What do you think?
Rate this book
Orașul
„Șarpele care-și înghite coada, „Orașul” își creează și este creat de personajele care îl populează. Straturile narative se succed și cititorul ajunge, printr-un mecanism complex de oglinzi, alături de personaje, încercând să înțeleagă ce se petrece.
Destinul implacabil îmbracă haina autorității paterne, un dar otrăvit de care Mihai nu poate scăpa: e programat să scrie, fără a avea talentul să o facă așa cum își dorește.
Postmodern în construcție, dar profund clasic în tematică, „Orașul” își trage seva din nevoia personajului de a evada din el însuși, animat de iluzia că din cercul vicios al existenței te poți elibera și altfel decât prin centrifuga ultimei fraze.”
Cristian Ardelean
Destinul implacabil îmbracă haina autorității paterne, un dar otrăvit de care Mihai nu poate scăpa: e programat să scrie, fără a avea talentul să o facă așa cum își dorește.
Postmodern în construcție, dar profund clasic în tematică, „Orașul” își trage seva din nevoia personajului de a evada din el însuși, animat de iluzia că din cercul vicios al existenței te poți elibera și altfel decât prin centrifuga ultimei fraze.”
Cristian Ardelean
120 pages, Paperback
Published March 1, 2022
3 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
February 10, 2024
În Orașul pe care Dan Chertes îl creează, străzile sunt ordonate și numerotate, Biblioteca reprezintă un punct stabil, punctul zero, populat de personaje vii și cărți lipsite de viață. Sau poate că nu? Pagină cu pagină, totul devine mai complex și departe de a fi simplu. Sentimentele și stările de spirit, trăirile care se internalizează se și reflectă în jurul personajului principal. Un joc între lumina caldă, care se prelinge ca mierea de pe o felie de pâine, și ceața care nu se risipește, asemenea senzației de vinovăție. Din existență în captivitate a personajului principal, trăită sub regulile impuse de un ”păpușar” care își visează personajele, le insuflă viață prin conceperea unor scene și ipostaze, transformându-le astfel în personaje condamnate la eternitate, singura soluție pare să fie evadarea. Dar oare personajul principal este singurul care se îndreaptă spre acest gest?
Romanul poate fi interpretat și ca o (auto)reflecție asupra procesului de creație, rolul și responsabilitățile unui ”autor”. Suntem responsabili pentru ceea ce creăm? Care sunt obligațiile noastre față de creațiile, creaturile noastre? Putem să le abandonăm fără să le ducem povestea lor la capăt? Avem dreptul de a crea noi lumi, de a le popula cu ființe noi, lăsând pe cei anteriori într-o stare subliminală, tranzitorie, iar ei, la rândul lor, își pot revendica dreptul la un alt rol? Unde se află granița dintre genialitate și nebunie? Ce alegi, dacă ai posibilitatea să alegi, între haos și ordine, între libertate și reguli?
Romanul poate fi interpretat și ca o (auto)reflecție asupra procesului de creație, rolul și responsabilitățile unui ”autor”. Suntem responsabili pentru ceea ce creăm? Care sunt obligațiile noastre față de creațiile, creaturile noastre? Putem să le abandonăm fără să le ducem povestea lor la capăt? Avem dreptul de a crea noi lumi, de a le popula cu ființe noi, lăsând pe cei anteriori într-o stare subliminală, tranzitorie, iar ei, la rândul lor, își pot revendica dreptul la un alt rol? Unde se află granița dintre genialitate și nebunie? Ce alegi, dacă ai posibilitatea să alegi, între haos și ordine, între libertate și reguli?
Displaying 1 of 1 review