What do you think?
Rate this book
O noapte furtunoasă
Pe 18 ianuarie 1879, Teatrul Național din București prezintă în premieră O noapte furtunoasă, trecută în programul teatrului de Ion Ghica, director general al teatrelor. Premiera a avut mare succes, dar autorul, ieșit pe scenă ca să primească aplauzele furtunoase dezlănțuite chiar după primul act, s-a auzit fluierat și huiduit de grupuri organizate la galerie. Despre ceea ce se întâmplase ne mărturisește chiar Caragiale:
„Se răspândise vestea că piesa lovea în instituția Gărzii Cetățenești. Iar la a doua reprezentație, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit și amenințat, de o droaie de patrioți din Garda Civică, cu bătaia în piața Teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia lor.”
Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Național să scoată piesa din program. Protestul fusese organizat de un grup de pretinși moraliști, pentru acordarea unei satisfacții micii burghezii „ultragiate“ de conținutul piesei. Și cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai târziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc de acum două secole
„Se răspândise vestea că piesa lovea în instituția Gărzii Cetățenești. Iar la a doua reprezentație, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit și amenințat, de o droaie de patrioți din Garda Civică, cu bătaia în piața Teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia lor.”
Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Național să scoată piesa din program. Protestul fusese organizat de un grup de pretinși moraliști, pentru acordarea unei satisfacții micii burghezii „ultragiate“ de conținutul piesei. Și cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai târziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc de acum două secole
50 pages, Paperback
First published January 1, 1879
9 people are currently reading
415 people want to read
About the author
Ion Luca Caragiale
151 books185 followersIon Luca Caragiale was a Wallachian-born Romanian playwright, short story writer, poet, theater manager, political commentator and journalist. Leaving behind an important cultural legacy, he is considered one of the greatest playwrights in Romanian language and literature, as well as one of its most important writers and a leading representative of local humor. Alongside Mihai Eminescu, Ioan Slavici and Ion Creangă, he is seen as one of the main representatives of Junimea, an influential literary society with which he nonetheless parted during the second half of his life.
His work, spanning four decades, covers the ground between Neoclassicism, Realism, and Naturalism, building on an original synthesis of foreign and local influences.
Although few in number, Caragiale's plays constitute the most accomplished expression of Romanian theater, as well as being important venues for criticism of late 19th century Romanian society.
They include the comedies A Stormy Night, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, O Scrisoare Pierduta Comedie in patru acte, and the tragedy Năpasta. In addition to these, Caragiale authored the melodrama O soacră, a large number of essays, articles, short stories, novellas and sketch stories, as well as occasional works of poetry and autobiographical texts such as Din carnetul unui vechi sufleur. In many cases, his creations were first published in one of several magazines he edited — Claponul, Moftul Român, Vatra and Epoca. Most of his prose works have been published under the title Momente, schite, povestiri: they include Căldură mare, Cănuţă om sucit, Două loturi, Grand Hotel "Victoria română", as well as several pieces referring to stock characters such as Lache and Mache, Marius Chicoş Rostogan and Mitică. In some of his later fiction writings, including La hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Abu-Hasan, Pastramă trufanda and Calul dracului, Caragiale adopted the fantasy genre or turned to historical fiction.
Ion Luca Caragiale was interested in the politics of the Romanian Kingdom, and oscillated between the liberal current and conservatism. Most of his satirical works target the liberal republicans and the National Liberals, evidencing both his respect for their rivals at Junimea and his connections with the literary critic Titu Maiorescu. He came to clash with National Liberal leaders such as Dimitrie Sturdza and Bogdan Petriceicu Hasdeu, and was a lifelong adversary of the Symbolist poet Alexandru Macedonski. As a result of these conflicts, the most prominent of Caragiale's critics barred his access to the cultural establishment for several decades. During the 1890s, Caragiale rallied with the radical movement of George Panu, before associating with the Conservative Party. After having decided to settle in Berlin, he came to voice strong criticism for Romanian politicians of all colors in the wake of the 1907 Romanian Peasants' Revolt, and ultimately joined the Conservative-Democratic Party.
Ion Luca was the nephew of Costache and Iorgu Caragiale, who were major figures of mid-19th-century Romanian theater. His sons Mateiu I. Caragiale and Luca I. Caragiale were both modernist writers.
His work, spanning four decades, covers the ground between Neoclassicism, Realism, and Naturalism, building on an original synthesis of foreign and local influences.
Although few in number, Caragiale's plays constitute the most accomplished expression of Romanian theater, as well as being important venues for criticism of late 19th century Romanian society.
They include the comedies A Stormy Night, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, O Scrisoare Pierduta Comedie in patru acte, and the tragedy Năpasta. In addition to these, Caragiale authored the melodrama O soacră, a large number of essays, articles, short stories, novellas and sketch stories, as well as occasional works of poetry and autobiographical texts such as Din carnetul unui vechi sufleur. In many cases, his creations were first published in one of several magazines he edited — Claponul, Moftul Român, Vatra and Epoca. Most of his prose works have been published under the title Momente, schite, povestiri: they include Căldură mare, Cănuţă om sucit, Două loturi, Grand Hotel "Victoria română", as well as several pieces referring to stock characters such as Lache and Mache, Marius Chicoş Rostogan and Mitică. In some of his later fiction writings, including La hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Abu-Hasan, Pastramă trufanda and Calul dracului, Caragiale adopted the fantasy genre or turned to historical fiction.
Ion Luca Caragiale was interested in the politics of the Romanian Kingdom, and oscillated between the liberal current and conservatism. Most of his satirical works target the liberal republicans and the National Liberals, evidencing both his respect for their rivals at Junimea and his connections with the literary critic Titu Maiorescu. He came to clash with National Liberal leaders such as Dimitrie Sturdza and Bogdan Petriceicu Hasdeu, and was a lifelong adversary of the Symbolist poet Alexandru Macedonski. As a result of these conflicts, the most prominent of Caragiale's critics barred his access to the cultural establishment for several decades. During the 1890s, Caragiale rallied with the radical movement of George Panu, before associating with the Conservative Party. After having decided to settle in Berlin, he came to voice strong criticism for Romanian politicians of all colors in the wake of the 1907 Romanian Peasants' Revolt, and ultimately joined the Conservative-Democratic Party.
Ion Luca was the nephew of Costache and Iorgu Caragiale, who were major figures of mid-19th-century Romanian theater. His sons Mateiu I. Caragiale and Luca I. Caragiale were both modernist writers.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 36 reviews
January 17, 2016
Un soț gelos + o soție frumoasă + o soră înamorezată + un amorezat aventurous = O Noapte Furtunoasă!
January 4, 2018
What a book, an amazing play. In my opinion Caragiale is the Romanian William Shakespeare . The reason I write the review in English is because I want more people to request his plays .
My favourite play is A Lost Letter ( O Scrisoare Pierduta) but that one the tile give you an idea about the story ... but this one it's like a metaphor , a rainy night, a stormy night. In that night lots of things will happen and secrets discovered.
It's not a long book/ play, it contains only 50 pages, but are interesting , with plot twist on top of a plot twist. The funny moments will make you laugh out loud.
My favourite play is A Lost Letter ( O Scrisoare Pierduta) but that one the tile give you an idea about the story ... but this one it's like a metaphor , a rainy night, a stormy night. In that night lots of things will happen and secrets discovered.
It's not a long book/ play, it contains only 50 pages, but are interesting , with plot twist on top of a plot twist. The funny moments will make you laugh out loud.
May 2, 2020
O, ce noapte furtunoasă
April 10, 2020
,,Rică: Angel radios! Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul raţiunii; da! Sunt nebun...,,(actul II, scena II)
May 4, 2024
final bombă
April 30, 2024
NAHHH CHIRIAC SI VETA SUNT EVIL 💀💀
December 12, 2016
- Eu sunt student în drept!
- În drept, în strâmb, ce-mi pasă mie!
- În drept, în strâmb, ce-mi pasă mie!
February 2, 2025
Inceputul m-a terminat... Am stat 2 ore sa citesc 30 de pagini, dar dupa a inceput sa fie mai acceptabila si am terminat-o repede
March 3, 2023
CHIRIAC: Dezvăț! lesne din gură. Îi scoți rumânului ochii și după aia-i zici: „Lasă că nu e rău și fără să mai vezi… mai bine că s-a întâmplat așa ! n-o să mori fără luminile ochilor !… Învățatul are și dezvăț !…” Dar dacă n-oi vrea eu să mai trăiesc așa !…. care va să zică să mor, ai ?
VETA: Ei, bine ar fi să poată muri omul când vrea dar… nu moare nimeni din asta !
VETA: Ei, bine ar fi să poată muri omul când vrea dar… nu moare nimeni din asta !
August 11, 2025
mi s-a părut mai slabă calitativ în comparație cu ,,O scrisoare pierdută" (probabil și din cauză că am studiat-o de prea multe ori pentru Bac, am analizat fiecare element posibil), însă e foarte mișto, foarte valabilă
July 4, 2016
Nu credeam că poate să îmi placă o operă clasică. Poate că nu am înțeles mereu umorul autorului, dar am fost surprinsă când am observat că anumite lucruri din 1879 sunt valabile chiar și în ziua de azi.
June 24, 2013
I read this back in junior high school. Quite funny and relevant, even 130 years after its premiere. Recommended.
April 24, 2016
*4,5*
November 27, 2024
No, dacă-i bal, bal să fie! O recitire, prima dată mulți mulți ani. La fel de savuroasă și incisivă, la fel de proaspătă în glume, moravuri și accente în 2024 ca și în 1879.
April 3, 2021
I.L. Caragiale (1852-1912), playwright and prose writer, was a lucid and ironic observer of the Romanian society of his time, a realistic and moralizing writer, an exceptional creator of people and life. His comedies - A Lost Letter, Of the carnival, A Stormy Night and Mr. Leonida in the Face of Reaction - attest to a relentless observational spirit for knowing human nature, which is why his characters live in any age through vices, imposture, ridicule and stupidity. He skillfully uses satire and sarcasm to illustrate the morals of Romanian society and to outline characters dominated by a moral (defective) country representative for human type and character. Since Caragiale gave life to memorable human types, to unique typologies in Romanian literature, Garabet Ibrăileanu states that the playwright competes with "marital status", and Tudor Vianu considers that Caragiale's artistic formula is "typical realism". Caragiale intended to contribute to the correction of social morals, being a follower of classical thought, "ridendo castigat mores" ("laughter corrects morals"), an idea he smokes himself, convinced that nothing burns worse than villains laugh". The theme of the comedy A stormy night is a comedy of slum morals, illustrating social and psychological aspects specific to the inhabitants of the outskirts of the Capital, with scandals and "ambitions" of family, with the indispensable conjugal triangle, a world that Caragiale loved passionately : “I go crazy after sensational events, happy or funeral, parades, accidents, crimes, suicides, scandals. I need in the morning as soon as I open my eyes thrilling news, if not true, at least ... otherwise. Their denial in the evening grieves me too much and I can only comfort myself the next day with an even more fabrication ”. The main artistic means of making this comedy is the situation comic, along with which the language comic manifests itself), the name comic, the character comic and the intention comic. The meaning of the title Caragiale's Comedy A Stormy Night or Number 9 summarizes the tense, troubled events that took place in one night in Jupân (Patron) Dumitrache's house, located on the outskirts of Bucharest. Gunfire was fired, there were chases, fear, excessive agitation so as not to endanger the "family honor" of the owner of the house, who had the "ambition" not to be deceived by his wife. In fact, Rică Venturiano, the one who causes all the confusion, after he manages to get rid of the unleashed pursuers with a sigh of relief, exclaims excitedly: "Oh, what a stormy night!". The subtitle "Number 9" illustrates a situation comic, resulting from the confusion caused by the number 6 where Dumitrache's house was and which the craftsman who repaired the wall from the gate nailed it back inverted, becoming number 9. The play is composed of two acts, each with nine scenes. The characters of the play, called by the author "persons", are mentioned with the name and social status that each has. The spatial perspective is real and open, being specified by the author, "in Bucharest, at Dumitrache". The subject of the play therefore reflects the life of the slums in the capital, represented by the family of Jupan (Patron) Dumitrache Titircă, nicknamed "Bad Heart-Titircă", who is "carpenter and captain in the civic guard". The temporal relations are complex, manifesting in this comedy both in the chronological perspective, ie in the order of the events, and in the discontinuous perspective, in which the temporal alternation of events is noticed, through flash-back.
February 20, 2026
“O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale este o piesă de teatru frumoasă despre comedie cu multe părți amuzante, despre o familie din București. Povestea se petrece pe la sfârșitul secolului XIX-lea, într-un sat mic și neînsemnat. Caragiale a scris multe piese de teatru, incluzând faimoasa “O scrisoare pierdută”, care a fost ecranizată în multe teatre peste tot în România. El s-a născut în anul 1853, la 3 ani după ce s-a născut și Mihai Eminescu, și a ales mai târziu în viață să scrie piese de teatru și povești. Eu m-am așteptat la o carte despre o furtună fizică, dar am aflat de fapt că “furtuna” a fost doar o încurcătură de evenimente.
“Angel radios!” - Rică
Personajele principale sunt Jupân Dumitrache, un om obsedat de “Onoarea de Familist”, Veta care e o femeie simplă, în secret în relație cu Chiriac, care este omul de încredere în casă. Mai sunt alte personaje importante cum ar fii Rică Venturiano, cel care se îndrăgostește de Veta și care provoacă conflictul principal.
“Rezon” - Ipingescu
Evenimentul major este când Rică Venturiano vine la numărul 6, unde stă toată lumea, când de fapt Veta l-a invitat la numărul 9, dar această încurcătură se întâmplă pentru că cel care a instalat numărul pe casă l-a pus invers. Așa că Rică ajunge unde doarme Veta și încep să vorbească. Este foarte amuzant că Ipingescu și Dumitrache se cred oameni foarte intelecți dar de fapt nu știu cum să zică “republică” și alte cuvinte.
“Nu că mi-e frică... dar am ambiț, domnule; când e vorba la o adică de onoarea mea de familist...” - Dumitrache
Temele principale ale acestei cărți sunt trădarea și cum oameni cu educație slabă pot fi păcăliți atât de ușor, și cred că Caragiale a făcut o treabă foarte bună să scrie despre asta, și să o și facă amuzantă.
Stilul autorului este destul de ușor de înțeles, chiar dacă a fost scrisă în 1879 și per total este un text ușor de înțeles pentru toate vârstele. Am reușit și să înțeleg simbolurile mai subtile prin carte și cred că ar putea și altcineva să facă la fel, căci sunt foarte ușoare de înțeles. Simbolurile sunt subtile cum am mai zis, și cred că sunt implementate în carte foarte frumos, într-un fel în care alți autori nu ar fi putut face. Unul dintre simbolurile importante este cum nu prea poți să ai încredere în oameni, chiar dacă sunt apropiați, și asta este reprezentat cum Dumitrache nu-și dă seama de relația dintre Veta și Chiriac, și chiar dacă nu află, este tot un simbol al trădării și al neîncrederii.
Per total, este un text foarte frumos, potrivit pentru toate vârstele și cred că oricine ar trebui să citească această piesă de teatru măcar o dată în viață. Aș recomanda oricui vrea ceva clasic și plin de umor de calitate, fără să se complice cu cuvinte vechi grele de înțeles și texte lungi. Recomand să vă și uitați la piesă căci este una ușoară de jucat și este jucată bine de oricine. Dacă aș putea întreba ceva pe autor ar fii: De ce ai ales să faci partea amuzantă fix stupiditatea personajelor și nu altceva. Partea mea preferată a fost dialogul dintre Rică și Veta, pentru că mi s-a părut partea principală care duce la toate evenimentele care se desfășoară la final.
“Angel radios!” - Rică
Personajele principale sunt Jupân Dumitrache, un om obsedat de “Onoarea de Familist”, Veta care e o femeie simplă, în secret în relație cu Chiriac, care este omul de încredere în casă. Mai sunt alte personaje importante cum ar fii Rică Venturiano, cel care se îndrăgostește de Veta și care provoacă conflictul principal.
“Rezon” - Ipingescu
Evenimentul major este când Rică Venturiano vine la numărul 6, unde stă toată lumea, când de fapt Veta l-a invitat la numărul 9, dar această încurcătură se întâmplă pentru că cel care a instalat numărul pe casă l-a pus invers. Așa că Rică ajunge unde doarme Veta și încep să vorbească. Este foarte amuzant că Ipingescu și Dumitrache se cred oameni foarte intelecți dar de fapt nu știu cum să zică “republică” și alte cuvinte.
“Nu că mi-e frică... dar am ambiț, domnule; când e vorba la o adică de onoarea mea de familist...” - Dumitrache
Temele principale ale acestei cărți sunt trădarea și cum oameni cu educație slabă pot fi păcăliți atât de ușor, și cred că Caragiale a făcut o treabă foarte bună să scrie despre asta, și să o și facă amuzantă.
Stilul autorului este destul de ușor de înțeles, chiar dacă a fost scrisă în 1879 și per total este un text ușor de înțeles pentru toate vârstele. Am reușit și să înțeleg simbolurile mai subtile prin carte și cred că ar putea și altcineva să facă la fel, căci sunt foarte ușoare de înțeles. Simbolurile sunt subtile cum am mai zis, și cred că sunt implementate în carte foarte frumos, într-un fel în care alți autori nu ar fi putut face. Unul dintre simbolurile importante este cum nu prea poți să ai încredere în oameni, chiar dacă sunt apropiați, și asta este reprezentat cum Dumitrache nu-și dă seama de relația dintre Veta și Chiriac, și chiar dacă nu află, este tot un simbol al trădării și al neîncrederii.
Per total, este un text foarte frumos, potrivit pentru toate vârstele și cred că oricine ar trebui să citească această piesă de teatru măcar o dată în viață. Aș recomanda oricui vrea ceva clasic și plin de umor de calitate, fără să se complice cu cuvinte vechi grele de înțeles și texte lungi. Recomand să vă și uitați la piesă căci este una ușoară de jucat și este jucată bine de oricine. Dacă aș putea întreba ceva pe autor ar fii: De ce ai ales să faci partea amuzantă fix stupiditatea personajelor și nu altceva. Partea mea preferată a fost dialogul dintre Rică și Veta, pentru că mi s-a părut partea principală care duce la toate evenimentele care se desfășoară la final.
March 9, 2022
JUPÂN DUMITRACHE, în haine de căpitan de gardă fără sabie, și NAE IPINGESCU JUPÂN DUMITRACHE (urmând o vorbă începută): Iaca, niște papugii... niște scârța- scârța pe hârtie! 'I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlicuri... și seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul. N-ai să mai ieși cu o femeie pe uliță, că se ia bagabonții laie după dumneata. Un ăla... un prăpădit de amploiat, n-are chiară în pungă și se ține după nevestele negustorilor, să le spargă casele, domnule!
IPINGESCU: Nu se ia după toate, jupân Dumitrache; după cum e și femeia: dacă trage la ei cu coada ochiului și face fasoane, vezi bine! bagabonții atât așteaptă.
JUPÂN DUMITRACHE: Ba să am pardon! Știu eu ce vrei dumneata să zici... Dar nevastă-mea nu-i d-alea, domnule.
IPINGESCU: Vai de mine! jupân Dumitrache, adică, gândești că am vrut pentru ca să-ți fac un atac? Îmi pare rău!
JUPÂN DUMITRACHE: Nu, nene Nae; dar vreau să zic adică că nevasta mea nu-i d-alea cum ziseși, și iaca, după mine de ce s-a luat?
IPINGESCU: S-a luat bagabonții și după dumneata?
JUPÂN DUMITRACHE: S-a luat și se ia...
IPINGESCU: Și cum ești dumneata!...
JUPÂN DUMITRACHE: Eu am ambiț, domnule, când e vorba la o adică de onoarea mea de familist...
IPINGESCU: Rezon!
JUPÂN DUMITRACHE: Apoi să știu de bine că intru în cremenal! Să mai văz eu numai că se ține bagabontul după mine, lasă-l...
IPINGESCU: Cara bagabont?
JUPÂN DUMITRACHE: Ei! iaca... un bagabont! de unde-l cunosc eu?
IPINGESCU: Apoi, dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont?
JUPÂN DUMITRACHE: Asta-i Una vorbim și bașca ne-nțelegem. Dar de! ai dreptul; nu știi ce mi s-a întâmplat, nu știi cum mă fierbe el pe mine de două săptămâni de zile... Nu că mi-e frică de ceva, adică de nevastă-mea... să nu...
IPINGESCU: 'Aida de! Coana Veta! Mie-mi spui? n-o știu eu?...
IPINGESCU: Nu se ia după toate, jupân Dumitrache; după cum e și femeia: dacă trage la ei cu coada ochiului și face fasoane, vezi bine! bagabonții atât așteaptă.
JUPÂN DUMITRACHE: Ba să am pardon! Știu eu ce vrei dumneata să zici... Dar nevastă-mea nu-i d-alea, domnule.
IPINGESCU: Vai de mine! jupân Dumitrache, adică, gândești că am vrut pentru ca să-ți fac un atac? Îmi pare rău!
JUPÂN DUMITRACHE: Nu, nene Nae; dar vreau să zic adică că nevasta mea nu-i d-alea cum ziseși, și iaca, după mine de ce s-a luat?
IPINGESCU: S-a luat bagabonții și după dumneata?
JUPÂN DUMITRACHE: S-a luat și se ia...
IPINGESCU: Și cum ești dumneata!...
JUPÂN DUMITRACHE: Eu am ambiț, domnule, când e vorba la o adică de onoarea mea de familist...
IPINGESCU: Rezon!
JUPÂN DUMITRACHE: Apoi să știu de bine că intru în cremenal! Să mai văz eu numai că se ține bagabontul după mine, lasă-l...
IPINGESCU: Cara bagabont?
JUPÂN DUMITRACHE: Ei! iaca... un bagabont! de unde-l cunosc eu?
IPINGESCU: Apoi, dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont?
JUPÂN DUMITRACHE: Asta-i Una vorbim și bașca ne-nțelegem. Dar de! ai dreptul; nu știi ce mi s-a întâmplat, nu știi cum mă fierbe el pe mine de două săptămâni de zile... Nu că mi-e frică de ceva, adică de nevastă-mea... să nu...
IPINGESCU: 'Aida de! Coana Veta! Mie-mi spui? n-o știu eu?...
July 19, 2017
I loved it!
Truth to be told, he is the only romanian author that I enjoy reading.
This was a quick read, so funny, hilarious characters
It was more like a play, rather than a usual narrative story, but I did love it.
Truth to be told, he is the only romanian author that I enjoy reading.
This was a quick read, so funny, hilarious characters
It was more like a play, rather than a usual narrative story, but I did love it.
March 23, 2019
Poate am fost prea tânăr când am citit O noapte furtunoasă, poate trebuie să îi mai dau o șansă, dar pot fi sigur că nu m-a captivat precum O scrisoare pierdută a făcut-o. Ar trebui să o recitesc dar momentan am alte cărți pe lista de interese.
February 15, 2022
Nu sunt eu prea familiarizată cu teatrul lui Caragiale (am citit în copilărie fabuloasele și cunoscutelor piese), dar asta a fost alteceva. Mi-a plăcut, deși inițial nu știam ce și cum, dar s-a dovedit, a fi, într-adevăr o noapte foarte furtunoasă.
July 14, 2021
o scena de teatru buna , tipica stilului lui Caragiale si merita citita
August 25, 2022
Spre mirarea mea, o poveste amuzanta🙀
January 24, 2023
3 din 5 stelute deoarece ma simt generoasă în acest moment și pentru ca Luca nu e la fel de funny ca modul în care colegii mei au jucat aceasta piesa.
Și asa doamnelor și domnilor se face un toast.
Și asa doamnelor și domnilor se face un toast.
April 25, 2024
Too funny and weird to describe...
Read
January 29, 2025Nu tin minte
April 1, 2025
vai doamne, dar ce noapte furtunoasă !
June 15, 2025
daa, woow, foarte bine scrisă și foarte amuzanta, woow o adevărată operă
(mi-am pierdut timp din viață să citesc prostia asta) 😭😭😭😭😭😭😭😭
(mi-am pierdut timp din viață să citesc prostia asta) 😭😭😭😭😭😭😭😭
July 28, 2025
Epicaa, cu mult peste “O scrisoare pierduta”
Displaying 1 - 30 of 36 reviews