Cate dintre noi nu le privim cu apreciere si oarecare invidie pe mamele care isi cresc copiii fara ajutor, timp in care au si o cariera infloritoare, au grija de ele, de sot, de casa, de tot? Multe, ati putea spune. La fel de multe dintre noi recunoastem ca avem nevoie de sprijin si recurgem la calea mai usoara: sa angajam o bona.
Calea mai usoara?
Dar ce ne facem cand „o bona” se transforma in doua, trei, patru, cinci, sase…, douasprezece?
Scrisa cu foarte multa candoare, onestitate, empatie si presarata cu umor extrem de fin — de cele mai multe ori negru —, povestea de fata nu numai ca va va dezvalui aspecte din culisele dificilului drum pana la bona potrivita, dar va va arata si o fata a realitatii societatii in care traim, care altfel nu poate fi cunoscuta si nici macar banuita.
Puterea acestei familii de a trece peste toate obstacolele si capacitatea, in special a autoarei, de a ramane integra emotional sunt de apreciat si pot fi un model pentru toate mamele care au cunoscut teama de a-si lasa copilul in grija altei persoane sau care abia de acum pornesc in cautarea unei bone.
Laitmotivul cartii este ,,Totul va fi bine”. Si chiar asa a fost – finalul va va umple inimile de bucurie.
,,Cu fiecare capitol, simteam tot mai tare nevoia sa o cunosc pe Ana. Am cautat-o ca sa-i marturisesc cat de mult imi place. Cand am ajuns la ultima pagina am fost dezamagita ca s-a terminat. M-am suparat ca un copil: Mai vreaaau!
Promit sa fac aceasta carte cadou tuturor oamenilor dragi mie.” - MIRELA OPRISOR
,,Bona… o extensie a mamei, calda si generoasa ca o bunica, inteleapta si integra ca preotul satului, puternica si agera ca insusi tatal copilului. In realitate… Viorici, Mariane, Georgete si Tante…
Am citit cartea pe nerasuflate. A pornit ca o lectura relaxanta, la un pahar de vin. A sfarsit intr-o noapte pe la ora unu, cu mine pe covor, cu un gol mare in stomac.
Apoi am mers in camera copiilor mei, i-am sarutat si i-am trimis un mesaj «bonei» noas-tre:
Multumesc, mama!” - ADELA POPESCU
ANA SILVIA NICOLAI (n. 1989) este absolventa a Facultatii de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii din Bucuresti si a unui masterat in marketing la Oxford Brookes University. Lucreaza intr- o multinationala unde conduce campanii de marketing pentru tarile francofone.
Este cofondatoare a comunitatii online Omuleti Vorbareti, din care fac parte peste cincizeci de mii de parinti care posteaza lucrurile amuzante spuse de copiii lor.
Scrie saptamanal in Revista Omuleti Vorbareti, prima publicatie de happy parenting din Romania, alaturi de o echipa editoriala din care fac parte medici pediatri, psihologi, profesori, educatori si jurnalisti. Prezinta in comunitatea Omuleti Vorbareti, alaturi de sotul ei, jurnalistul Bogdan Nicolai, talk-show-ul ,,Parintii stiu (aproape) tot”.
Traieste langa Bucuresti impreuna cu sotul, cei doi copii, Nicholas si Anais, si... o bona.
Am citit cartea într-o singură zi și a fost o experiență plăcută. M-a făcut să dau pagină după pagină fără să simt, m-a făcut să zâmbesc și totodată să îmi fac griji pentru psihicul Anei.
A fost ca o discuție cu o prietenă! Mulțumesc, Ana!
Cartea este așa și așa, am râs un pic la sfârșitul cărții, în rest nu mi s-a părut atât de haioasă. Ana și Bogdan au un băiat pe nume Nicholas. Ana dorește să revină la serviciu și din această cauză caută o bonă. Ea va găsi tot felul de bone, fiecare cu povestea ei și cu felul ei de-a fi. Din păcate, fiecare interviu prezintă bona într-un unghi bun, dar când ajunge la ei totul se transformă într-o altă poveste. Unele bone nu au grija de copil, fură, vorbesc prea mult, aduc alte persoane în casă, etc. Din păcate nu știu pe cine aduc în casă și încearcă să integreaze în familia lor. Acum totuși să nu uităm că toată povestea este din perspectiva părintelui. Sunt convinsă că și bonele dacă ar fi întrebate ar avea perspectiva lor. Deci presupun că adevărul este undeva la mijloc.
O carte născută din încercarea, aș putea spune chiar chinul, de a găsi o bonă copilului. O încercare ce se dovedește o aventură, tragi-comică printre bone, agenții și bone aspirante. Scrisă cu mult umor, fără judecată (care în cazul ăsta mi se pare de-a dreptul miraculos) cartea aduce un strop de soare și umor într-un subiect rar abordat.
O carte pentru toți părinții și nu numai despre încercările unei familii de a găsi o bonă potrivită pentru copilul lor. Amuzantă și totuși dureroasă, mama ne povestește despre toate pățaniile familiei în procesul de căutare și probare pentru a-și putea lăsa băiețelul pe mâini sigure.
Nu știu dacă toate întâmplările sunt reale însă e mare lucru că familia încă avea încrederea și nădejdea de a găsi o bonă după toate cele întâmplate. Pe mine m-au înfuriat așa numitele bone doar citind. Aș fi fost foarte sceptică să accept așa ușor o persoană în casă și mai ales să îi încredințez grijă copilului.
Într-o altă ordine de idei, mi-a plăcut mult cum a fost scrisă cartea. Garantat aș mai citi ceva scris de Ana Silvia Nicolai. Citind cartea ei, m-am simțit ca și cum aș sta de vorbă cu o prietenă despre copii și despre ce se mai întâmplă în viața unei mame. Recomand!
Din păcate am avut așteptări prea mari...mă așteptam la o carte amuzantă și plăcută ca o scurtă discuție la cafea cu o prietenă, însă pe parcurs tot așteptam să înceapă să fie așa. Am înțeles ideea, chiar a fost un cumul de factori care a dus la acest carusel de căutare a bonei perfecte, și pot înțelege și tragicomicul situației și generarea ideii "ar trebui să scrii o carte despre asta"... însă încercările nereușite de a masca judecata asupra acestor persoane prin glume ușurele, descrierile fizice ironice și cu subtilități legate de trăsături mai puțin frumoase ale acestor femei, trecerea de la persoana a 3a la persoana întâi și alunecarea în cadrul aceleiași fraze prin mai multe conjugări ale verbelor mi-a lăsat impresia unui jurnal stângaci de adolescent. Până la final am avut această senzație ca această carte n-a avut un editor...N-aș vrea să mai menționez contradicțiile din poveste, în special cele legate de vecini (ba sunt băgăcioși și ne ferim de ei, ba suntem în relații excelente și nu vrem să stricăm asta...) sau cele legate de valori de parenting. Chiar cu părere de rău, nu recomand cartea, e pierdere de vreme...
This entire review has been hidden because of spoilers.
Really enjoyed this book. For me it was an easy read and even though I haven't been in such situations, I was able to understand all the frustration and mixes feelings. 💛
Este o poveste cu mii de emotii si de ganduri, e ‘’ca o gura de aer proaspat intr-un lume poluata’’, cum zicea cineva. Este povestea unei familii care isi doreste tot ce este mai bun pentru copilul lor si a catorva suflete ce le-au calcat pragul si au lasat in urma lor mii de emotii si ganduri. Intr-o lume nesigura, in care empatia e complicata , este destul de greu sa oferi increderea ta oarba unei unei bone. Rar mi se intampla sa ma prinda atat de repede o carte si sa-mi para rau sa o las din mana. Este un roman plin de umor, dar care arata realiatatea crunta in care traim si spune mult adevar despre umanitate. O carte musai de citit, indiferent daca ai sau nu copii. Personajele sunt bine conturate iar cartea reuseste sa-ti creeze o stare de generala de bine. Mi-a placut stilul de scriere, cursiv,usor ironic si, in acelasi timp profund. Inca procesez unele tipologii de oameni din aceasta carte si parca nu-mi vine sa cred ca exista si in 2023. Am inteles ca cineva a numit cartea asta un fel de Caragiale modern. Nu stiu cine a spus asta dar nu s-a inselat. Este o carte despre VIATA, despre mine si tine. Mi-a placut foarte mult iar finalul a fost delicious. De la mine primeste 5 *.
P. S. Este cartea perfecta de a fi luata in vacanta.
Eu am inceput sa citesc cartea “ Si cu bona cine sta” dupa ce am vazut ca multa lume o lauda. Sincer, nu am stiut ce sa cred despre ea. O carte este buna daca imi place mie nu daca e recomandata de nu stiu ce vedeta. Insa, am cumparat-o si de cand am deschis-o, nu o pot lasa din mana. Autoarea are un stil tare frumos, amuzant, usor ironic si te tine in poveste. Mi-au placut mult si ilustratiile. Ca un roman sa fie bun trebuie sa indeplineasca cateva conditii pentru mine. Aceasta carte le bifeaza pe toate. Si anume: 1. Este interesanta, nu plicitiseste. Nu am putut sa o las din mana, chit ca imi picau ochii in gura de somn. Se citeste in maxim 3- 4 zile. 2. M-a binedispuns si mi-a dat o stare generala de bine. 3. M-am regasit in anumite situatii si m-a pus pe ganduri modul in care am actionat eu. 4. Are umor. Un umor nefortat ci natural 5. Imi pare rau cand s-a terminat. As mai fi vrut.
P.S: O carte buna nu o recunosti dupa coperta. Nu m-a dat pe spate coperta, insa ce am gasit in spatele copertii mi-a placut tare mult.
- O carte usurica, numai buna de citit vara la mare sub o umbrela. Garantat vei chicoti la unele pasaje. - Cartea se citeste surprinzator de usor si ai impresia ca stai de vorba cu o prietena care iti povesteste prin ce a trecut. Clasicul "sa iti spun fataaa prin ce am trecut...". Cu toate astea nu se vrea a fi o capodopera a literaturii romane. - Cu toate ca la inceput a fost funny trecerea de la o bona la alta, in a doua jumatate a cartii deja am zis de vrei 2-3 ori "hai da-o-n spanac, ca deja e trasa de par ca sa mai umple tanti cateva pagini." - All in all, nu regret nicio clipa ca am cumparat-o, ca am citit-o si cu siguranta o voi recomanda si altora. Cred ca e genul de carte care te poate scoate foarte usor dintr-un reading slump. E amuzanta si nu trebuie sa gandesti prea mult. Felicitari autoarei!
Este una din cele mai frumoase carti pe care le-am citit in ultima perioada. Mi-a placut enorm cum s-a facut trecerea de la un tipar uman la altul. Pentru ca de fapt bonele nu sunt altceva decat tipare umane, oamenii pe care ii intalnim in fiecare zi.
Lupta cu judecata si stereotipurile sociale legate de mamele care vor si o cariera m-a facut sa apreciez si mai mult cartea. Iar umorul..umorul este absolut delicios.
M-a binedispus si am ras cu lacrimi. Mi-a placut si iubirea dintre personajele principale si cum au facut fata tuturor provocarilor. Un cuplu puternic, ideea de familie unita este exact ce societatea are nevoie sa promoveze.
« Si cu bona cine sta ? » este o carte pe cat de simpla la prima vedere pe atat de complexa. Mie mi-a intrecut asteptarile. Citesc foarte multe carti, imi place sa citesc si am devenit pretentioasa. Este singura carte scrisa de un roman pe care am devorat-o intr-o zi. Eu nu am copii dar cartea asta m-a facut sa rad cu lacrimi dar si sa ma ingrozesc in acelasi timp. Nu e despre bone. E mai mult despre increderea pe care o ai si o daruiesti oamenilor. Am ras, am plans si am stat cu sufletul la gura sa vad ce se mai intampla. Eu o consider mai mult o carte psihologica.
Fiind o carte de debut, m-a surpiza plăcut povestea Anei in căutarea bonei perfecte. Ea și soțul, Bogdan trec printr-un carusel de emotii schimbând bonele ca pe ciorapi. 🍼🎈Motivele sunt diverse, fie pleaca ele fie nu sunt ceea ce caută ei. 👶🏻👵🏻
Eram cât pe ce sa ii dau trei steluțe, însă finalul m-a făcut sa ma adaug încă una. 🤩🤩
Cred ca o mămica ar aprecia mai mult cartea, eu doar am putut sa îmi imaginez prin ce trece protagonista noastră.
Nu stiu daca exista un manual pentru cum sa iti cauti o bona, dar daca nu exista, atunci l-a inventat cu brio Ana. Cartea se citeste usor, bonele sunt bine portretizate si desi nu e umor, e multa empatie si dorinta de a vedea ce e mai bun in ceilalti. Pentru cei ca mine care nu au legaturi directe cu lumea bonelor, cartea e o buna introducere in subiect, punand pe tapet multe probleme (si de o parte, si de cealalta). Sincer, sper sa nu ajung sa caut si eu bone prea curand :)
O carte care descrie foarte bine societatea romaneasca si cum este romanul in general. Foarte frumos scrisa. De la mine are lejer 5 stele. Merita citita
Puneti mana pe cartea aceasta, e un deliciu! Te poarta exact prin acel carusel emotional de care vorbeste si Urania Cremene. La mine nu a rezistat mai mult de 2 zile pe noptiera. Enjoy!
💖 O carte absolut delicioasă din care am savurat fiecare pagină, căci @ana.silvia.nicolai a avut grijă să ne țină în priză pe tot parcursul cărții 🤤😍
💖Citind cartea am trecut de la încordare la speranța, de la dezamagire la ușurare, atât de des încât mi a fost imposibil să las cartea din mână.
💖Cu fiecare pagină mă minunam tot mai tare de atitudinea bonelor (cred ca acum am dezvoltat și o frică 😖)
💖 Deși nu sunt părinte am empatizat enorm cu Ana și am admirat înțelegerea si rabdarea de care a dat dovadă de fiecare dată , dar mai ales puterea de a continua să caute bona perfectă.
Are umor, dar te cam sperie dacă acum te apuci de căutat bone. Mi-aș fi dorit să se încheie cu găsirea unei bone ok, pe care înțeleg că au găsit-o până la urmă. Mi-a plăcut, este ușurică, nu o lași din mână.
Această carte este un fel de manual/jurnal despre "așa bonă, nu!". Autoarea are un mod amuzant de a-și expune pățaniile cu bonele interne pe care le angajase pentru băiețelul ei, dar numai amuzante nu sunt unele 🙄.
În România zilelor noastre, a găsi persoana potrivită, pentru a sta cu al tău copil cât tu lucrezi, este comparabil cu a găsi lampa lui Alladin în mall 🪄🪔.
Autoarea ne îmbarcă în călătoria prin care a trecut de a găsi o persoană cât de cât normală pentru a avea grijă de băiețelul ei de aproximativ 9 luni. Așa cum am zis, expunerea este amuzantă... Pentru noi, cititorii, dar să fi trecut prin așa ceva efectiv... Este puțin dureros și nerve wrecking.
Procesul de căutare bonă includea urmatoarele: postare anunțuri online pe platforme de social media, contactare numeroase agenții (unele mai shady, altele de lux... Eu una nu știam despre acestea 😳), sfară în țară printre rude șamd. Interviuri peste interviuri cu agenții și bone, personaje colorate (la propriu... Adică tatuate), femei îndrăgostite, altele cu probleme la 'mansardă', unele cu probleme financiare... O mulțime de, să le numim, experiențe 😅.
Recunosc, dacă aș fi trecut prin jumătate din cele întâmplate în carte, cred că renunțam și mă mutam într-un loc retras departe de oameni (și așa nu sunt extra sociabilă 😅) și... Bone.
Să explic un pic, avem așa: - bona cu tigru și piercings (been to prison 😬) - bona de lux - nevoită să lucreze because... Caritas - bona îndrăgostită 🤷🏻 - bona roboțel 🤖 - no feelings - bona chatterbox cu volum ridicat 📢 - bona anchetată 🥊🧑⚖️ - bona îndurerată 😢
Cartea jurnal este o lectură rapidă, am citit-o într-o seară, iar pentru mine este de 4 ⭐ (nu are maxim pentru că nu este o carte care să atingă corzi sensibile). O recomand pentru când vreți să fiți 'spectator' la o 'dramedy'.