Istoria mică (cea personală, cu toate-ale ei) și istoria mare (aceea scrisă de obicei cu majusculă), într-un volum de poezie narativă matur și plin de vitalitate, șir de povești retrăite și mărturisite cu inteligență și umor și memorie euforică, „Sârme” e tocmai bună de pus între cărțile din ultimii ani semnate de Tatiana Țîbuleac (parcă mai ales „Grădina de sticlă”) și Diana Iepure („În rest, viața e frumoasă”). Claudiu Komartin
Este în această carte – „Sârme” de Anda Vahnovan – și tandrețe, și durere, și timpuri care se uită la noi, cei de astăzi, cu un soi de ironie amestecată cu îngăduință, oftând parcă: o să vedeți că noi, ca vremuri, am fost mai omenești, mai drepte.
M-am amuzat împreună cu autoarea urmărind în paginile cărții situația cu „completarea fișei de internare / cum se scrie corect ultima universitate absolvită”. „Atunci l-am urât pentru totdeauna pe Bolyai. Uitase-i unde îi e „y”-ul”.
Și am empatizat cu toți cei și-au legat viața de cărți. „Din mâinile care alergau pe mașina de scris / refuza să crească zarzavatul”.
Este acolo în această carte și construcție, și poantă, și atâta subtilitate că eroii, imaginile și situațiile pătrund în inima și mintea celui care le citește și-l ajută să treacă peste toate câte i se întâmplă în viață: un zmeu în cale, o neîmplinire de ani.
„L-am rugat pe tata să-mi cumpere pian, ca să fiu și eu în rând cu vecinii… Nu am avut curaj să îi spun apoi că îmi displăcuse muzica, știind cât l-au costat hamalii”.
Este în această carte, „Sârme” („Casa de Pariuri Literare”), pe care Anda Vahnovan a lansat-o și la Chișinău, pe 3 aprilie 2022, la Cărturești Muzeu, și multă frumusețe.
Oh, și cum am vrea să „conservăm frumusețea, așa cum conserva mama vara zmeura”.
O carte tristă, sfâșietoare, frumoasă. O carte care poate sta alături de "Sora mea de dincolo" a Ilenei Mălăncioiu, căci împarte cu ea tema pierderii irecuperabile, emoțiile puternice, forța și transfigurarea durerii în poezie.
Cartea aceasta m-a plimbat prin toate colțurile memoriei mele și prin toate colțurile meleagurilor mele, în special, a copilăriei mele. Mi-a plăcut foarte mult.
Deși, nu sunt născută în aceeași perioadă cu autoarea, în poeziile ei regăsesc originile mele și toate acele timpuri după care sunt nostalgică câteodată, deși, e nostalgie combinată cu tristețe și vremuri grele.
Mulțumesc, Anda, ori de câte ori se întâmplă să-mi fie dor de casă și de acele timpuri, citesc câte o poezie scrisă de tine și îmi face bine 💙 (chiar dacă uneori acest bine e mai mult legat de copilăria mea și lipsa grijilor și a responsabilităților de adult)
Se spune despre poezie că e un tratament pe care ți-l poți administra fără prescripția medicului de sufletele. Este o pilulă dulce – amăruie care nu îți tratează rănile, dar le scoate la iveală, invitându-te să meditezi cu luciditate asupra vieții, asupra trecutului, asupra firii tale fără pic de camuflaj. A scris astăzi poezie înseamnă a da dovadă de un curaj și de o deschidere față de reticența cititorului modern, față de graba sa. Pentru că asta facem, ne grăbim să trăim în viteză. Și doar un volum de poezii e în stare să te oprească din tot ceea ce faci, pentru a-ți aminti că ești efemer.
Anda Vahnovan a reușit să mă oprească în loc, arătându-mi, aidoma unui caleidoscop, multitudinea de „Sârme” cu care e ancorată între un trecut basarabean și român, un prezent în diasporă și un viitor al copiilor care-și iau zborul.
Poezia sa este un soi de mărturie în care-și așterne condiția de fiică a unui tată renumit, de soție și de mamă a cărei datorie este să păstreze intactă comuniunea dintre cele trei dimensiuni ale vremii. Aș spune chiar că e o tentativă de a reînvia gloria unor perioade când „căminul Institutului de Arte din Chișinău / se afla pe / Tolbuhin 33” și când „Mai multe talente adunate mănunchi / Nu găseai pe niciun alt metru pătrat”. Reminiscențele și fantomele acelui trecut care pare să fie descărcat de poveri doar în măsura în care tinerețea e fără bătrânețe, iar viața fără de moarte.
„Înviorând lingurile din castroanele bucătăriei comune / unde clocoteau ciorbele și bârfele”, poeta ne poartă printr-un periplu în Chișinăul din vremea Eliberării și Renașterii Naționale, un punct pe axa cronologică a redefinirii noastre ca popor.
Citind fiecare poem devii martor angajat în această călătorie sinceră numită viață în care autoarea ne poartă, ne deschide uși și ne arată atmosfera inconfundabilă a unor episoade care i-au rescris sau creionat existența.
Construită în formațiune tripartică, „Sârme”, „Între” și „Sechele”, volumul aduce în față Sinele poetei, Eul acesteia în tandem cu Figura Paternă și Supra Sinele matern, practic o analogie a maturizării de la înțelegere, revoltă și până la fericire. Fiecare etapă pornește de la premisa unor confesiuni, precum ar fi acest minunat fragment:
„privirea mi-a căzut pe masa din fier forjat din bucătărie
unde ai lăsat, de ziua mea, ca din întâmplare,
un trandafir și mi-ai strigat din spatele ușii închise
„cu plăcere” în stilul acidulat adolescentin.
mamă de Gamer Legend în Hearthstone am devenit peste ani,
cu mărimea 43 la pantof și cu opțiunile pentru facultăți bifate.
„cu plăcere” îți voi striga după ușa închisă,
într-o încercare de a fi o mamă cool,
ca să nu îmi vezi luciul ochilor împovărați.
de azi sunt mamă de bărbat”
Poate că nu mă pricep să scriu prea multe despre poezie, dar despre această carte voi spune că e un balsam pentru suflet, o mângâiere primită parcă de la părinți, atunci când vrei să pleci în lumea mare. Ea oare acesta cu adevărat un debut? Mă îndoiesc. Citiți-o pe Anda Vahnovan printre rânduri și fiți martori ai unei vieți legată cu sârmele timpului.
volumul de debut al Andei Vahnovan este SU-PER-BI-SIM. un volum sincer, lucid și emoționant despre pierdere, durere și suferință urmate de regăsirea de sine. am rezonat foarte tare cu volumul acesta, în special pentru toate referințele sovietice ce au conturat copilăria Andei în Chișinăul anului 1991.
Ieri am luat în brațe "Sârme"-le Andei și azi le-am depănat...
încărcate de frământări, traume, pierderi, neputințe și resemnări, așa cum doar o ființă analitică și sensibilă a putut să le surprindă, în toată frumusețea, fragilitatea și tragicul condiției umane.
"Când vârtejul apei te trage în jos" iar "scările te ademenesc tot mai sus" ne trezim într-un post de observație de unde se vede cu o claritate de cristal tot platoul de bune și rele. Le conștientizăm. Le numim. Le acceptăm. Și... ne eliberăm de ele, "descotorosiți de toate câte nu le-am mai putut duce".
Versuri în care mustesc amintirile unei vieți, în care ne putem regăsi cu ușurință fiecare.
"în fiecare vară, în noaptea în care a plecat, îi răspund printr-un mesaj privat - un lampion dispare printre stele și nu e nevoie de parole de wi-fi"
„și dacă atunci nu aș fi bifat Clujul pe hartă, te-aș mai fi întâlnit? și dacă nu te-ai fi certat cu fata pereche cu care veniseși la ziua mea, la 18 ani, am mai fi dansat? dacă nu aș fi dat joc de pe perete poza cu tata, cea la cravată, de pe panoul Institutului de Arte, ai mai fi avut curajul să te apropii însetat? totuși dacă”
„sârme” aflate în legătură cu trecutul, cu copilăria și adolescența. „între”, perioada de desprindere de acel trecut, așadar între un trecut deloc renegat și un prezent foarte complicat. „sechele”, felul în care trecutul se inoculează în prezentul nostru, dominat de tristeți vechi și de o pandemie care ne ocupă toată viața de acum. Mi-a plăcut mult volumul Andăi Vahnovan, care reprezintă atât o observație sinceră asupra copilăriei moldovene, cât și o demonstrație poetică asupra felului în care privim noi prezentul (pandemic sau nu), cum privește generația mea trecutul apropiat și îndepărtat sau măcar fragmente din viețile noastre, triste sau vesele, pline de tragedii, suferințe sau bucurii mai mici sau mai mari.
Londra-Bucureşti, 2 ore 40, cu întârziere. Exact timpul sa citesc Sârme, volum de versuri de Anda Vahnovan.
În avion este prea cald, oamenii își duc acasă visele, în bagaje care plesnesc la cusături.
Vecinul meu are în buzunar semințe și un apartament cumpărat cu banii de la Londra o sa fie bine, în câțiva ani Ce poți să faci, frate? Mă doare spatele, mănânc o ciorbă diseară, cu ardei iuți.
Mi-ar plăcea să pot citi poezie în avion Sârmele sunt călătorii dure, scrise pe viu aș vrea să le văd auzite, prin surprindere, Acasă din fiecare bagaj ar aplauda la aterizare Londra este un cartier din Chișinău, unde plăcintele vin de la centru cu autocarul.
Sârme este un Bildungsroman în versuri, cu tablouri de teatru și emoții de raliu. Se citește greu, are o muzică aspră, dar seducătoare.
Suntem invitați în casa mare, iar acolo avem diafilme din devenirea autoarei, care ne ia în călătoriile din afară și dinăuntru. Chișinău, mama, Cluj, tata, Londra, fusta călcată cu grijă, să nu îți fie frig acolo, boli, speranță, de la capăt, iubire, devenire, de la capăt, Podul de flori, Cernobîl. Cu puloverul cusut de mama din alte două poți străbate lumea cel puțin de două ori.
Un debut literar extem de reușit. Aș lua avionul înapoi, să îl mai citesc o dată.
Si dacă si dacã atunci nu as fi bifat Clujul pe hartà, te-as mai fi intalnit? si dacä nu te-ai fi certat cu fata pereche cu care venisesi la ziua mea, la 18 ani, am mai fi dansat? daca nu as fi dat jos de pe perete poza cu tata, cea la cravata, de pe panoul Institutului de Arte, ai mai fi avut curajul sã te apropii insetat? totusi daca
Un volum bine pus la punct, cu versuri inspirate din copilăria trăită în perioada comunistă. Cartea e și un omagiu adus tatălui autoarei, care a fost scriitor și el, atât de versuri cât și de texte pentru piese muzicale. Sârme e o poveste rimată despre noi toți.
Aş fi vrut ca volumul să mai aibă încă 100 astfel de poveşti-poezii-meditaţii. Citind poemele am alunecat pe nesimţite într-un hău adânc, adânc pe fundul căruia am dat de temniţa tainiţelor şi a multor amintiri care erau aproape incolore după atâta stat în bezna uitării. "La celălalt capăt al anilor"(BCU-punctul de echilibru al studenţiei mele) a fost cheia care mi-a desferecat temniţa şi amintirile mele uitate şi trăirile tinereţii mele au ţâşnit spre lumina zilei şi mi-au mângâiat sufletul precum atingerea blândă a unei mame pe creştetul copilaşului îngrijorat.
Am început lecturarea acestui volum de poezie la recomandarea Corinei. De mai multe ori m-am prins la ideea că avem preferințe similare și când ea recomandă ceva cu vervă, merg pe mâna ei. Nu am dat greș nici de data aceasta. Mi-a plăcut. Deși este o întâmplare, am dat de recomandarea Corinei, la o zi distanță de la citirea cărții “Viață pe muchie de cuțit” scrisă de tatăl autoarei, Simion Ghimpu. Și trebuie să recunosc că lecturarea cărții Andei a venit precum o completare perfectă a romanului tatălui ei. Cursul evenimentelor descrise de Anda urmează celor expuse de Simion Ghimpu. Am fost surprinsă să descopăr felul în care aceste două lecturi s-au împletit și completat reciproc, oferindu-mi o privire de ansamblu asupra anilor trecuți (istoriei poporului nostru) despre care recunosc, cunoșteam prea puține.
La prima vedere când răsfoiești acest volum de poezie, îl privești un pic circumspect dat fiind versul de mărime variabilă, structura ritmică la fel neregulată și lipsa rimei. Însă, de îndată ce începi lectura realizezi că acestea nu au nici un pic de însemnătate, pe lângă mesajele și temele abordate de autoare.
Dacă în “Viață pe muchie de cuțit” de Simion Ghimpu descoperim drama intelectualului moldovean în perioada sovietică, în unele poeme din “Sârme” revenim în același context pentru a descoperi realitatea de data aceasta din perspectiva copilului. Drept exemplu poate servi poemul “6 ari”.
“câte 6 ari de pământ primiseră intelectualii rămași de luni bune fără salarii, să crească legume…
odată cu venirea primăverii, nu ne-am mai dus la parcelă. tata a plecat cu Petre Teodorovici și cu Ion Enache în Ungaria, să cumpere o mașină pentru maxi-taxi. începuseră un business, ca mai toți...
abia acum ajung să-i înțeleg orele lungi petrecute la geam, cu țigara arzându-i degetele privind într-un punct fix”
Asemeni unui portativ muzical în al cărui registru se găsesc note de diferite înălțimi și durată, poeziile Andei Vahnovan trezesc un amalgam de sentimente de intensitate diferită. Și deși la prima vedere poeziile par a fi scene din viață aparent independente, cu cât avansezi în lectură observi ordinea logică și cronologică după care se succed. La început eroina apare în copilărie, fiica unui tată celebru în a cărui casă se vorbește românește.
“cât de frumoasă era limba română răzbită din bucătărie, vorbită de prietenii tatei, scriitori și ei, obișnuiți de-ai casei, dar și de-ai scenei de la Teatrul Verde, unde mă ducea tata la cenacluri.”
Urmează adolescența și educația primită de la mama. Cât de mult mi-a plăcut versul “să-ți porți cu demnitate poalele!” Se succed și alte etape din viață, fiecare cu provocările și bucuriile sale.
Mizeria Chișinăului anilor ‘90 nu este nici ea trecută cu vederea. Atunci când chiar și la maternitate nu nășteai fără a completa acel formular obligatoriu, sau când tinerele erau tâlhărite pe străzi în ziua mare, atunci când lămpile din scările blocurilor erau deșurubate, și câte ar mai fi de adăugat…
Poezia Andei te face să te oprești din iureșul vieții prezente, să-ți analizezi trecutul din prisma imaginilor înregistrate pe retină și să-ți schițezi viitorul într-un fel al tău, acceptând trecerea anilor și schimbările care își pun amprenta asupra ta, deși uneori trebuie să te reconstitui, să-ți aduni cioburile și să le unești cu sârme.
Sârme – Între – Sechele, titlurile părților volumului de poezie al autoarei Anda Vahnovan se arcuiesc peste trupul liric al suferinței pe o axă a memoriei Chișinău – Cluj – Londra. Din ce e făcută ființa dacă nu din rufele întinse pe aceste sârme ale memoriei? Trase dintr-o parte în alta, ele nu contenesc să arate „statutul/de curată sau nu prea./tinereți mătăsoase zbuciumate în rafalele vântului/alături de lâna înnădită a bătrâneților”.
Sârme
Anodine, diverse, nemiloase, sârmele arată adevărul de după frumusețea lumii, de la sfârșitul poveștii când nu mai e loc de încântare, ci de evocare. Din casa nădejdii în casa acceptării, volumul de față e miezul înțelepciunii unei treceri, urma lăsată adânc în facerea literaturii române, un proces continuu rotit în mișcarea Pământului, răspuns la întrebarea „Cine ești?”. Sârmă între moarte și viață peste hău.
Între
„Și scutecele de bumbac – perioada dintre.” Amintirile dosite în trupul volumului sunt libere, ele reprezintă perioadele, locurile, oamenii și amintirile ce îi leagă. O impresie puternică de atașament urmărește îndeaproape reprezentarea lirică. Lirismul, el însuși, construit din elemente de cotidian irumpe dintr-o alchimie în cutia cu emoții și amintiri. Fiica scriitorului continuă un drum, fie el de la est la vest, fie din viață în moarte și înapoi la viață, scrisul ei este o mărturie. 11:58.
Poezia Andei Vahnovan e despre însăși poezia din oameni, aspecte lăuntrice și exterioare ale vieților amestecate pe pânza autoarei. Tragedia individuală se metamorfozează în universal, poezia clipei devine a eternității, firescul societății, oricât de nefiresc asamblate, știe umbla pe acea sârmă a defilării. „la celălalt capăt al anilor ești tot tu.”
Sechele
Poezia nu caută un happy-end în sine, ea este împăcare și înțelegere, este știința de a vedea esențialul din cotidian și de a fi altfel într-un decor al unei singure analize. Intruziunile supra-poetice de la începutul unor poezii, piese de chirpici ce unesc hora de beton, realistice și nostalgice, conferă o surprinzătoare continuitate analizabilă psihologic. Un iceberg montat pe o pereche de experiențe, duale și universale, familiale și sociale, o artă poetică a identității.
Volumul „Sârme” de Anda Ghimpu-Vahnovan a apărut la Casa de Pariuri Literare în 2022. Autoarea locuiește în prezent la Londra unde predă limba română și a fost prezentă la Bruxelles, vineri 27 septembrie 2024, în cadrul Festivalului Pământuri Mitice, ediția a XI-a, la Ambasada Republicii Moldova în Belgia si Luxemburg.
“Sârmele” sunt o coarda sensibilă a multora din noi. Acel trecut, prezent și viitor, indiferent de unde ne-am afla azi, ne inghimpa in coasta, ca sa nu uitam rădăcinile și de unde venim. Felicitări, Anda pentru debut cărții “Sârme” si “Povestiri londoneze”
Dintru început trebuie spus că volumul este dedicat memoriei poetului și profesorului basarabean, Simion Ghimpu, tatăl poetei. Deși volumul este structurat pe trei cicluri poetice: Sârme, Între și Sechele, între acestea nu sunt mari diferențe nici de ordin tematic, nici estetic, ci în fiecare dintre acestea vom întâlni aceleași trei teme majore, pe care poeta la exploatează sub forma unor poeme confesive de largă respirație: tema părinților și a amintirilor legate de aceștia, tema amintirilor din anii studenției și ai căsniciei și tema vieții de imigrant în inima Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
In spatele acestor trairi depanate cu multa sinceritate si emotie, impletite si cu durere, dar totusi si cu Fericire, Anda demonstreaza o mare Putere de Devenire! Felicitari, scumpa Anda, cu acest Debut superb, si prin denumire si prin continut! Ai infipt Sarmele in constiinta si a Ta, si a noastra, ca sa fie provocata, sa lucreze, sa gandeasca, sa zamisleasca.....sa intelegem Viata cu toate subtilitatile ei mai profund... Ce sa mai spun, ne trezeste Cartea Ta!!! Respect si Recunostinta tie!
Ai citit această carte? Participă la sondajul „Topul celor mai citite cărți a autorilor din Republica Moldova editate în 2022”, organizat de către Biblioteca Națională a Republici Moldova. Votează cartea aici: https://forms.gle/Tqy3buRftQEEKodN6
O carte altfel, scrisă de o fată deosebită, trecută prin ciurul vieții și (prea)bine călită! "Sârme" nu poate fi citită fără să fie trăită intens, cu toate emoțiile și amintirile încă vii, înșiruite Între Sechele. E un jurnal al copilei crescute Între mai marii intelectuali ai culturii româno-basarabene, care au rezistat vremurilor de tranziție pe cei 6 ari(!); al trăirilor de fiică, cu gustul pufuleților cu surpriza de pe fundul cutiei; al elevei cu cravată, care dansa "Lambada" pe Podul de Flori 💙💛❤; al adolescentei, ce pornea pe drumul vieții cu 2kg de hrișcă și sfaturi scrise pe poalele cămășii de noapte; al mamei de bărbat născut la 11:58; și tot al mamei perfect-de-imperfectă, care știe cel mai bine a împacheta și despacheta cutii dintr-o chirie în alta și care nu uită să ia mereu și cutia cu iubire și armonie ❣ Am citit, am simțit, m-am regăsit și ți-am mulțumit dintr-o răsuflare, draga Anda Vahnovan 🍀
Consider că "Sârme" este volum de poezii necesar pe rafturile cititorului pasionat de poezie dar mai ales pentru cititorul melancolic, care tânjeşte după doruri de tot felul :) Cartea este un balsam, şi am pus-o cu grijă pe raftul de cărți unde mai revin din când în când. Anda are un talent înnăscut, indiscutabil! Teme faine abordare precum trăiri ale tinereții, dorul de mamă, iubirea infinită şi recunoştința pentru părinți, prietenia cea sacră şi faină care este o arhivă cu amintiri trăite ce o poartă cu grijă în sufletu-i nobil şi poetic, bucuria dar şi provocările maternității, iubirea de neam şi țară care curge prin venele scriitoarei Anda Vahnovan, dragostea nesfârşită pentru familie şi recunoştința frumuseții de a trăi - toate aceste subiecte sensibile sunt ca nişte corzi de vioară ce îți ating sufletul!
Recomand din suflet lectura acestei cărțulii minunate pentru toți iubitorii de poezie şi frumos! ❤️
Anda Vahnovan nu doar scrie Sârme ci și merge efectiv pe ele intr-o echilibristică literara demnă de admirat. Căci doar cine a incercat a scrie poezie știe cât e de greu să-ți ții echilibrul in acest gen literar si să nu cazi in capcana patetismului ori a lirismului excesiv . Anda Vahnovan reuseste să parcurgă acest drum care merge spre vest de la Chișinău , continuă in Cluj si se incheie(deocamdata ) la Londra . Pe drum ea intalnește si tristeți si nostalgii și amăgiri, dezamăgiri și fasoane si morti premature, toate câte incap intr-o viață . Pe toate le descrie, din toate cititorul ramâne cu ceva. Preferata mea din toate este poezia Cămila , poate si pentru faptul că in ultimul timp mi-am reevaluat relația cu acest nobil și stoic animal.
Cand mi-e dor de copilarie caut prin amintiri pierdute in ceata evenimentelor marunte. Iar cand credeam ca e ceata densa si nu-mi mai amintesc prea multe, am primit in dar aceasta carte (Sarme) si cu fiecare pagina citita, o doza mare de emotii. Am retrait acele timpuri simple, pe alocuri triste, dar atat de pretioase. O biografie a unei intregi generatii. Multumesc autoarei pentru sinceritatea ei care-i atat de fireasca si tot-odata atat de rara in zilele nostre.