What do you think?
Rate this book
Greier de topaz
Sexualitate, literatură și scene memorabile în peisajul bucureștean actual.
Roman nominalizat pentru categoria Ficțiune de popularitate din cadrul premiilor Ficțiunea (2022).
„Un roman dens și senzual, cu o imagerie stranie, de avangardă, Greier de topaz amintește prin vervă și intensitatea emoțiilor de scriitura lui Céline, de care îl mai apropie și observația exactă, dar și viziunea sardonică, uneori. Scrisul voluptuos, inventiv, și cultura filologică fac din el un roman de raftul întâi.“ Doina Ruști
"Artur, e un bătrân, portar-psihoterapeut-confident al tuturor locatarilor de pe neobișnuita scară de bloc bucureșteană, în aparență un decor înecat în prea mult prozaic (ce poate fi atrăgător la o narațiune petrecută pe o scară de bloc?) - spațiu ce capătă, sub „pana" lui Florin Spătaru atributele unui veritabil topos. Simbolic, mereu surprinzător, de fiecare dată profund. Cu el începe provocarea unor divagări naratoriale savuroase: de la cabinetul psihoterapeutei Bogdana de la Romană până la escapada africană a lui Dorinel, trecând printr-un amfiteatru familiar de la Litere, care o face pe Eliza să viseze la Parisul descoperit prin Erasmus. Datorită acestui topos, ne dăm seama că din carnavalul rocambolesc de personaje, se detașează fără greutate protagonistul, figura centrală, axis mundi pentru toți locatarii de pe scara de bloc: portarul Artur, blândul Artur. Centrul întregului fir narativ și, în același timp, mâna care-l conturează. Fiecare detaliu care ne uimește provine din caietul lui de adnotări. Fișele pacienților psihoterapeutei Bogdana de la etajul cinci, scrisorile Elizei despre episoade din animé-uri, dar și mesajele vocale de la pacienții lui spirituali, locatarii singuratici de pe scara de bloc. Aceste figuri anonime, șterse, care nici nu se cunosc între ele se deschid fără rețineri doar pentru urechile blajinului paznic care trăiește prin și pentru ei, pentru poveștile lor de viață înregistrate în serile de singurătate, după confruntarea cu tumultul cacofonic al călătoriilor cu tramvaiul. Artur, stâlpul acestui univers citadin pe care nimeni altcineva nu pare să-l înțeleagă. Doar el arată că este capabil să vadă în spatele unor vecini plictisiți de propria aparență anostă, niște ființe care au nevoie să fie ascultate, indiferent dacă vorbesc despre fantezii erotice greu de bănuit sau despre legăturile filosofice dintre tăcere și sex." Flavia IOSEF
"Labirintic, caleidoscopic, ambițios, romanul lui Florin Spătaru nu poate dezamăgi un cunoscător, un degustător de greieri ori de șoareci alunari, un joycean sau, după cum observa Doina Ruști în prefața intitulată „Sex și texte”, un célinean! Este ceva și din Boris Vian, Parisul concurează cu Bucureștiul, la un moment dat, trebuie să ne gândim și la enciclopedism, „cexina catapuxina”, poate și la Laurence Sterne…" ADI GEORGE SECARĂ
Roman nominalizat pentru categoria Ficțiune de popularitate din cadrul premiilor Ficțiunea (2022).
„Un roman dens și senzual, cu o imagerie stranie, de avangardă, Greier de topaz amintește prin vervă și intensitatea emoțiilor de scriitura lui Céline, de care îl mai apropie și observația exactă, dar și viziunea sardonică, uneori. Scrisul voluptuos, inventiv, și cultura filologică fac din el un roman de raftul întâi.“ Doina Ruști
"Artur, e un bătrân, portar-psihoterapeut-confident al tuturor locatarilor de pe neobișnuita scară de bloc bucureșteană, în aparență un decor înecat în prea mult prozaic (ce poate fi atrăgător la o narațiune petrecută pe o scară de bloc?) - spațiu ce capătă, sub „pana" lui Florin Spătaru atributele unui veritabil topos. Simbolic, mereu surprinzător, de fiecare dată profund. Cu el începe provocarea unor divagări naratoriale savuroase: de la cabinetul psihoterapeutei Bogdana de la Romană până la escapada africană a lui Dorinel, trecând printr-un amfiteatru familiar de la Litere, care o face pe Eliza să viseze la Parisul descoperit prin Erasmus. Datorită acestui topos, ne dăm seama că din carnavalul rocambolesc de personaje, se detașează fără greutate protagonistul, figura centrală, axis mundi pentru toți locatarii de pe scara de bloc: portarul Artur, blândul Artur. Centrul întregului fir narativ și, în același timp, mâna care-l conturează. Fiecare detaliu care ne uimește provine din caietul lui de adnotări. Fișele pacienților psihoterapeutei Bogdana de la etajul cinci, scrisorile Elizei despre episoade din animé-uri, dar și mesajele vocale de la pacienții lui spirituali, locatarii singuratici de pe scara de bloc. Aceste figuri anonime, șterse, care nici nu se cunosc între ele se deschid fără rețineri doar pentru urechile blajinului paznic care trăiește prin și pentru ei, pentru poveștile lor de viață înregistrate în serile de singurătate, după confruntarea cu tumultul cacofonic al călătoriilor cu tramvaiul. Artur, stâlpul acestui univers citadin pe care nimeni altcineva nu pare să-l înțeleagă. Doar el arată că este capabil să vadă în spatele unor vecini plictisiți de propria aparență anostă, niște ființe care au nevoie să fie ascultate, indiferent dacă vorbesc despre fantezii erotice greu de bănuit sau despre legăturile filosofice dintre tăcere și sex." Flavia IOSEF
"Labirintic, caleidoscopic, ambițios, romanul lui Florin Spătaru nu poate dezamăgi un cunoscător, un degustător de greieri ori de șoareci alunari, un joycean sau, după cum observa Doina Ruști în prefața intitulată „Sex și texte”, un célinean! Este ceva și din Boris Vian, Parisul concurează cu Bucureștiul, la un moment dat, trebuie să ne gândim și la enciclopedism, „cexina catapuxina”, poate și la Laurence Sterne…" ADI GEORGE SECARĂ
320 pages, Paperback
First published March 24, 2022
5 people are currently reading
70 people want to read
About the author
Florin Spătaru
12 books67 followersFlorin Spătaru e prozator, poet și traducător din limbile romanice. A câștigat concursuri literare în Franța și a fost publicat în Nouvelle Quinzaine littéraire din Paris. Romanul Greier de topaz s-a aflat printre finalistele la concursul de debut al Editurii Litera – „Primul roman“.
"Greier de topaz.... O lectură cel puțin interesantă, cel puțin inovatoare, cel puțin... bizară. Aparentă colecție de fișe de viață, romanul ne invită într-o lume care nu este nici exotică, nici fastuoasă. Dar este fără doar și poate captivantă. Lumea Bucureștiului contemporan a mai fost pusă sub lupă și de alți prozatori, dar cu greu mai găsim și în alte pagini nuanțele de aici. Nuanțe de topaz, dar nu cu strălucirea previzibilă și semiprețioasă, ci cu irizații nu foarte puternice, doar schițate în tonurile de albastru ale porumbeilor admirați zilnic de cerșetorul columbofil, întâlnit la sfârșit de Eliza (masteranda la Litere) sau în tușe mai clar conturate de verde, din partea unei zeițe lichide, transparente și apreciate de Verlaine, Rimbaud, dar și de clujeanul Dorinel sau de Artur." Flavia IOSEF
https://optmotive.ro/2022/111/art7/in...
Labirintic, caleidoscopic, ambițios, romanul lui Florin Spătaru nu poate dezamăgi un cunoscător, un degustător de greieri ori de șoareci alunari, un joycean sau, după cum observa Doina Ruști în prefața intitulată „Sex și texte”, un célinean! Este ceva și din Boris Vian, Parisul concurează cu Bucureștiul, la un moment dat, trebuie să ne gândim și la enciclopedism, „cexina catapuxina”, poate și la Laurence Sterne… Adi George SECARĂ
https://bookhub.ro/reabilitarea-greie...
"Greier de topaz.... O lectură cel puțin interesantă, cel puțin inovatoare, cel puțin... bizară. Aparentă colecție de fișe de viață, romanul ne invită într-o lume care nu este nici exotică, nici fastuoasă. Dar este fără doar și poate captivantă. Lumea Bucureștiului contemporan a mai fost pusă sub lupă și de alți prozatori, dar cu greu mai găsim și în alte pagini nuanțele de aici. Nuanțe de topaz, dar nu cu strălucirea previzibilă și semiprețioasă, ci cu irizații nu foarte puternice, doar schițate în tonurile de albastru ale porumbeilor admirați zilnic de cerșetorul columbofil, întâlnit la sfârșit de Eliza (masteranda la Litere) sau în tușe mai clar conturate de verde, din partea unei zeițe lichide, transparente și apreciate de Verlaine, Rimbaud, dar și de clujeanul Dorinel sau de Artur." Flavia IOSEF
https://optmotive.ro/2022/111/art7/in...
Labirintic, caleidoscopic, ambițios, romanul lui Florin Spătaru nu poate dezamăgi un cunoscător, un degustător de greieri ori de șoareci alunari, un joycean sau, după cum observa Doina Ruști în prefața intitulată „Sex și texte”, un célinean! Este ceva și din Boris Vian, Parisul concurează cu Bucureștiul, la un moment dat, trebuie să ne gândim și la enciclopedism, „cexina catapuxina”, poate și la Laurence Sterne… Adi George SECARĂ
https://bookhub.ro/reabilitarea-greie...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 14 of 14 reviews
January 27, 2024
CORESPONDENȚA LUI ARTUR
Principiul volumului este, mai mult sau mai puțin, același din Rătăcitorii Olgăi Tokarczuk: o colecție de povestiri pe o anumită temă. Doar că aici avem un personaj principal, Artur, un bărbat de 86 de ani, portar într-un bloc, colecționar de povești, cuvinte și expresii.
Apoi o avem pe Eliza, studentă la litere și prietenă cu acesta, alături de care își redescoperă, platonic, suflul din tinerețe. Alte câteva personaje cu care se intersectează zilnic, în blocul unde Artur e portar, sau prin oraș, întrețin cu el o corespondență densă, trimițându-i propriile povești prin intermediul scrisorilor sau al mesajelor vocale, atunci când nu i le povestesc chiar ei.
Ideea, așadar, ar avea potențial structural și narativ. Ceea ce îi lipsește însă este simțul filologic și cel al realității: 2 simțuri care, atunci când sunt combinate, te determină să lucrezi limba în așa fel încât fiecare personaj să aibă o voce proprie și să facă uz personal de limbaj, diferențiindu-se lingvistic așa cum o face în plan caracterial, social, educațional, cultural, etc. Și, în al doilea rând, te determină să creezi scene veridice față de contextul declarat (București, timpul prezent).
Volumul nu s-a legat bine, iar dacă acesta a fost efectul voit, nu pot decât să adaug că e destul de comod să scrii astfel, însă cititorului îi va fi greu să rezoneze cu și să urmărească povestea, în absența unui fir epic și a unor para-narațiuni cu adevărat interesante/veridice.
Principiul volumului este, mai mult sau mai puțin, același din Rătăcitorii Olgăi Tokarczuk: o colecție de povestiri pe o anumită temă. Doar că aici avem un personaj principal, Artur, un bărbat de 86 de ani, portar într-un bloc, colecționar de povești, cuvinte și expresii.
Apoi o avem pe Eliza, studentă la litere și prietenă cu acesta, alături de care își redescoperă, platonic, suflul din tinerețe. Alte câteva personaje cu care se intersectează zilnic, în blocul unde Artur e portar, sau prin oraș, întrețin cu el o corespondență densă, trimițându-i propriile povești prin intermediul scrisorilor sau al mesajelor vocale, atunci când nu i le povestesc chiar ei.
Ideea, așadar, ar avea potențial structural și narativ. Ceea ce îi lipsește însă este simțul filologic și cel al realității: 2 simțuri care, atunci când sunt combinate, te determină să lucrezi limba în așa fel încât fiecare personaj să aibă o voce proprie și să facă uz personal de limbaj, diferențiindu-se lingvistic așa cum o face în plan caracterial, social, educațional, cultural, etc. Și, în al doilea rând, te determină să creezi scene veridice față de contextul declarat (București, timpul prezent).
Volumul nu s-a legat bine, iar dacă acesta a fost efectul voit, nu pot decât să adaug că e destul de comod să scrii astfel, însă cititorului îi va fi greu să rezoneze cu și să urmărească povestea, în absența unui fir epic și a unor para-narațiuni cu adevărat interesante/veridice.
July 29, 2024
Am tot oscilat intre 3 si 3,5 stelute 😊
Stilul de naratiune este interesant, doar ca uneori mi-a fost putin dificil sa urmaresc povestirile. Desi persoanajele sunt complexe si destul de bine conturate, nu mi-au intretinut curiozitatea. La final am ramas cu senzatia ca este necesara o noua lectura a romanului, pentru ca simt ca mi-a scapat ceva 😅.
Stilul de naratiune este interesant, doar ca uneori mi-a fost putin dificil sa urmaresc povestirile. Desi persoanajele sunt complexe si destul de bine conturate, nu mi-au intretinut curiozitatea. La final am ramas cu senzatia ca este necesara o noua lectura a romanului, pentru ca simt ca mi-a scapat ceva 😅.
April 19, 2022
Genul de roman care te surprinde cu fiecare pagină citită. Personajele sunt frumos conturate, interacțiunea dintre ele te face să descoperi un nou mod de a trăi realitatea zilelor noastre. Recomand nu doar să îl citiți, ci să îl recitiți cu mintea deschisă și curioasă.
June 11, 2022
Romanul asta m-a carat pe mai multe meleaguri, unele familiare, pe unde paseam relaxat, lejer iar altele necunoscute, pline de mister care m au tinut in suspans pana la sfarsit. Super potential! Il astept pe urmatorul.
April 9, 2022
Multa maiestrie stilistica in acest roman, fir narativ inchegat, personaje bine conturate.
Un roman foarte bun care ne reveleaza un autor talentat
Un roman foarte bun care ne reveleaza un autor talentat
June 4, 2022
poezie la bloc
May 12, 2024
Am menționat cartea asta mereu când a venit vorba de cărți bune. Asta nu-i o carte bună. E desăvârșită. În asentimentul meu. Aș da orice ca să o mai pot citi încă o dată pentru prima oară. Ce metafore, ce creativitate!!
August 12, 2022
Foarte bun!
July 18, 2025
O sa fiu cat de scurta si la obiect se poate (am terminat de citit cartea la munca si cumva exista oricand riscul sa fiu intrerupta din scrisul acestui review, ceea ce as vrea sa evit pe cat de mult de poate ca sa nu imi uit ideile). Nu o sa ma leg de detaliile tehnice, caci au facut-o deja alti oameni mai rasariti inaintea mea, o sa vorbesc strict despre impresii din timpul lecturii.
Dupa ce am avut destul de multe experiente nefericite cu cartile romanesti si mi-am spus ca n-o sa mai citesc prea curand autori autohtoni, am dat de Florin. Si uite cum faceam cafele si peste sunetul de rasnite si de lapte pus la steamer discutam concepte si tehnici literare. Evident, in momentul in care am aflat ca e scriitor, am fost mai mult decat intrigata si dupa un car de ani (cam la 8 luni dupa ce am discutat sumar despre cariera sa literara) am pus mana pe Greier de topaz.
Acum, ca sa fiu complet transparenta, ma asteptam la o carte simpla, usor de digerat, plina de metafore fara sens, asezate in pagina doar de amorul artei si ca sa atinga targetul de cuvinte. Jokes on me, lectura a fost mult mai greoaie decat am anticipat. Am strans din dinti si am continuat sa citesc colectia de povestioare, ca un tribut adus lui Artur.
Plimbarea prin zona Tineretului-Eroilor a fost mai mult decat captivanta. Cum trec destul de des prin zona, am incercat sa identific punctele de reper. Casino-ul de la Universitate e oare Fortuna Palace sau Maxbet? Oare m-am oprit in acelasi loc in care s-a oprit si Eliza cand a stat de vorba cu Denis? Pe cat am urat Facultatea de Litere, cu holurile îmbacsite de mirosul de mucegai si pagini vechi, pe atat de tare m-am bucurat sa o vad descrisa in carte.
Puncte forte? Citesc despre "mizeria umana", observ pasiunea pentru originea injuraturilor, pentru muzica, arta si literatura (sunt ferm convinsa ca pentru fiecare referinta pe care am reusit sa o inteleg am ratat inca 3). Artur imi aminteste de un batranel cu care interactionam aproape zilnic pe vremea cand abia ma mutasem. Era tare vorbaret si se vedea clar cum simte nevoia unei companii; vesnic respectuos si tare glumet, domnul cu palarie, caci doar asa il stiam, mi-a relatat cu lux de amanunte despre cum fura corcoduse din pomul bisericii si despre sotia de care divortase, dar cu care a continuat sa locuiasca, si care facea cele mai bune sarmale in foaie de vita. Vorbea de parca stia ca urmeaza sa i se scurga tot nisipul din clepsidra si voia neaparat ca cineva sa isi aduca aminte de el. Dupa vreo doua luni de mancat jeleuri pe banca din foisor, schimbat impresii despre vreme, politica, vecinii care tot vin si pleaca, domnul cu palarie a murit. Pot spune ca l-am indragit instant pe Artur. Colectia lui de povestioare mi-a mai tras de pe fata valul de nepasare care ma orbea cand era vorba de trairile oamenilor pe care ii vad mai mult ca pe niste caricaturi din statia de autobuz, la ora 8 fix si m-a facut sa imi imaginez ce fac ei in viata de zi cu zi. Fac si ei rebus? Beau o nefiltrata dupa munca in timp ce televizorul urla ca si sunet de fundal? Oare au fost prin State? Au avut vreo amanta exotica?
Puncte slabe? Felul in care este scrisa face destul de greu de urmarit firul narativ. Povestioarele au avut acelasi ton, desi ma asteptam sa se diferentieze cumva una de alta. O sa aleg sa cred ca acest lucru a fost facut cu intentie si ca suna la fel pentru ca sunt trecute prin filtrul lui Artur. Eliza s-a incadrat in asa zisul stereotip "manic pixie dream girl" asa ca nu stiu sigur daca vreau sa o iau de mana si sa-i spun "e ok, iubita, te inteleg" sau daca vreau doar sa o strang de gat. Bogdana e mai mult decat insipida si are la fel de multa personalitate ca o musca de pe perete, iar Dorinel nu-i decat un fustangiu trecut de a doua tinerete care inca se crede Casanova.
Pasajele obscene au fost pe alocuri atat de deranjante incat aproape am aruncat cartea pe un raft al bibliotecii doar ca sa ajunga bibelou plin de praf, dar am trecut prin ele. Incerc pe cat de tare pot sa ma tin de o carte daca tot am inceput-o. Poate in ultimele pagini reuseste sa-mi schimbe parerea. Le-am luat de-a gata si am continuat sa citesc, dar asta nu inseamna ca m-au incantat in vreun fel.
Momentan o sa ii dau cartii 4 stelute, desi tind mai mult spre un 3,5 si o sa o pun in categoria "carti pe care as vrea sa le citesc peste cativa ani ca sa le vad cu alti ochi". Obiectiv vorbind, este o carte buna, dar cel mai probabil nu este momentul potrivit sa o citesc. Tare regret ca nu am avut un carnetel in care sa iau notite, asa cum fac cu alte lecturi.
Am zis ca n-o sa ma lungesc, dar se pare ca sunt la fel ca Dorinel dupa doua guri de absint.
Dupa ce am avut destul de multe experiente nefericite cu cartile romanesti si mi-am spus ca n-o sa mai citesc prea curand autori autohtoni, am dat de Florin. Si uite cum faceam cafele si peste sunetul de rasnite si de lapte pus la steamer discutam concepte si tehnici literare. Evident, in momentul in care am aflat ca e scriitor, am fost mai mult decat intrigata si dupa un car de ani (cam la 8 luni dupa ce am discutat sumar despre cariera sa literara) am pus mana pe Greier de topaz.
Acum, ca sa fiu complet transparenta, ma asteptam la o carte simpla, usor de digerat, plina de metafore fara sens, asezate in pagina doar de amorul artei si ca sa atinga targetul de cuvinte. Jokes on me, lectura a fost mult mai greoaie decat am anticipat. Am strans din dinti si am continuat sa citesc colectia de povestioare, ca un tribut adus lui Artur.
Plimbarea prin zona Tineretului-Eroilor a fost mai mult decat captivanta. Cum trec destul de des prin zona, am incercat sa identific punctele de reper. Casino-ul de la Universitate e oare Fortuna Palace sau Maxbet? Oare m-am oprit in acelasi loc in care s-a oprit si Eliza cand a stat de vorba cu Denis? Pe cat am urat Facultatea de Litere, cu holurile îmbacsite de mirosul de mucegai si pagini vechi, pe atat de tare m-am bucurat sa o vad descrisa in carte.
Puncte forte? Citesc despre "mizeria umana", observ pasiunea pentru originea injuraturilor, pentru muzica, arta si literatura (sunt ferm convinsa ca pentru fiecare referinta pe care am reusit sa o inteleg am ratat inca 3). Artur imi aminteste de un batranel cu care interactionam aproape zilnic pe vremea cand abia ma mutasem. Era tare vorbaret si se vedea clar cum simte nevoia unei companii; vesnic respectuos si tare glumet, domnul cu palarie, caci doar asa il stiam, mi-a relatat cu lux de amanunte despre cum fura corcoduse din pomul bisericii si despre sotia de care divortase, dar cu care a continuat sa locuiasca, si care facea cele mai bune sarmale in foaie de vita. Vorbea de parca stia ca urmeaza sa i se scurga tot nisipul din clepsidra si voia neaparat ca cineva sa isi aduca aminte de el. Dupa vreo doua luni de mancat jeleuri pe banca din foisor, schimbat impresii despre vreme, politica, vecinii care tot vin si pleaca, domnul cu palarie a murit. Pot spune ca l-am indragit instant pe Artur. Colectia lui de povestioare mi-a mai tras de pe fata valul de nepasare care ma orbea cand era vorba de trairile oamenilor pe care ii vad mai mult ca pe niste caricaturi din statia de autobuz, la ora 8 fix si m-a facut sa imi imaginez ce fac ei in viata de zi cu zi. Fac si ei rebus? Beau o nefiltrata dupa munca in timp ce televizorul urla ca si sunet de fundal? Oare au fost prin State? Au avut vreo amanta exotica?
Puncte slabe? Felul in care este scrisa face destul de greu de urmarit firul narativ. Povestioarele au avut acelasi ton, desi ma asteptam sa se diferentieze cumva una de alta. O sa aleg sa cred ca acest lucru a fost facut cu intentie si ca suna la fel pentru ca sunt trecute prin filtrul lui Artur. Eliza s-a incadrat in asa zisul stereotip "manic pixie dream girl" asa ca nu stiu sigur daca vreau sa o iau de mana si sa-i spun "e ok, iubita, te inteleg" sau daca vreau doar sa o strang de gat. Bogdana e mai mult decat insipida si are la fel de multa personalitate ca o musca de pe perete, iar Dorinel nu-i decat un fustangiu trecut de a doua tinerete care inca se crede Casanova.
Pasajele obscene au fost pe alocuri atat de deranjante incat aproape am aruncat cartea pe un raft al bibliotecii doar ca sa ajunga bibelou plin de praf, dar am trecut prin ele. Incerc pe cat de tare pot sa ma tin de o carte daca tot am inceput-o. Poate in ultimele pagini reuseste sa-mi schimbe parerea. Le-am luat de-a gata si am continuat sa citesc, dar asta nu inseamna ca m-au incantat in vreun fel.
Momentan o sa ii dau cartii 4 stelute, desi tind mai mult spre un 3,5 si o sa o pun in categoria "carti pe care as vrea sa le citesc peste cativa ani ca sa le vad cu alti ochi". Obiectiv vorbind, este o carte buna, dar cel mai probabil nu este momentul potrivit sa o citesc. Tare regret ca nu am avut un carnetel in care sa iau notite, asa cum fac cu alte lecturi.
Am zis ca n-o sa ma lungesc, dar se pare ca sunt la fel ca Dorinel dupa doua guri de absint.
September 7, 2022
Din păcate, n-am rezonat cu povestea. Ori m-a prins într-o perioadă foarte aglomerată și stresantă, ori pur și simplu n-am reușit să o înțeleg așa cum trebuie, cert este că așa m-au amețit salturile temporale (un procedeu ingenios și provocator, dar tare greu de urmărit dacă nu ești atent și concentrat) și de la un personaj la altul, încât mai bine aș fi stat cu agenda lângă mine, cum începusem să procedez la un moment dat. Atâta mai zic: Arthur Rimbaud. Poate data viitoare!
March 9, 2025
Un roman complex, pe care l-am devorat efectiv, și din care transpar erudiția și talentul autorului. O lectură ca o apă limpede care curge firesc, cu niște personaje foarte bine alcătuite, cu acțiune, fir epic, toate completate de un stil care te vrăjește.
O carte ce poate fi citită la toate nivelurile, deopotrivă ca cititor avizat și neavizat.
O carte ce poate fi citită la toate nivelurile, deopotrivă ca cititor avizat și neavizat.
February 21, 2025
DNF at 30%
Displaying 1 - 14 of 14 reviews