What do you think?
Rate this book
Minunata lume nouă; Reîntoarcere în minunata lume nouă
469 pages, Paperback
Published January 1, 2003
About the author
Aldous Huxley
1,002 books14k followersAldous Leonard Huxley was an English writer and philosopher. His bibliography spans nearly 50 books, including non-fiction works, as well as essays, narratives, and poems.
Born into the prominent Huxley family, he graduated from Balliol College, Oxford, with a degree in English literature. Early in his career, he published short stories and poetry and edited the literary magazine Oxford Poetry, before going on to publish travel writing, satire, and screenplays. He spent the latter part of his life in the United States, living in Los Angeles from 1937 until his death. By the end of his life, Huxley was widely acknowledged as one of the foremost intellectuals of his time. He was nominated for the Nobel Prize in Literature nine times, and was elected Companion of Literature by the Royal Society of Literature in 1962.
Huxley was a pacifist. He grew interested in philosophical mysticism, as well as universalism, addressing these subjects in his works such as The Perennial Philosophy (1945), which illustrates commonalities between Western and Eastern mysticism, and The Doors of Perception (1954), which interprets his own psychedelic experience with mescaline. In his most famous novel Brave New World (1932) and his final novel Island (1962), he presented his visions of dystopia and utopia, respectively.
Born into the prominent Huxley family, he graduated from Balliol College, Oxford, with a degree in English literature. Early in his career, he published short stories and poetry and edited the literary magazine Oxford Poetry, before going on to publish travel writing, satire, and screenplays. He spent the latter part of his life in the United States, living in Los Angeles from 1937 until his death. By the end of his life, Huxley was widely acknowledged as one of the foremost intellectuals of his time. He was nominated for the Nobel Prize in Literature nine times, and was elected Companion of Literature by the Royal Society of Literature in 1962.
Huxley was a pacifist. He grew interested in philosophical mysticism, as well as universalism, addressing these subjects in his works such as The Perennial Philosophy (1945), which illustrates commonalities between Western and Eastern mysticism, and The Doors of Perception (1954), which interprets his own psychedelic experience with mescaline. In his most famous novel Brave New World (1932) and his final novel Island (1962), he presented his visions of dystopia and utopia, respectively.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
May 14, 2020
Unii spun ca Minunata lume noua e un roman de idei si ca personajele au doar rolul de a ilustra si demonstra respectivele idei. Si o spun ca si cum asta ar fi ceva rau :)
Eu pot spune doar ca Minunata lume noua e cea mai cerebrala distopie pe care am citit-o pana acum. Si o spun ca si cum ar fi ceva bun.
Dar ce m-a uluit cu adevarat au fost eseurile din Reintoarcere. Huxley a fost categoric un vizionar.
Eu pot spune doar ca Minunata lume noua e cea mai cerebrala distopie pe care am citit-o pana acum. Si o spun ca si cum ar fi ceva bun.
Dar ce m-a uluit cu adevarat au fost eseurile din Reintoarcere. Huxley a fost categoric un vizionar.
May 18, 2021
2,5✨
"... soma era religia poporului."
După ce am văzut serialul Brave New World, am zis că trebuie să citesc și cartea, pe care o aveam în bibliotecă de când am avut ocazia să cumpăr mai multe cărți de la cineva cu doi-trei lei fiecare. Serialul (care cumva mi-a plăcut mai mult, cu toate că are anumite minusuri, iar în carte societatea e explicată mult mai bine) e diferit de roman, totuși. Însă în volumul de față se află și o a doua carte, un fel de continuare, dar nu a poveștii, ci o antologie de eseuri în care autorul își explică romanul, făcând comparație și cu alte cărți, dar și cu probleme reale ale lumii (și lucruri pe care le-a anticipat, precum suprapopularea).
"... acesta este secretul fericirii și al virtuții: să-ți placă ceea ce ești obligat să faci."
„Minunata lume nouă” de Aldous Huxley prezintă un fel de societate utopică. Dar așa cum face referire și citatul de la începutul cărții, de Nikolai Berdiaev, utopia înseamnă perfecțiune, dar mai puțin liberă. Aceasta e una din marile teme ale romanului lui Huxley, libertatea. Oamenii nu se mai nasc, asta fac Sălbaticii, iar pentru cei din lumea nouă, nașterea e un lucru obscen asemenea părinților, copiii nu știu ce înseamnă să ai părinți, familie, visuri, sunt creați în eprubete și condiționați într-una din clasele: Alpha, Beta, Gamma, Delta, Epsilon. Epsilonii nici nu prea au emoții. Beta sunt învățați „ah, ce bine e să fiu un Beta, nu trebuie să fac munca grea a unui Alpha, iar Delta sunt răi și nu vreau să mă joc cu ei!” Celor Delta le e frică de cărți. Religia nu există, cărțile vechi nu există, teoretic, războiul? Toată lumea e controlată.
"... oricare dintre noi aparține tuturor celorlalți."
Fiecare își cunoaște rolul. Oamenii cunosc faptul că pentru satisfacerea societății trupul lor aparține tuturor, iar relațiile sexuale cu mai mulți parteneri sunt chiar obligatorii. Iar fericirea e datorată unui drog numit soma. Totul pare în regulă, dar când Sălbaticii se amestecă cu cei din această lume pot apărea scântei.
"Uneori tânjesc după știință. Fericirea e un stăpân aspru — mai ales fericirea altora. Un stăpân mult mai aspru — dacă nu ești condiționat în așa fel încât să o accepți fără să pui nici un fel de întrebări — decât e adevărul."
Societatea creată de Huxley e foarte complexă. Și interesantă, doar că pe mine m-a cam plictisit cartea, dar îți oferă o grămadă de subiecte la care să te gândești.
"... soma era religia poporului."
După ce am văzut serialul Brave New World, am zis că trebuie să citesc și cartea, pe care o aveam în bibliotecă de când am avut ocazia să cumpăr mai multe cărți de la cineva cu doi-trei lei fiecare. Serialul (care cumva mi-a plăcut mai mult, cu toate că are anumite minusuri, iar în carte societatea e explicată mult mai bine) e diferit de roman, totuși. Însă în volumul de față se află și o a doua carte, un fel de continuare, dar nu a poveștii, ci o antologie de eseuri în care autorul își explică romanul, făcând comparație și cu alte cărți, dar și cu probleme reale ale lumii (și lucruri pe care le-a anticipat, precum suprapopularea).
"... acesta este secretul fericirii și al virtuții: să-ți placă ceea ce ești obligat să faci."
„Minunata lume nouă” de Aldous Huxley prezintă un fel de societate utopică. Dar așa cum face referire și citatul de la începutul cărții, de Nikolai Berdiaev, utopia înseamnă perfecțiune, dar mai puțin liberă. Aceasta e una din marile teme ale romanului lui Huxley, libertatea. Oamenii nu se mai nasc, asta fac Sălbaticii, iar pentru cei din lumea nouă, nașterea e un lucru obscen asemenea părinților, copiii nu știu ce înseamnă să ai părinți, familie, visuri, sunt creați în eprubete și condiționați într-una din clasele: Alpha, Beta, Gamma, Delta, Epsilon. Epsilonii nici nu prea au emoții. Beta sunt învățați „ah, ce bine e să fiu un Beta, nu trebuie să fac munca grea a unui Alpha, iar Delta sunt răi și nu vreau să mă joc cu ei!” Celor Delta le e frică de cărți. Religia nu există, cărțile vechi nu există, teoretic, războiul? Toată lumea e controlată.
"... oricare dintre noi aparține tuturor celorlalți."
Fiecare își cunoaște rolul. Oamenii cunosc faptul că pentru satisfacerea societății trupul lor aparține tuturor, iar relațiile sexuale cu mai mulți parteneri sunt chiar obligatorii. Iar fericirea e datorată unui drog numit soma. Totul pare în regulă, dar când Sălbaticii se amestecă cu cei din această lume pot apărea scântei.
"Uneori tânjesc după știință. Fericirea e un stăpân aspru — mai ales fericirea altora. Un stăpân mult mai aspru — dacă nu ești condiționat în așa fel încât să o accepți fără să pui nici un fel de întrebări — decât e adevărul."
Societatea creată de Huxley e foarte complexă. Și interesantă, doar că pe mine m-a cam plictisit cartea, dar îți oferă o grămadă de subiecte la care să te gândești.
July 3, 2023
Nu-mi plac distopiile - cele mai multe sunt modeste ca realizari literare - , si nici Minunata Lume Noua nu m-a facut sa-mi schimb parerea. Cu cat distopia este mai radicala, cu atat are mai mult de suferit scriitura. Totusi, cartea lui Huxley este mai buna ca Fahrenheit 451 sau Povestea Slujitoarei.
3.5 stele
3.5 stele
February 13, 2023
3,5⭐⭐⭐⭐
Cu toate că mulți o consideră o capodoperă și este o carte care a fost interzisă publicarea ei la începuturi, pentru mine această carte a fost foarte greu de înțeles în prima parte ( adică Minunata lume nouă). După citirea celeilalte părți ( Reîntoarcerea în minunata lume nouă) care a fost cumva mai explicită sau scrisă pe înțelesul tuturor mi-a fost mai ușor să înțeleg ceea ce a avut în vedere autorul în Minunata lume nouă.
Deci dacă vă doriți să o citiți vă recomand să le citiți pe ambele, pentru o idee sau părere mai amplă.
Cu toate că mulți o consideră o capodoperă și este o carte care a fost interzisă publicarea ei la începuturi, pentru mine această carte a fost foarte greu de înțeles în prima parte ( adică Minunata lume nouă). După citirea celeilalte părți ( Reîntoarcerea în minunata lume nouă) care a fost cumva mai explicită sau scrisă pe înțelesul tuturor mi-a fost mai ușor să înțeleg ceea ce a avut în vedere autorul în Minunata lume nouă.
Deci dacă vă doriți să o citiți vă recomand să le citiți pe ambele, pentru o idee sau părere mai amplă.
March 17, 2022
O clădire cenuşie, scundă, de numai treizeci şi patru de etaje. Deasupra intrării, firma CENTRUL DE INCUBAŢIE ŞI CONDIŢIONARE PENTRU LONDRA CENTRALĂ, iar pe stemă, în formă de scut, deviza Statelor Unite ale Lumii: COMUNITATE, IDENTITATE, STABILITATE.
Sala imensă de la parter dădea către nord. Rece, în pofida verii de afară şi a căldurii tropicale din încăpere, prin geamuri pătrundea o lumină subţire şi aspră, căutând avidă, parcă, vreun manechin drapat, ori vreo jucărie, vreo formă academică palidă, dar negăsind decât sticla, nichelul şi porţelanul cu luciu sec, tipice pentru un laborator. Răceala ca de iarnă îşi dădea mâna cu un frig iernatic. Halatele lucrătorilor erau albe, mâinile lor erau îmbrăcate în mănuşi de cauciuc de culoarea palidă a cadavrelor.
Lumina era îngheţată, moartă, fantomatică. Doar de la ţevile galbene ale microscoapelor împrumuta ea o oarecare substanţă bogată şi vie, care se întindea ca untul pe tuburile lustruite, o dungă atrăgătoare lângă alta, într-o procesiune nesfârşită de-a lungul meselor de lucru.
— Iar aceasta, spuse Directorul deschizând uşa, este Sala de Fertilizare.
Când intră Directorul Centrului de Incubaţie şi Condiţionare, trei sute de fertilizatori, aplecaţi asupra instrumentelor lor, erau adânciţi în tăcerea prin care se putea auzi şi respiraţia lor, vreo frântură de melodie fredonată ca pentru sine sau un fluierat atât de concentraţi şi absorbiţi erau cu toţii. O trupă întreagă de studenţi proaspeţi, foarte tineri, cu feţele trandafirii şi cu caş la gură, se ţineau foarte aproape de Director, urmându-l cu oarecare spaimă şi supunere slugarnică. Fiecare dintre studenţi avea un carnet de notiţe în care însemna cu sârg şi disperare tot ce spunea marele savant. Direct din gura celebrităţii.
Sala imensă de la parter dădea către nord. Rece, în pofida verii de afară şi a căldurii tropicale din încăpere, prin geamuri pătrundea o lumină subţire şi aspră, căutând avidă, parcă, vreun manechin drapat, ori vreo jucărie, vreo formă academică palidă, dar negăsind decât sticla, nichelul şi porţelanul cu luciu sec, tipice pentru un laborator. Răceala ca de iarnă îşi dădea mâna cu un frig iernatic. Halatele lucrătorilor erau albe, mâinile lor erau îmbrăcate în mănuşi de cauciuc de culoarea palidă a cadavrelor.
Lumina era îngheţată, moartă, fantomatică. Doar de la ţevile galbene ale microscoapelor împrumuta ea o oarecare substanţă bogată şi vie, care se întindea ca untul pe tuburile lustruite, o dungă atrăgătoare lângă alta, într-o procesiune nesfârşită de-a lungul meselor de lucru.
— Iar aceasta, spuse Directorul deschizând uşa, este Sala de Fertilizare.
Când intră Directorul Centrului de Incubaţie şi Condiţionare, trei sute de fertilizatori, aplecaţi asupra instrumentelor lor, erau adânciţi în tăcerea prin care se putea auzi şi respiraţia lor, vreo frântură de melodie fredonată ca pentru sine sau un fluierat atât de concentraţi şi absorbiţi erau cu toţii. O trupă întreagă de studenţi proaspeţi, foarte tineri, cu feţele trandafirii şi cu caş la gură, se ţineau foarte aproape de Director, urmându-l cu oarecare spaimă şi supunere slugarnică. Fiecare dintre studenţi avea un carnet de notiţe în care însemna cu sârg şi disperare tot ce spunea marele savant. Direct din gura celebrităţii.
January 6, 2009
all times battle ever since civilisation began - the Savage vs. the Civilised Man (left vs. right, black vs. white). vivid imagination (most likely to be considered "prophetic"), impressive display of knowledge on all grounds (literature, philosophy, science, politics). otherwise, almost impossible to read. complicated storyline that leads nowhere, limp characters created and used only for the author's need to make a point. which point actually is a question mark on all humanity. take into account this was written in a post-industrial-revolution-science-thriving-era and there you have it. the incomplete works of a witty librarian. i'm only sorry i didn't read this when i was 14 i guess.
December 16, 2021
Această carte se poate denumi 'actuală' oricând și oriunde! Ar trebui să fie lectură obligatorie (poate este și nu știu!) De obicei subliniez ce imi place; am subliniat toată cartea a2a, Reintoarcere…
Genial!
Genial!
Displaying 1 - 10 of 10 reviews