Alexandru Royce e un orfan angajat ca portar la conacul unui afacerist din orășelul Gimău, de lângă Cluj. Conacul e închiriat pentru petreceri cu circuit închis unor politicieni corupți, oameni de afaceri cu trecut obscur, bancheri etc. Enigmatic, fragil atât fizic, cât și emoțional, Alexandru e prototipul inocentului care se pierde în labirinturile unei lumi tulburi – o lume a afaceriștilor veroși, fără scrupule, a interlopilor, o lume unde chiar și grupurile de activiști antrenați în diferite proiecte de reconstrucție socială sunt ori abulici, ori ineficienți. Structurat ca o suită de mărturii ale unor personaje implicate într-un fel sau altul în „cazul“ Alexandru Royce și propunând o intrigă de policier, romanul vorbește de fapt despre numeroasele fețe ale adevărului pe care le poate ascunde un destin.
Vocile atât de diverse, de contradictorii – resemnate ori agresive, implicate ori indiferente, calme ori turbulente – ale personajelor care compun mozaicul celor șapte fulgurante vieți ale lui Alexandru Royce m-au obsedat ani de zile: se iveau, se estompau, deveneau iarăși pregnante, se împleteau între ele, căzând de acord asupra unui aspect sau altul din existența, ea însăși fragmentată, a personajului principal, pentru ca imediat după aceea să se contrazică din nou. A durat câțiva ani buni până ce aceste voci, răsunând de departe sau din imediata proximitate a lui Alexandru Royce, să se strângă într-un mănunchi care a proiectat asupra istoriei sale aura a ceva ce părea să poată fi numit destin. Prins într-un vârtej al destinului, personajul acestei cărți își consumă până la ultima consecință fiecare dintre viețile care i s-au dat. Oare ultima viață a lui Alexandru Royce are darul de a da sens și celorlalte, rămase sub semnul echivocului? Oare ultima lui viață, chiar dacă nu-i explică enigma, va transforma toate celelalte vieți ale sale în trepte ale unui destin unic?
Mihai Maniutiu is a Romanian theatre director, writer and theatre/performance theoretician of Romanian origin. He has directed over eighty productions in important theatres, many of which have been toured internationally, broadcast on European TV channels, and won numerous awards in the categories for Best Director, Best Production, and Originality. Maniutiu is a Professor at the Faculty of Theatre and Television of the Babes-Bolyai University in Cluj-Napoca, Romania and Artistic Director and General Manager of the National Theatre of Cluj. In addition to teaching directing, acting, and performance studies (MFA & Doctoral Programs) at the Faculty of Theatre and Television of the University of Cluj, and his position of General Director of the National Theatre in Cluj, Maniutiu has also been Artist-in-Residence at the Center Of Excellence In Image Study at the University of Bucharest (MFA Program in Performance) since Fall 2009.
Acum câteva minute am terminat carte și mi-am zis că trebuie neapărat să scriu acum despre ea, la cald.
În poveste este vorba despre Alexandru Royce, un orfan angajat ca portar la conacul unui afacerist (domnul T) din orășelul Gimău, de pe lângă Cluj. El își spunea Royce după mașina visurilor sale, mașină care este considerată talisman al său.
Cartea este scrisă sub forma unor interviuri/povestiri date către presă de toți cei care au interacționat cu Alexandru, ajutând asftfel gazeta să reconstituie viața lui după plecarea instantanee a acestuia de la conac.
Mi-a plăcut cum a fost scrisă și cum autorul a dat glas personajelor, iar prin limbajul folosit ne putem da seama ce fel de oameni erau aceștia și care era gradul acestora de educație, majoritatea analfabeți.
Din punctul meu de vedere nu a fost o lectură ușoară, începutul a fost promițător, dar pe parcurs m-am pierdut în relatările personajelor, pierzând puțin firul evenimentelor.
Concluzia mea ar fi că, prin această poveste, autorul vrea să ne arate cum este România în momentul de față, transpusă într-un personaj. Politica are o influență enormă, există traficanți, ucigași, bogătașii cu puterea lor, oamenii simpli și cei analfabeți.
Pe mine personal cartea nu m-a prins, eu fiind obișnuită cu un ritm alert, cu acțiune și suspans, dar este o lectură pe care totuși o recomand. În cazul meu e replica aceea clasică și adaptată: Nu e cartea de vină, eu sunt.