu știu, autoarea e f tânără, sper să mai scrie și să-și găsească vocea, sunt convinsă că ar putea publica un volum ceva mai consistent peste câțiva ani

[Loredana (Bookinista08) · Rating 2 out of 5]

Slab volum... Poate ar fi de mai multe stele pentru cineva mai tinerel. Dar mie mi s-a părut o aglomerare inutilă de referințe literare, culturale, muzicale care se dorește a se numi poezie. Nu se știe ce va mai apărea pe viitor de la această autoare, însă. E posibil să progreseze frumos. Chiar sunt curioasă.

[andi · Rating 3 out of 5]

mi-a plăcut că am putut fi transportat în lumea creată de poetă și că stilul ei a fost original, mai ales prin trimiterile făcute. de asemenea, mi s-a părut foarte fain cum am fost trecuți prin părțile unor experiențe personale puse în text simplu, dar fragil.

[Farcas Alexandru · Rating 1 out of 5]

Doamne ferește-mă

Ilustrațiile o fost faine

Da doamne ferește-mă

[Andràș-Florin Răducanu · Rating 1 out of 5]

Dezamăgitor. Sper că cei de la editura asta văd recenziile și o să îmi explice cineva de ce dau 35 de lei pe 50 de pagini de poeme care sunt, în cel mai bun caz, mediocre. Foarte puține momente bune chiar și prin poemele mai bunicele. Și vreau să punctez și titlul ăsta atât de irelevant și de lung. Vag artsy titlul, dar e mult prea lung. + bonus ilustrațiile sunt mai cute decât poemele. Sunt vreo trei ilustrații care mi s-au părut de-a dreptul nice, deci felicitări persoanei care s-a ocupat de acest aspect al cărții. Dar, în ciuda editurii ăsteia care are un obicei prost de a pune prețuri prea mari, nu înțeleg de ce acest volum e mai scump decât volume aclamate precum cele ale Ilenei Negrea, Anastasiei Gavrilovici, Minei Decu, precum multe altele. Aproape ofensant.

[mara · Rating 5 out of 5]

"mirosul tu e mereu cald si am înțeles
n-aș mai ezita deloc
aș cobori din toate autobuzele din care te priveam
pe ascuns
si aș traversa fiecare stradă pe care umblam paralel ca sã te văd."

[teotoh · Rating 4 out of 5]

//natural high

și în momentul acela a început să cânte afară
(pentru că geamul meu rămâne mereu deschis,
în caz că încep să mă sufoc să pot repede să îmi
explic că e din cauza minții mele, nu din cauza
lipsei aerului)

let it be de la beatles

let it be, let it be, there will be an answer, let it be

chestia e că nu ți-am zis nimic atunci și nu am
făcut-o nici până acum

mă întreb și azi dacă tu ții minte oare momentul
ăsta mistic pentru mine, în care

zăceam acolo în brațele tale overthinking (what is
so mystical about it anyway?)

atunci mi-am dat seama de ce mi-ai zis că
experiența ta cu mine e una narcotică:

you just let it be.

//nu m-aș izbi niciodată de asfaltul fierbinte

n-aș mai ezita deloc
aș coborî din toate autobuzele din care te priveam
pe ascuns
și aș traversa fiecare stradă pe care umblam
paralel ca să te văd.

//
simțeam că nimeni n-ar trebui să știe asta despre mine.și totuși, primul lucru pe care l-am avut în cap, până să conștientizez că stau deasupra unei pete de salivă și că stomacul mi-e ros, a fost dacă te-ai gândit la mine azi-noapte când ai închis ochii.

[alexandra · Rating 3 out of 5]

e un 3.5-ish să zic

"de prea puține ori intelectualizez ce simt

las senzațiile doar să mă petreacă pentru câteva minute

apoi pleacă

despre ele e mai bine să nu scrii

e mai bine să le lași rotunde în tine

la fel ca somnul foarte rar și odihnitor

care mi se întâmplă o dată pe an

și despre care nu pot vorbi cu nimeni;

somnul după care te simți întreg

o noapte întreagă de Tiefschlaf."

this saved it

[Diana M · Rating 3 out of 5]

Contrar Almei Mahler, care a falsificat scrisorile dintre ea și Gustav Mahler (soțul ei), dorind să remodeleze imaginea ei, a relației lor, poeta Ana Goia nu simte această nevoie și încearcă să ne ducă cu ea în miezul unei relații aproape împlinite, în miezul suferinței pe drumul acestui aproape și în miezul creierului ei care încearcă să facă sens din toate acestea. Și titlul ne indică acest lucru: "adevărul e că posterității nu îi va păsa cum nu ne țineam de mână". Chiar și dacă am putea vedea lucrurile așa cum au fost între doi oameni care s-au iubit, nu ne-ar păsa, să fim sinceri, asta pe lângă faptul că nu îmi pot închipui un fel în care să înțelegi complexitățile pânzelor țesute între două inimi.

Mi s-a părut că unele referințe erau aruncate ca niște semințe care nu au șansa să încolțească. Dacă erau puse mai cu grijă sau indicat într-alt fel către ele, colectarea fructului din aceste semințe (încolțite!) ar fi fost mult mai plăcut.

Uneori terminam de citit o pagină și mă întrebam "ce, atât?". Nu mă opun poemelor scurte, dar cred că brevitatea lor ar trebui compensată cu altceva, iar aici nu am simțit acest altceva umplându-mi inima.

Îmi pare rău de cele câteva versuri care mi-au amintit de sentimente pe care nu știu dacă îmi aparțin mie sau poetei sau poate amândurora, imaginile trezite pe care nu știu dacă le-am văzut eu sau poeta, distanța auto-impusă sau impusă de pandemie și scâncelile inimilor aflate departe una de alta; versurile astea au făcut cartea să merite.

"mirosul tău e mereu cald și am înțeles
n-aș mai ezita deloc
aș coborî din toate autobuzele din care te priveam
pe ascuns
și aș traversa fiecare stradă pe care umblam paralel ca să te văd."

"important e că vorbiți la telefon până vi se strică toate perechile de căști"

"ce mă fac cu dorul ăsta?
îl ții până ne vedem
și după?
și după mi-l dai mie."

"senzația că sunt bolnavă nu mă părăsește niciodată"

[Irina Cucu · Rating 2 out of 5]

"I'm really bad, ai zis"

[Monica8198 · Rating 3 out of 5]

3.5

[Ana Maria Demian · Rating 4 out of 5]

*too much empathy will kill you*

când plouă noaptea mă gândesc la oamenii de pe stradă
care nu au casă și haine groase,
copilul ăla mic și murdar care cerșește
cu cârpe găurite pe el;
mă gândesc la copiii față de care mi-e rușine să mănânc un corn,
mi-e rușine că am bani în buzunar,
mi-e rușine că am pielea albă și
mi-e rușine că miros a parfum;
în momentele astea,
tot răul din lume intră în mine și îmi apasă pieptul;
esofagul mi se strânge de fiecare dată când vreau să trag aer adânc
și încep din nou să cred că sunt bolnavă,
oare câte zile mai am de trăit
și o să apuc vreodată să fiu liniștită,
dacă o să mă trezesc vreodată în cearceafuri albe
și dacă va fi cineva trezit înaintea mea care să mă
aștepte cu un ceai fără zahăr în bucătărie.

[Anna · Rating 3 out of 5]

"devine tot mai greu să contextualizez lucrurile care mi se întamplă
e un fel de mecanism pe care îl face mintea mea acum :
doar cadre în care apari şi tu,
dar nu mai pot spune despre ele decât puţine lucruri.
nu mai pot spune când şi nici cu exactitate cum,
pot spune doar că aceste momente s-au întâmplat
şi că mă bucur dacă mi le pot aminti
de exemplu
eram la mine în cameră tu probabil
voiai să adormi, dar eu mă gândeam doar la lucruri rele
câte zile mai sunt până în octombrie?
ce gust va avea primul shot pe care am să-l beau? care va fi următorul tip?
[...]
atunci mi-am dat seama de ce mi-ai zis că
experienţa ta cu mine e una narcotică :
you just let it be"

[Gabriela Oprea · Rating 3 out of 5]

3 pentru cele 3 poeme care au salvat volumul ăsta

[Cristina Boncea]

Un volum din care vedem potențialul, nu și forma finală.
Nimic greșit în a fi confesiv, poate chiar puțin patetic pe alocuri, ne place asta când e făcut prin imagini puternice. Nimic greșit nici în a fi monoton, când poemele sunt toate din același registru; am mai văzut asta și am apreciat tabloul.
Unde cred eu că eșuează acest scurt volum, ce ar fi putut fi de impact, este aruncarea referințelor în pagină, fără ca acestea să fie legate textual de un context personal mai amplu. Nu spun că ar trebui explicate mot à mot, dar nici lăsate singure, neutilizate per se, doar menționate.
Ana ne vorbește ca unui prieten apropiat, care o cunoaște deja foarte bine; tehnica în sine, din nou, nu este greșită, doar că am fi avut nevoie de o contextualizare mai detaliată.
Cred că "p e r s i a" e cel mai reușit poem de aici; versurile se leagă bine și exista un mesaj clar, coerent. Restul par mai degrabă ceva ce ai include într-un cadou pentru cineva, un fel de handmade despre cum te simți în raport cu el - nu ceva pentru publicul larg, în această formă.
Învăț constant de la contemporanii mei ce să fac și ce să nu fac în poezie. Din păcate, acest volum mi-a arătat mai degrabă ce nu funcționează.