What do you think?
Rate this book
Спартак
Эта книга о самом крупном в истории восстании рабов; о его предводителе, человеке выдающемся и физическими силами и духом; прекрасной и драматической любви; о дружбе и предательстве; о радости борьбы и горечи поражения.
523 pages, Hardcover
First published January 1, 1874
38 people are currently reading
774 people want to read
About the author
Raffaello Giovagnoli
46 books15 followersRaffaello Giovagnoli (14 May 1838 in Roma - 15 July 1915 in Roma) was an Italian writer.
Giovagnoli was a participant in the Risorgimento and an associate of G. Garibaldi. His historical novels dealing with ancient Rome, including Plautilla (1878), Saturnino (1879), and Messalina (1885), convey a romantic enthusiasm for the struggle against tyranny and a sharp anticlericalism. The novel Spartacus (1874; Russian translation, 1880-81), which deals with the revolt of slaves and gladiators in the first century B.C., brought him fame. Despite a certain sentimentalism, this novel glorifies the ancient revolutionary who rose against oppression. With the lessons of the Italian national liberation movement in mind, he makes an appeal in the novel on behalf of the struggle for social justice and equality. Its support of revolutionary ideas guaranteed the novel’s success among the broad masses of the Italian people, as well as its popularity in Russia.
Giovagnoli was a participant in the Risorgimento and an associate of G. Garibaldi. His historical novels dealing with ancient Rome, including Plautilla (1878), Saturnino (1879), and Messalina (1885), convey a romantic enthusiasm for the struggle against tyranny and a sharp anticlericalism. The novel Spartacus (1874; Russian translation, 1880-81), which deals with the revolt of slaves and gladiators in the first century B.C., brought him fame. Despite a certain sentimentalism, this novel glorifies the ancient revolutionary who rose against oppression. With the lessons of the Italian national liberation movement in mind, he makes an appeal in the novel on behalf of the struggle for social justice and equality. Its support of revolutionary ideas guaranteed the novel’s success among the broad masses of the Italian people, as well as its popularity in Russia.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 52 reviews
May 4, 2020
Un roman istoric de referință pentru perioada care mă pasionează cel mai mult: antichitatea. Spartacus este un personaj romantic pentru Raffaello Giovagnoli, care i-a atribuit niște idealuri mult prea nobile pentru personajul istoric despre care azi știm mai multe pe filieră științifică. Însă autorul voia să trimită un mesaj către cititori, iar personajul principal al romanului a servit drept vehicul pentru livrarea acestui mesaj de sorginte romantică (raportat la cultura română i-aș spune „sorginte pașoptistă”). La data scrierii acestui roman (1874) nu era ceva neobișnuit să însuflețești un personaj istoric cu idei de ultimă oră. La fel a procedat Bălcescu al nostru cu Mihai Viteazu. Romanul Spartacus a influențat enorm ficțiunea istorică și autorii care i-au urmat lui Raffaello Giovagnoli.
September 23, 2016
An inredibly romantic story. Reread it multiple times.
January 21, 2024
Любим роман за тракиецът от племето Меди, накарал могъщия Рим да трепери от страх!
Името и делото на Спартак са безсмъртни!
Името и делото на Спартак са безсмъртни!
September 17, 2024
O extraordinară frescă sau reconstituire a Romei - societate, moravuri, orgii etc. Un echilibru narativ de excepție, pendulând între viata bogaților și cea a sclavilor.
Capitolul XX, cel cu moartea lui Crixus, o să stoarcă lacrimi - "Lacrimi grele, fierbinți, i se prelingeau pe față. Apoi, privind țintă spre acel punct al orizontului de unde ar fi trebuit să apară Spartacus, Crixus exclamă cu glas tremurător și plin de frățească dragoste:
- O, Spartacus!... N-ai să mai vii la timp nici ca să ne salvezi, nici ca să ne răzbuni!... Ce-ai să faci când ai să vezi de ce jalnică moarte au pierit treizeci de mii dintre tovarășii tăi cei mai viteji!". Însă capitolul cu moartea curtezanei trădătoare Eutibida o să provoace mare satisfacție.
Toate ca peste toate, un roman, din punctul meu de vedere, sub-apreciat la noi, și despre care ar trebui să se vorbească mai mult, măcar pe Goodreads-ul românesc.
Capitolul XX, cel cu moartea lui Crixus, o să stoarcă lacrimi - "Lacrimi grele, fierbinți, i se prelingeau pe față. Apoi, privind țintă spre acel punct al orizontului de unde ar fi trebuit să apară Spartacus, Crixus exclamă cu glas tremurător și plin de frățească dragoste:
- O, Spartacus!... N-ai să mai vii la timp nici ca să ne salvezi, nici ca să ne răzbuni!... Ce-ai să faci când ai să vezi de ce jalnică moarte au pierit treizeci de mii dintre tovarășii tăi cei mai viteji!". Însă capitolul cu moartea curtezanei trădătoare Eutibida o să provoace mare satisfacție.
Toate ca peste toate, un roman, din punctul meu de vedere, sub-apreciat la noi, și despre care ar trebui să se vorbească mai mult, măcar pe Goodreads-ul românesc.
June 11, 2023
Raffaello Giovagnoli e shkruajti këtë libër duke patur parasysh të gjitha shkrimet e historianëve të Romës së lashtë, kryesisht Plutarkut, mbi Spartakun dhe kryengritjen e skllevërve që ai udhëhoqi për vite me radhë.
Kjo fatkeqësisht nuk është një histori triumfi,ama është një histori që na tregon mbi çfarë arrin të bëjë një njeri i vetëm nëse beson thellësisht në një ideal, që në rastin e Spartakut, është liria. Nuk është vetëm liria për veten, këtu qëndron madhështia e tij, është liria për këdo që është i shtypur, i skllavëruar nën popullin romak.
Spartaku i dedikon jetën e tij çështjes së lirisë, duke hequr dorë dhe nga dashuria e tij, Valeria, një grua romake.
Ai arrin të mbledhë me mijëra skllevër, që i shndërron në luftëtar, dhe nëpërmjet disiplinës dhe strategjive të tij ushtarake, i prin drejt një sërë fitoresh kundër legjioneve romake.
Ky triumf i përkohshëm i bën ushtarët e tij të fitojnë një vetbesim të papërmbajtur, dhe të rebelohen. Tradhtia e Eftibidës, një grua e cila në pamundësi për të fituar dashurinë e Spartakut, kërkon të hakmerret ndaj tij, është një linjë tjetër interesante e historisë.
Këto dy faktorë bëhen shkak për disfatën e ushtrisë së kryengritësve.
Giovagnoli ka bërë një punë të shkëlqyer në këtë histori, duke përshkruajtur betejat dhe ngjarjet, megjithëse duke i dhënë lirinë vetes për të shtuar gjëra jo historikisht të vërtetuara, për t’i dhënë atë efektin “dramatik” librit.
Për Spartakun nuk dihet shumë, por vetëm fakti që arriti të cënojë lavdinë e Romës, e bën atë një njeri të madh.
Botimi që kam është i vjetër, i përkthyer dhe botuar në kohën e diktaturës komuniste. Mesa duket Spartaku, përdorej nga ideologjia e asaj kohe, si një përfaqësues i proletariatit të kohëve antike për shkak të luftës së tij për barazi midis njerëzve.
Kjo fatkeqësisht nuk është një histori triumfi,ama është një histori që na tregon mbi çfarë arrin të bëjë një njeri i vetëm nëse beson thellësisht në një ideal, që në rastin e Spartakut, është liria. Nuk është vetëm liria për veten, këtu qëndron madhështia e tij, është liria për këdo që është i shtypur, i skllavëruar nën popullin romak.
Spartaku i dedikon jetën e tij çështjes së lirisë, duke hequr dorë dhe nga dashuria e tij, Valeria, një grua romake.
Ai arrin të mbledhë me mijëra skllevër, që i shndërron në luftëtar, dhe nëpërmjet disiplinës dhe strategjive të tij ushtarake, i prin drejt një sërë fitoresh kundër legjioneve romake.
Ky triumf i përkohshëm i bën ushtarët e tij të fitojnë një vetbesim të papërmbajtur, dhe të rebelohen. Tradhtia e Eftibidës, një grua e cila në pamundësi për të fituar dashurinë e Spartakut, kërkon të hakmerret ndaj tij, është një linjë tjetër interesante e historisë.
Këto dy faktorë bëhen shkak për disfatën e ushtrisë së kryengritësve.
Giovagnoli ka bërë një punë të shkëlqyer në këtë histori, duke përshkruajtur betejat dhe ngjarjet, megjithëse duke i dhënë lirinë vetes për të shtuar gjëra jo historikisht të vërtetuara, për t’i dhënë atë efektin “dramatik” librit.
Për Spartakun nuk dihet shumë, por vetëm fakti që arriti të cënojë lavdinë e Romës, e bën atë një njeri të madh.
Botimi që kam është i vjetër, i përkthyer dhe botuar në kohën e diktaturës komuniste. Mesa duket Spartaku, përdorej nga ideologjia e asaj kohe, si një përfaqësues i proletariatit të kohëve antike për shkak të luftës së tij për barazi midis njerëzve.
December 6, 2020
Դպրոցական տարիքում եմ կարդացել։ Լավ գիրք է ու տպավորվել է մոտս։ Խեղճ Սպարտակը հին ժամանակների ազատության սիմվոլ մոնումենտն էր։ Մեր հազարամյակի սերնդի համար ստրկությունը օտար, խուլ ու մութ երևույթ է, որովհետև ազատ ենք ծնվում։ Մենք չենք էլ պատկերացնում, որ այլ կերպ հնարավոր է, բայց խեղճ Սպարտակը երազում էր ազատության մեջ ապրելու, ազատության մեջ մեռնելու մասին։ Երբ կորցնում ենք ազատությունը, այդ ժամանակ ենք գնահատում այն։ Երանի երբեք կորցնենք…
August 13, 2022
Сигурно трябваше да прочета тази книга преди 20 -25 години, когато за първи път попаднах на нея. Тогава може би щеше да ми хареса повече. Сега я оценявам като доста наивна и двуизмерна. На моменти текстът е прекалено подробен, а в други части повествованието започва да препуска и става схематично. Има много пушки, които така и не гръмват до края.
October 17, 2018
Художній твір про повстання Спартака. Образ ватажка повсталих рабів трохи ідеалізований. Сумнівно, що він боровся за скасування інституту рабства як такого. Цікаво зображено римське суспільство, військо, гладіатори.
August 20, 2022
თუ ერთხელ მაინც წაიკითხავთ ამ წიგნს, ძალიან კარგად მიხვდებით იმას თუ რას ნიშნავდა ძველად, (ძველ რომში) თავისუფლება და რა ფასად უჯდებოდა ადამიანებს თავისუფლების მოპოვება.მთავარი გმირი კი ნამდვილი ადამიანობის განსახიერებაა.
March 17, 2012
I really wanted to like this book because Spartacus is one of my favorite historical personalities.But it turned out to be too naive and too idealistic for my cynical soul. It also contains women-blaming, slut-shaming and women fainting from ~feelings. I know it was written in 1874 and I should give him some slack but I never had such a problem with any other book from that period.
January 24, 2015
After reading this book, you can not stop and wonder how history could change and how the world would look today if some details from the past would be slightly different. The Third Servile War, fought by the slaves army lead by Spartacus against the oppression of Rome is one of those moments in history that would have caused a major change in the events to come if the winner would have been the other side. The book is not 100% historically accurate, but it does capture the most important parts of the events that happened then.
The author describes Spartacus as an ideal hero, as his figure emerges full of power, charisma and devotion to a great cause. Overwhelmed by the inequality and by the harsh life of the slaves from the Roman society, he dedicates his life to changing all this and bringing justice and equality in an unfair world. Even though this ideal makes him sacrifice his well-being and his love for the Roman woman Valeria, he does not take any steps back and he does not make any concessions with the enemy. Just like in the story of Hercules, he chooses the harder path (with all the sacrifices this implies) and becomes a model of courage and kindness for those around him. Despite the odds, he wins an impressive number of battles due to his cunning, tactical knowledge and his oratory skill that helped him gather so many slaves to his cause.
The book brings into focus the fact that sometimes the hardest obstacle you must surpass so that you can achieve your goals is not the one the real enemy sets in your path, but rather something that can be found inside your own encampment. As the slaves win more and more battles and their ranks increases, the ego of some commanders starts to show and this causes dissensions among the slave army. Spartacus is forced to change his tactical plans only because it's the only way for them to stay united. This will eventually lead the slaves to their end, as they will be trapped between the armies of Crassus and Pompei without a chance of escape.
Of great importance in the book, Eutibida is a symbol for the saying "Hell hath no fury like a woman scorned". Failing to make Spartacus for in love with her, she chooses to do everything in her power to bring him down and make him suffer. She creates discord among the slaves while keeping a low profile and not arousing any suspicions. Due to her her evil plots, Oenomaus and 3 legions of slaves are destroyed by the Roman army and a lot more is lost during the following events.
The author describes Spartacus as an ideal hero, as his figure emerges full of power, charisma and devotion to a great cause. Overwhelmed by the inequality and by the harsh life of the slaves from the Roman society, he dedicates his life to changing all this and bringing justice and equality in an unfair world. Even though this ideal makes him sacrifice his well-being and his love for the Roman woman Valeria, he does not take any steps back and he does not make any concessions with the enemy. Just like in the story of Hercules, he chooses the harder path (with all the sacrifices this implies) and becomes a model of courage and kindness for those around him. Despite the odds, he wins an impressive number of battles due to his cunning, tactical knowledge and his oratory skill that helped him gather so many slaves to his cause.
The book brings into focus the fact that sometimes the hardest obstacle you must surpass so that you can achieve your goals is not the one the real enemy sets in your path, but rather something that can be found inside your own encampment. As the slaves win more and more battles and their ranks increases, the ego of some commanders starts to show and this causes dissensions among the slave army. Spartacus is forced to change his tactical plans only because it's the only way for them to stay united. This will eventually lead the slaves to their end, as they will be trapped between the armies of Crassus and Pompei without a chance of escape.
Of great importance in the book, Eutibida is a symbol for the saying "Hell hath no fury like a woman scorned". Failing to make Spartacus for in love with her, she chooses to do everything in her power to bring him down and make him suffer. She creates discord among the slaves while keeping a low profile and not arousing any suspicions. Due to her her evil plots, Oenomaus and 3 legions of slaves are destroyed by the Roman army and a lot more is lost during the following events.
January 5, 2009
Raffaello Giovagnoli's Spartacus is a fictional story of the historical figure who as a Roman slave started one of the biggest gladiator revolts around 70 BC. While today's knowledge of the subject makes several passages inaccurate or plain wrong, this book is wonderful both in its depiction of Roman life and in showing the agony of an enslaved soul (saying more would spoil the fun for the reader-intent).
October 25, 2013
Not exactly what I was expecting. I felt as if the book itself was very short, and this was the reason why the story appeared rushed and lacked a lot of details. Apart from that however, the main characters were charming, and I couldn't help but enjoy the adventures and the battles.
September 15, 2011
It's best book in my life!!!!!!!!!!!
February 20, 2022
Не закончил. Это нужно было читать лет в 14, слишком все просто и прямолинейно.
Герои не говорят, они - "вскричал Спартак", "ах ты презренный" итд
Герои не говорят, они - "вскричал Спартак", "ах ты презренный" итд
January 16, 2023
"Спартак" — исторический роман 1874-го года. Отличная книга для подростков: 13-летнему мне бы очень понравилась романтика восстания, безупречные герои и подлые злодеи. Сейчас сюжет кажется немного прямолинейным, а герои двумерными. Тем не менее, если вам интересна история Древнего Рима или просто хочется ещё раз красивой, наивной книги, как в детстве, то "Спартак" — отличный вариант.
Взгляды Рафаэлло Джованьоли легко видеть в произведении. Джованьоли — материалист, а значит образованные герои будут упоминать "божественного Эпикура", а Спартак будет размышлять, что это материальные условия заставляют существовать рабов и господ. Он — антиклерикал, поэтому каждый религиозный акт совпровождён саркастической ремаркой. Наконец, левыми политическими взглядами наделён главный герой: тут и необходимость уничтожить класс угнетателей, и рассуждения о причинах экономического неравенства, и необходимость борьбы народа каждой страны против своей "элиты". Это делает роман цельным высказыванием, которое, я думаю, гораздо цельней воспринималось жителями Италии того времени, тем более в связи с национально-освободительными войнами.
Сюжет
Пару моментов, над которыми я задумался:
Взгляды Рафаэлло Джованьоли легко видеть в произведении. Джованьоли — материалист, а значит образованные герои будут упоминать "божественного Эпикура", а Спартак будет размышлять, что это материальные условия заставляют существовать рабов и господ. Он — антиклерикал, поэтому каждый религиозный акт совпровождён саркастической ремаркой. Наконец, левыми политическими взглядами наделён главный герой: тут и необходимость уничтожить класс угнетателей, и рассуждения о причинах экономического неравенства, и необходимость борьбы народа каждой страны против своей "элиты". Это делает роман цельным высказыванием, которое, я думаю, гораздо цельней воспринималось жителями Италии того времени, тем более в связи с национально-освободительными войнами.
Сюжет
Пару моментов, над которыми я задумался:
June 29, 2021
Încă nu se luminase bine de ziuă şi străzile Romei începuseră să forfotească de lume în acea zi de noiembrie, ziua a patra dinaintea idelor lui noiembrie ale anului 675 de la întemeierea Romei, în timpul consulatului lui Publius Servilius Vatia Isauricus şi Appius Claudius Pulcher. Din toate colţurile cetăţii, lumea se îndrepta spre Circul Mare.
O mulţime din ce în ce mai compactă cobora pe străzile înguste, întortocheate şi suprapopulate, mai ales de sărăcime, ale Esquilinului şi Suburrei şi o apuca pe arterele principale - Via Tabernaria, Via Argiletum şi Via Nova - către circ.
Treceau fără contenire, valuri-valuri, cetăţeni de vază, meşteşugari, liberţi, gladiatori bătrâni - schilozi sau brăzdaţi de cicatrice - veterani care aparţinuseră cândva falnicelor legiuni, dar care acum ajunseseră infirmi şi cerşetori, oameni de rând, măscărici, histrioni, dansatoare şi cete de ştrengari. Se vedea după veselia întipărită pe feţele tuturor, după scânteierea privirilor, după seninătatea vorbei, după verva şi glumele care nu mai conteneau, că jocurile la care se duceau să asiste erau spectacolul lor favorit.
Circul Mare, care fusese clădit în anul 138 de la întemeierea Romei de către regele Tarquiniu cel Bătrân, era cunoscut sub acest nume numai din anul 533, de când Quintus Flaminius, cenzorul, clădise un alt circ, denumit Circul Flaminius.
În vremea întâmplărilor povestite în această carte, Circul Mare, care se afla aşezat în valea Murcia, între colina Palatină şi dealul Aventinului, deşi nu atinsese încă proporţiile uriaşe, nici strălucirea ce i-au dat-o mai târziu Iulius Caesar şi Octavian August, era totuşi o construcţie mare şi impunătoare. Avea două mii o sută optzeci de paşi lungime, nouă sute nouăzeci şi opt de paşi lăţime şi o sută douăzeci de mii de locuri.
Circul era construit aproximativ oval, cu o latură dreaptă spre apus şi cu marginea dinspre răsărit de formă semicirculară. Pe latura dinspre apus se găsea clădirea oppidum-ului, alcătuită din treisprezece arcade. Sub arcada centrală erau aşa-numitele Porţi Mari - una dintre cele două intrări principale ale arenei. Pe Porţile Mari îşi făcea intrarea cortegiul tradiţional, care simboliza divinităţile cetăţii, a cărui apariţie în arenă era semnalul pentru începerea jocurilor. Sub celelalte douăsprezece arcade erau amenajate grajdurile sau „carcerele”, cum li se mai spunea. Aici se adăposteau carele de curse şi caii, când arena servea pentru alergări, iar când aveau loc lupte - gladiatorii şi fiarele sălbatice.
O mulţime din ce în ce mai compactă cobora pe străzile înguste, întortocheate şi suprapopulate, mai ales de sărăcime, ale Esquilinului şi Suburrei şi o apuca pe arterele principale - Via Tabernaria, Via Argiletum şi Via Nova - către circ.
Treceau fără contenire, valuri-valuri, cetăţeni de vază, meşteşugari, liberţi, gladiatori bătrâni - schilozi sau brăzdaţi de cicatrice - veterani care aparţinuseră cândva falnicelor legiuni, dar care acum ajunseseră infirmi şi cerşetori, oameni de rând, măscărici, histrioni, dansatoare şi cete de ştrengari. Se vedea după veselia întipărită pe feţele tuturor, după scânteierea privirilor, după seninătatea vorbei, după verva şi glumele care nu mai conteneau, că jocurile la care se duceau să asiste erau spectacolul lor favorit.
Circul Mare, care fusese clădit în anul 138 de la întemeierea Romei de către regele Tarquiniu cel Bătrân, era cunoscut sub acest nume numai din anul 533, de când Quintus Flaminius, cenzorul, clădise un alt circ, denumit Circul Flaminius.
În vremea întâmplărilor povestite în această carte, Circul Mare, care se afla aşezat în valea Murcia, între colina Palatină şi dealul Aventinului, deşi nu atinsese încă proporţiile uriaşe, nici strălucirea ce i-au dat-o mai târziu Iulius Caesar şi Octavian August, era totuşi o construcţie mare şi impunătoare. Avea două mii o sută optzeci de paşi lungime, nouă sute nouăzeci şi opt de paşi lăţime şi o sută douăzeci de mii de locuri.
Circul era construit aproximativ oval, cu o latură dreaptă spre apus şi cu marginea dinspre răsărit de formă semicirculară. Pe latura dinspre apus se găsea clădirea oppidum-ului, alcătuită din treisprezece arcade. Sub arcada centrală erau aşa-numitele Porţi Mari - una dintre cele două intrări principale ale arenei. Pe Porţile Mari îşi făcea intrarea cortegiul tradiţional, care simboliza divinităţile cetăţii, a cărui apariţie în arenă era semnalul pentru începerea jocurilor. Sub celelalte douăsprezece arcade erau amenajate grajdurile sau „carcerele”, cum li se mai spunea. Aici se adăposteau carele de curse şi caii, când arena servea pentru alergări, iar când aveau loc lupte - gladiatorii şi fiarele sălbatice.
June 23, 2025
"Spartacus"
O carte a durerii de a fi sclav și a speranței de eliberare.
Cine ajungea gladiator în Roma antică? Foști prizonieri, actuali sclavi. Și romanii decăzuți, îndatorați, viciați.
A fi gladiator era o chestiune de viață și de moarte: în luptele dintre gladiatori, cel slab trebuia să moară.
Spartacus, fost prizonier trac, acum gladiator fără voie, e sătul de viața care nu-i aparține:
"- O, blestemată să fie în veci, blestemată să fie memoria infamă a celui care i-a despărțit pentru prima oară pe oameni în liberi și sclavi!"
Și Spartacus se răscoală. Și ca el sunt mulți alții care i se alătură. De la zi la zi, numărul gladiatorilor și sclavilor sătui de viețile lor fără valoare, fug din orașele romane și îngroașă rândurile armatei lui Spartacus.
Chiar și unii patricieni romani sunt de partea lui Spartacus, măcar cu gândul și vorbele, deși nu pot ajuta cu fapta, nu se pot ridica roman contra roman. Însuși Iulius Cezar își declară bunăvoința pentru Spartacus, dar nu îi poate oferi vreun ajutor concret.
"Uitasem că ești roman. Firește! Ești personificarea tiraniei latinilor asupra tuturor popoarelor pământului. Ce-ai să faci după ce vulturii romani își vor fi întins aripile deasupra tuturor popoarelor pământului? Vei fereca popoarele în lanțuri, le vei ține în pumnul tău de fier?"
Și lupta pornește.
"Ceea ce îi însuflețea pe gladiatori acum nu era nici nădejdea salvării, nici aceea a izbânzii, ci numai dorința de a-și vinde scump viața, setea de răzbunare și hotărârea cu care luptă omul ajuns în culmea disperării."
"Liniștea seculară a acestor meleaguri nelocuite, acoperite de păduri, fu sfâșiată de chiotele sălbatice ale soldaților și de zăngănitul asurzitor al săbiilor și scuturilor, iar ecoul, mirat, repeta aceste sunete neobișnuite din peșteră în peșteră, din stâncă în stâncă."
O carte a durerii de a fi sclav și a speranței de eliberare.
Cine ajungea gladiator în Roma antică? Foști prizonieri, actuali sclavi. Și romanii decăzuți, îndatorați, viciați.
A fi gladiator era o chestiune de viață și de moarte: în luptele dintre gladiatori, cel slab trebuia să moară.
Spartacus, fost prizonier trac, acum gladiator fără voie, e sătul de viața care nu-i aparține:
"- O, blestemată să fie în veci, blestemată să fie memoria infamă a celui care i-a despărțit pentru prima oară pe oameni în liberi și sclavi!"
Și Spartacus se răscoală. Și ca el sunt mulți alții care i se alătură. De la zi la zi, numărul gladiatorilor și sclavilor sătui de viețile lor fără valoare, fug din orașele romane și îngroașă rândurile armatei lui Spartacus.
Chiar și unii patricieni romani sunt de partea lui Spartacus, măcar cu gândul și vorbele, deși nu pot ajuta cu fapta, nu se pot ridica roman contra roman. Însuși Iulius Cezar își declară bunăvoința pentru Spartacus, dar nu îi poate oferi vreun ajutor concret.
"Uitasem că ești roman. Firește! Ești personificarea tiraniei latinilor asupra tuturor popoarelor pământului. Ce-ai să faci după ce vulturii romani își vor fi întins aripile deasupra tuturor popoarelor pământului? Vei fereca popoarele în lanțuri, le vei ține în pumnul tău de fier?"
Și lupta pornește.
"Ceea ce îi însuflețea pe gladiatori acum nu era nici nădejdea salvării, nici aceea a izbânzii, ci numai dorința de a-și vinde scump viața, setea de răzbunare și hotărârea cu care luptă omul ajuns în culmea disperării."
"Liniștea seculară a acestor meleaguri nelocuite, acoperite de păduri, fu sfâșiată de chiotele sălbatice ale soldaților și de zăngănitul asurzitor al săbiilor și scuturilor, iar ecoul, mirat, repeta aceste sunete neobișnuite din peșteră în peșteră, din stâncă în stâncă."
October 23, 2020
I wasn’t a passionate reader until I was 20. But this book was one of the brightest reading experiences I’ve had in adolescence. The Ancient Rome world was so easy to imagine. And being a slow reader I was living and breathing this book for a month or so. I skipped food, soccer, video games just to know what was coming next. One day I’ll put aside my unread queue and reread it with an adult worldview.
March 13, 2024
Well...I didn't get anything catching from the story about the brave gladiator.
However, the book was translated into my own language and apparently I didn't get that feelings, which I needed to feel. Of course, the love story is wonderful and all, but I think that a lot of scenes were there and a lot of acient Italian cities with difficult names...
I'll give it 3 stars, just something in the middle, that's all my point of view ;)
However, the book was translated into my own language and apparently I didn't get that feelings, which I needed to feel. Of course, the love story is wonderful and all, but I think that a lot of scenes were there and a lot of acient Italian cities with difficult names...
I'll give it 3 stars, just something in the middle, that's all my point of view ;)
November 9, 2020
Романтизований твір, дуже сильно. Трохи історичний, але дуже сильно відчувається приторна романтика. Спартак зображений бездоганним лицарем, а повсталі раби виключно з позитивної сторони. В Джованьйолі вони не грабують і не руйнують римські міста. Що на мою думку було малоімовірно...
September 10, 2023
io divoravo il vostro Spartaco..io quasi liberto ve ne ringrazio e vi ringrazo dei momenti di commozione provati nel leggerlo /c
Queste sono le parole dell'eroe Giuseppe Garibaldi, chi rimase stupito leggendo questo capolavoro.
Niente da aggiungere.
Grazie, Maestro Rafaello Giovagnoli
Queste sono le parole dell'eroe Giuseppe Garibaldi, chi rimase stupito leggendo questo capolavoro.
Niente da aggiungere.
Grazie, Maestro Rafaello Giovagnoli
October 20, 2017
It's hte best book I've ever read in my life
October 13, 2019
one of the shaping books in one's childhood
April 8, 2020
Azadlığın, gücün, zəkanın, qəhrəmanlığın, sevginin, vicdanın , sədaqətin, dostluğun simvolu Spartak 💜
March 29, 2023
3.5 stars
June 16, 2024
Seriously can't believe the shit I was reading when I was a kid 🤦🏻♀️. I learned the word "posthumous" from this book.
September 29, 2024
Pros:
+ un roman minunat despre antichitate, curaj, onoare, istetime si dragoste :)
+ seamana intru-un fel cu Shogun, desi sunt si atat de diferite.
Cons:
- n/a.
+ un roman minunat despre antichitate, curaj, onoare, istetime si dragoste :)
+ seamana intru-un fel cu Shogun, desi sunt si atat de diferite.
Cons:
- n/a.
December 8, 2024
Đã có bản dịch cùng tên do Phan Ngọc dịch
July 16, 2025
Ajalooline romaan. Orjade ülestõus Vana-Roomas 70-ndate aastate lõpus (676) e.m.a. Ülestõus sai alguse gladiaatorite mässust, millega liitus hulgaliselt orje ja kehvikuid.
Gladiaator oli kutseline võitleja Vana-Rooma amfiteatris, lihtsalt närvikõdi pakkumiseks avalikul vaatemängul. Gladiaatorid võitlesid kas üksteise või metsloomadega, enamasti elu ja surma peale - tänapäeval täiesti mõeldamatu.
Gladiaator oli kutseline võitleja Vana-Rooma amfiteatris, lihtsalt närvikõdi pakkumiseks avalikul vaatemängul. Gladiaatorid võitlesid kas üksteise või metsloomadega, enamasti elu ja surma peale - tänapäeval täiesti mõeldamatu.
Displaying 1 - 30 of 52 reviews