What do you think?
Rate this book
Post Mortem #1
Despre morți numai de bine
Viețile a doi tineri se intersectează la o înmormântare stranie: Mina, o liceană anxioasă ce studiază ceremoniile funerare, îl întâlnește pe Cristi, un student nihilist lipsit de scrupule. Intrigați unul de celălalt, deși ideile lor se contrazic, continuă fascinați dialogurile filosofice și experimentează consecințele acestora ce le vor schimba viețile pentru totdeauna.
Romanul “Despre morți numai de bine” are o tematică nemuritoare, tinerii se vor regăsi în personajele vivace, iar cei trecuți prin viață vor trăi o veritabilă resetare sentimentală. Cei doi rebeli vor străbate o vară presărată cu evenimente stranii, închegate de lovituri imprevizibile ale sorții. Iar iureșul de trăiri și gânduri îi va lăsa pe cititori, ca și pe eroi, cu un mare semn de întrebare: să fi fost un coșmar, o halucinație sau o simplă răsturnare a realității?
Romanul “Despre morți numai de bine” are o tematică nemuritoare, tinerii se vor regăsi în personajele vivace, iar cei trecuți prin viață vor trăi o veritabilă resetare sentimentală. Cei doi rebeli vor străbate o vară presărată cu evenimente stranii, închegate de lovituri imprevizibile ale sorții. Iar iureșul de trăiri și gânduri îi va lăsa pe cititori, ca și pe eroi, cu un mare semn de întrebare: să fi fost un coșmar, o halucinație sau o simplă răsturnare a realității?
- GenresFiction
186 pages, Paperback
Published January 1, 2022
38 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 16 of 16 reviews
November 18, 2024
4,5✨
BOOKSTAGRM : @douainimisiocarte
📌 Satul oltenesc Mierlești, sau cum îmi place mie să zic : din categoria bine ai venit, rău ai nimerit!
📌 București
❗Disclaimer❗
Această carte poate dăuna GRAV vieții cotidiene,de ce? Pentru că nu o poți lăsa jos din mână !
Reacții adverse : râs peste limită (umor negru) ,entuziasm,plâns,ură,pe scurt,un carusel de emoții,stări și trăiri. Această carte are tot ce îți dorești ! De asemenea,provoacă dependență,mai ales sevraj pentru al doilea volum !
*Conține limbaj licențios*
🖤 Teodora Vescan a reușit să creeze o adevărată artă prin prisma acestei cărți tragico-comice.Stilul de scriere este genial,dinamic și interesant, cu multe figuri de stil inedite și simboluri de impact.Această carte satirizează și ironizează atitudinea omului neputincios în fața morții,dar și în fața vieții, atât la sat,cât și la oraș.Astfel, se observă două perspective diferite în ceea ce privește gândirea personajelor în funcție de lumea din care se trag și în care trăiesc.Prin urmare, gândirea de la sat se ciocnește cu cea de la oraș,aceste două zone distincte prin aparență, fiind puse într-un raport comparativ.
Adolescență,iubire,vicii,concerte,petreceri și moarte
🖤Personajele și relațiile dintre acestea sunt construite foarte bine,existând o continuitate între trecut,prezent și viitor. Acestea evoluează și se descoperă pe parcursul acțiunii pline de plot twisturi.Astfel,ador legătura dintre Mina și Cristi.
Te ai gândit vreodată că îți poți găsi jumătatea la o înmormântare ❓
❤️O relație tumultoasă,delicioasă,intensă. Niște personalități la care nu te aștepți să formeze o legătură : o adolescentă micuță,dar încăpățânată și timidă în același timp,care încearcă să fie rebelă,în ciuda faptului că în sinea ei este o fată cuminte și citită,care suferă din cauza familiei,negăsindu-și locul și dorind să fie iubită;și un băiat nepăsător,nihilist, indiferent,neserios,dar carismatic și râvnit,care trăiește prin prisma viicilor,neavând pic de respect sau înfrânare.Oare,în final,acesta va fi capabil să iubească sau va rămâne antipatic și singuratic ❓
🤍Această carte te lovește din plin,precum un duș rece! O recomand cu drag! O veți adora!❤️
BOOKSTAGRM : @douainimisiocarte
📌 Satul oltenesc Mierlești, sau cum îmi place mie să zic : din categoria bine ai venit, rău ai nimerit!
📌 București
❗Disclaimer❗
Această carte poate dăuna GRAV vieții cotidiene,de ce? Pentru că nu o poți lăsa jos din mână !
Reacții adverse : râs peste limită (umor negru) ,entuziasm,plâns,ură,pe scurt,un carusel de emoții,stări și trăiri. Această carte are tot ce îți dorești ! De asemenea,provoacă dependență,mai ales sevraj pentru al doilea volum !
*Conține limbaj licențios*
🖤 Teodora Vescan a reușit să creeze o adevărată artă prin prisma acestei cărți tragico-comice.Stilul de scriere este genial,dinamic și interesant, cu multe figuri de stil inedite și simboluri de impact.Această carte satirizează și ironizează atitudinea omului neputincios în fața morții,dar și în fața vieții, atât la sat,cât și la oraș.Astfel, se observă două perspective diferite în ceea ce privește gândirea personajelor în funcție de lumea din care se trag și în care trăiesc.Prin urmare, gândirea de la sat se ciocnește cu cea de la oraș,aceste două zone distincte prin aparență, fiind puse într-un raport comparativ.
Adolescență,iubire,vicii,concerte,petreceri și moarte
🖤Personajele și relațiile dintre acestea sunt construite foarte bine,existând o continuitate între trecut,prezent și viitor. Acestea evoluează și se descoperă pe parcursul acțiunii pline de plot twisturi.Astfel,ador legătura dintre Mina și Cristi.
Te ai gândit vreodată că îți poți găsi jumătatea la o înmormântare ❓
❤️O relație tumultoasă,delicioasă,intensă. Niște personalități la care nu te aștepți să formeze o legătură : o adolescentă micuță,dar încăpățânată și timidă în același timp,care încearcă să fie rebelă,în ciuda faptului că în sinea ei este o fată cuminte și citită,care suferă din cauza familiei,negăsindu-și locul și dorind să fie iubită;și un băiat nepăsător,nihilist, indiferent,neserios,dar carismatic și râvnit,care trăiește prin prisma viicilor,neavând pic de respect sau înfrânare.Oare,în final,acesta va fi capabil să iubească sau va rămâne antipatic și singuratic ❓
🤍Această carte te lovește din plin,precum un duș rece! O recomand cu drag! O veți adora!❤️
August 7, 2022
O carte de debut, scrisă la vârsta adolescenței, cu o idee originală: cum îți găsești iubirea la o înmormântare? Ironic, morbid, deplasat? Nu și pentru Mina și Cristi, doi tineri rebeli. Ea - pasionată de scris, el - chitarist. Cristi este genul de bad boy golănaș, dar în același timp, inteligent. Tocmai asta o atrage pe Mina, faptul că îl descoperă dincolo de aparențe. Și îi place ce găsește. Urmează un joc de-a șoarecele și pisica și tocmai când lucrurile par să se așeze cade bomba. La final, desigur.
O carte pe care o recomand tinerilor care se consideră ieșiți din tipare, dar și celor care iubesc atât viața, cât și moartea, așa cum o face și autoarea, lucru care se simte din plin.
Ca experiență personală: mi-a fost un pic cam greu să deduc cine sunt personajele, asta pentru că apariția unui nume nou nu vine neapărat cu o prezentare a personajului. În plus, apar și descrierile destul de des (de genul: ochi senini precum un cer de primăvară). Mi-ar fi plăcut să avem mai multă acțiune și mai puține descrieri de genul acesta. 😁
Aștept să văd ce ne oferă în continuare Teodora, pentru că sunt convinsă că nu se va opri aici. 😊
O carte pe care o recomand tinerilor care se consideră ieșiți din tipare, dar și celor care iubesc atât viața, cât și moartea, așa cum o face și autoarea, lucru care se simte din plin.
Ca experiență personală: mi-a fost un pic cam greu să deduc cine sunt personajele, asta pentru că apariția unui nume nou nu vine neapărat cu o prezentare a personajului. În plus, apar și descrierile destul de des (de genul: ochi senini precum un cer de primăvară). Mi-ar fi plăcut să avem mai multă acțiune și mai puține descrieri de genul acesta. 😁
Aștept să văd ce ne oferă în continuare Teodora, pentru că sunt convinsă că nu se va opri aici. 😊
Read
September 5, 2022„Despre morți numai de bine” s-a dovedit a fi o carte-provocare, cu o acțiune întortocheată cât și cu o temă total diferită de ceea ce citesc, aceasta a captat curiozitatea mea anume prin originalitatea subiectului. E cartea momentului de azi și de mâine, e despre cea fost și ce va fi, și de ce nu- e filosofia actualului într-o lume în care perfectul e imperfect. E cartea ce stârnește imaginația dar și te face să te revezi dintr-o altă perspectivă, una raportată la mediul din care faci parte. Și nu numai. E scrierea ce conturează moartea într-o formă bizară, dar și viața într-o formulă de anecdotă placată cu o mască a banalului cotidian. E cartea pe care o recomand cu drag!
link blog: https://vorbepentrusufletblog.wordpre...
link blog: https://vorbepentrusufletblog.wordpre...
September 19, 2022
În Despre morţi numai de bine avem de a face cu zbuciumul celor ieşiţi din cutie, a adolescenţilor nu neapărat neînţeleşi cât a celor ce tind să abordeze viaţa într-o notă atipică. Atipică cel mult în ochii familiei şi apropiaţilor încastraţi în tipare. La urma urmei nici haina, nici muzica şi nici anturajul nu reprezintă un şablon pentru a caracteriza pe cineva. Poţi fi gotic la exterior şi unicorni şi panseluţe la interior. Exact cum poţi să fii tânăr ranchiunos şi bătrân petrec[re. Aşa cum ai nevoie de idei diferite şi de experimentare pentru a-ţi găsi adevăratul tu chiar dacă asta presupune să găseşti un TU ce nu se potriveşte în aşa zisele tipare normale prevăzute de oameni sau de societate.
https://readingforsouls.wordpress.com...
https://readingforsouls.wordpress.com...
September 26, 2022
Teodora Vescan a scris o dramă filosofică young adult absolut superbă. Despre morți numai de bine îți reamintește că profunzimea gândirii se estompează odată cu vârsta, că la sfârșitul adolescenței totul pare să aibă un rost, dar totul tinde să te convingă de faptul că viața e de căcat. Adevărul este că în toată ipocrizia lor, înmormântările sunt cele mai sincere reuniuni. Lacrimile false pot fi detectate de la distanță, iar sufletele ajung să vibreze la unison, ca o provocare, un afront adus morții în toate formele ei.
https://catalinapana.blogspot.com/202...
https://catalinapana.blogspot.com/202...
June 14, 2022
"Moartea e onestă. Necenzurată. Sălbatică. Nu are gratiile puse de convențiile vieții.”
Romanul ”Despre morți numai de bine” a fost a doua lectură anul acesta care m-a făcut să apreciez cu adevărat tinerii autori români contemporani. Un text direct, cu propoziții ce prin ritmul lor ajung exact acolo unde trebuie, o atmosferă nihilistă, abordată cu valuri de umor negru - acestea sunt doar câteva din motivele care m-au făcut să ador acest roman de debut al tinerei autoare Teodora Vescan.
Avem un cuplu intrigant: Mina, o adolescentă pasionată de scris, ce se inspiră din macabru, și Cristi, chitaristul trupei Vinerea Neagră, un bad boy care - uimitor din punctul meu de vedere - știe să și gândească, nu doar să seducă tot ce prinde. Viețile lor se intersectează întâmplător, la o înmormântare în îndepărtatul sat cu denumirea sugestivă de Mierlești, după care, duși de soartă, cei doi continuă să se vadă, realizând cât de diferiți și, totuși, asemănători sunt. Absorbită de ideea de a-și termina de scris romanul despre moarte, Mina învață să ia propriile decizii, să renunțe la relațiile ce o țineau prizonieră și realizează, în cele din urmă, ce înseamnă adevărata fericire. Cristi, devorat de propriii demoni, urmărit de trecut și pierdut în valurile nihilismului, caută să înțeleagă care este rostul lui în acest univers și cum să învețe să se accepte așa cum este el.
E un roman pe care îl recomand cu drag tinerilor care sunt convinși că literatura română înseamnă numai Sadoveanu și Creangă - o să fiți plăcut uimiți să citiți într-o carte replici desprinse cuvânt cu cuvânt din realitate. E o cărțulie de 186 de pagini, care se simt ca 300. E un debut uimitor și o să urmăresc cu mare interes următoarele apariții ale autoarei.
Și, ca să vă las un ultim argument de ce să citiți această carte, vă las un fragment:
Romanul ”Despre morți numai de bine” a fost a doua lectură anul acesta care m-a făcut să apreciez cu adevărat tinerii autori români contemporani. Un text direct, cu propoziții ce prin ritmul lor ajung exact acolo unde trebuie, o atmosferă nihilistă, abordată cu valuri de umor negru - acestea sunt doar câteva din motivele care m-au făcut să ador acest roman de debut al tinerei autoare Teodora Vescan.
Avem un cuplu intrigant: Mina, o adolescentă pasionată de scris, ce se inspiră din macabru, și Cristi, chitaristul trupei Vinerea Neagră, un bad boy care - uimitor din punctul meu de vedere - știe să și gândească, nu doar să seducă tot ce prinde. Viețile lor se intersectează întâmplător, la o înmormântare în îndepărtatul sat cu denumirea sugestivă de Mierlești, după care, duși de soartă, cei doi continuă să se vadă, realizând cât de diferiți și, totuși, asemănători sunt. Absorbită de ideea de a-și termina de scris romanul despre moarte, Mina învață să ia propriile decizii, să renunțe la relațiile ce o țineau prizonieră și realizează, în cele din urmă, ce înseamnă adevărata fericire. Cristi, devorat de propriii demoni, urmărit de trecut și pierdut în valurile nihilismului, caută să înțeleagă care este rostul lui în acest univers și cum să învețe să se accepte așa cum este el.
E un roman pe care îl recomand cu drag tinerilor care sunt convinși că literatura română înseamnă numai Sadoveanu și Creangă - o să fiți plăcut uimiți să citiți într-o carte replici desprinse cuvânt cu cuvânt din realitate. E o cărțulie de 186 de pagini, care se simt ca 300. E un debut uimitor și o să urmăresc cu mare interes următoarele apariții ale autoarei.
Și, ca să vă las un ultim argument de ce să citiți această carte, vă las un fragment:
”Preotul anunță participanții că vrea să le transmită și nepotul defunctului câteva vorbe. Cristi, cu scop experimental acceptă să ia locul preotului, în fața altarului. Se uită la Dragomir ca și cum ar vrea să-l inspire și chiar simte că discursul ia o formă.
- Săteni, rude și tovarăși îndurerați! Dragomir a fost la viața lui un om afectuos.
Câteva doamne, inclusiv preoteasa, dau din cap afirmativ.
- A respectat oamenii și a iubit...
El, cu umor amar observă grupul de femei suferinde.
- A iubit viața mult, cât și unde a fu... PUTUT! A luat și a dat vieții tot. Și-a venerat familia, soția, numai pe ea...
Oh, boy! exclamă perfecționistul din el. A sesizat cât de aiurea a sunat ultima parte. Cu speranța că va reuși s-o dreagă, continuă cu încă o idee neinspirată. Toate amantele lui Dragomir au râs la ultima parte, majoritatea sub privirea aprigă a văduvei se prefac că tușesc sau jelesc.”
December 19, 2024
Despre morți numai de bine – Teodora Vescan
3.5 ⭐️
“Moartea e onestă. Necenzurată. Sălbatică. Nu are gratiile puse de convențiile vieții.”
Despre morți numai de bine sau… despre un debut original și diferit de ceea ce citesc de obicei. Moartea și cotidianul transpuse într-o altă perspectivă. Plaiurile oltenești și obiceiurile ce fiecare dintre noi le cunoaște împletite cu răzvrătirile unor tineri neînțeleși. O moarte neașteptată și bruscă ce reprezintă sfârșitul cuiva a fost începutul acestei povești, un început pentru Mina și Cristi.
Provenind din același sat, cei doi tineri se cunosc de-abia în ziua înmormântării, iar caracterele atât de asemănătoare, îi apropie fără să vrea și fără să se aștepte. Pare că universul a aranjat totul, căci din acel moment drumurile lor continuă să se intersecteze din nou și din nou.
“Unul stins, cealaltă aprinsă. Ruine și puritate. Apocalipsa și răsăritul timpurilor.”
Mina, o liceană atrasă de subiectul morții, pasionată de scris. Cristi, student, chitarist și cu un suflet stins încă din copilărie. Nimănui nu i-ar fi trecut prin gând că se vor găsi și se vor îndrăgosti în mijlocul înmormântărilor - al morții. Însă pare potrivit având în vedere gândurile și percepțiile lor asupra sfârșitul vieții.
“Niciunul nu este protagonistul.
Toți suntem protagoniștii.”
Cu un titlu aparte, având o semnificație adevărată și nu tocmai – într-adevăr, în ziua înmormântării toți încearcă să vorbească de bine răposatul, însă pe la spate se discută nu numai de bine. Romanul de debut al Teodorei este real și rupt din realitate, cu influențe oltenești, cu vocabularul bine cunoscut, preconcepțiile și așteptările ce le au cei bătrâni. Însă în același timp arată partea nu tocmai frumoasă, dură și neplăcută multora.
Vrând sau nu pici pe gânduri atunci când o citești, simți trăirile personajelor și te doare nedreptatea de care au parte. Sunt momente ce te fac să râzi, fiind un roman pe deoparte satiric. E o combinație diferită, după cum spuneam, însă o poveste ce merită citită, e realitatea noastră, a românilor.
3.5 ⭐️
“Moartea e onestă. Necenzurată. Sălbatică. Nu are gratiile puse de convențiile vieții.”
Despre morți numai de bine sau… despre un debut original și diferit de ceea ce citesc de obicei. Moartea și cotidianul transpuse într-o altă perspectivă. Plaiurile oltenești și obiceiurile ce fiecare dintre noi le cunoaște împletite cu răzvrătirile unor tineri neînțeleși. O moarte neașteptată și bruscă ce reprezintă sfârșitul cuiva a fost începutul acestei povești, un început pentru Mina și Cristi.
Provenind din același sat, cei doi tineri se cunosc de-abia în ziua înmormântării, iar caracterele atât de asemănătoare, îi apropie fără să vrea și fără să se aștepte. Pare că universul a aranjat totul, căci din acel moment drumurile lor continuă să se intersecteze din nou și din nou.
“Unul stins, cealaltă aprinsă. Ruine și puritate. Apocalipsa și răsăritul timpurilor.”
Mina, o liceană atrasă de subiectul morții, pasionată de scris. Cristi, student, chitarist și cu un suflet stins încă din copilărie. Nimănui nu i-ar fi trecut prin gând că se vor găsi și se vor îndrăgosti în mijlocul înmormântărilor - al morții. Însă pare potrivit având în vedere gândurile și percepțiile lor asupra sfârșitul vieții.
“Niciunul nu este protagonistul.
Toți suntem protagoniștii.”
Cu un titlu aparte, având o semnificație adevărată și nu tocmai – într-adevăr, în ziua înmormântării toți încearcă să vorbească de bine răposatul, însă pe la spate se discută nu numai de bine. Romanul de debut al Teodorei este real și rupt din realitate, cu influențe oltenești, cu vocabularul bine cunoscut, preconcepțiile și așteptările ce le au cei bătrâni. Însă în același timp arată partea nu tocmai frumoasă, dură și neplăcută multora.
Vrând sau nu pici pe gânduri atunci când o citești, simți trăirile personajelor și te doare nedreptatea de care au parte. Sunt momente ce te fac să râzi, fiind un roman pe deoparte satiric. E o combinație diferită, după cum spuneam, însă o poveste ce merită citită, e realitatea noastră, a românilor.
September 24, 2023
Ascultati la baiatu' si ascultati bine, tocmai pentru ca se intampla sa fiu una bucata baiatu' care a avut reala placere sa prezinte public cartile de fata si de spate la debutul oficial al Teodorei. Bookfest Timișoara, anul trecut, primul organizat dupa pauza impusa de nenorocita de pandemie. Si niste carti nonconformiste nu pot fi prezentate decat intr-un mod relativ noncomformist.
"Despre morti numai de bine" si "Despre vii numai de rau" sunt carti despre mine si tine, tu, care citesti acum review-ul. Si asta pentru ca si eu, si tu, ori am fost la un anumit punct precum personajele cartii, ori ne-am dorit mereu sa fim ca ei. Ca o recunoastem, ca nu o recunoastem. Si eu, si tu, am vrea sa traim mai intens, am vrea ca viata sa fie mai buna, oamenii mai echilibrati, iar Dracu' si Dumnezeu sa poa' sa stea chill la o tejghea de bar la o bere si sa discute, la randul lor, despre viata, nu sa o impuna dogmatic altora.
Echilibrul dintre tragic si comic este motorul care pompeaza vitalitate in scrierile Teodorei, ceea ce face ca experienta de a o citi sa fie neasteptat de intensa. Nu o sa va dau niciun strop de spoilere, dar va recomand 100% sa cumparati ambele volume si sa va dati singuri spoilere.
Citindu-le.
Acum, cateva sute de cuvinte despre ceea ce unii considera a fi "oaia neagra" a volumelor ei: limbajul. Unii au o problema cu limbajul folosit pe alocuri. Subliniez, pe alocuri, si o fac deoarece multi autori tineri au tendinta de a compensa lipsa fortei narative cu episoade socante rupte de context. Teodora nu sufera de problema asta, ceea ce face acest debut cu atat mai v4l0r0$.
Cartea e departe de a fi o debandada irationala a vulgaritatii facuta de dragul de "a soca". Personal, nu am nicio problema cu limbajul folosit si totodata sa si pot explica de ce: daca nu ar fi existat aceste elemente, nu ar fi existat veridicitatea. Adecvarea la actual. Personajele sunt, totusi, niste adolescenti. Cand vorbim de fictiune, daca vrei ca un setup sa fie autentic, trebuie sa ai MARE grija ca personajele tale sa se racordeze la realitatea lor.
Raportat la ce si-a propus, i-a iesit excelent. Actual. Firesc.
Asadar, cine are o problema innascuta cu vulgaritatea din anumite ratiuni, poate sa se prefaca ca volumele "Despre morti numai de bine" si "Despre vii numai de rau" i-au impus un ordin de restrictie si nu are voie se apropie niciodata de ele.
Si partea cea mai faina e ca in ciuda faptului ca ea e constienta ca volumele ei nu sunt pentru toata lumea - desi le-a scris pentru toata lumea - nu a facut niciun rabat calitativ la ceea ce a simtit ca trebuie sa scrie.
Asta o face o scriitoare demna de a fi numita scriitoare.
Daca o cunoasteti, veti avea in fata un om care e ferit din start de mult-temutul blocaj scriitoricesc, de lipsa de inspiratie. O sa iti povesteasca cum se chinuie sa nu scrie la 5 carti in paralel, nu cum se chinuie sa scrie pagini. Iar mesajul cartilor ei e scris pentru toata lumea. Tocmai de aceea, pentru un volum de debut, uneori 5 stele nu sunt de ajuns, dar am dat si eu click acolo pe ce stiam ca e nota maxima pe Goodreads.
"Despre morti numai de bine" si "Despre vii numai de rau" sunt carti despre mine si tine, tu, care citesti acum review-ul. Si asta pentru ca si eu, si tu, ori am fost la un anumit punct precum personajele cartii, ori ne-am dorit mereu sa fim ca ei. Ca o recunoastem, ca nu o recunoastem. Si eu, si tu, am vrea sa traim mai intens, am vrea ca viata sa fie mai buna, oamenii mai echilibrati, iar Dracu' si Dumnezeu sa poa' sa stea chill la o tejghea de bar la o bere si sa discute, la randul lor, despre viata, nu sa o impuna dogmatic altora.
Echilibrul dintre tragic si comic este motorul care pompeaza vitalitate in scrierile Teodorei, ceea ce face ca experienta de a o citi sa fie neasteptat de intensa. Nu o sa va dau niciun strop de spoilere, dar va recomand 100% sa cumparati ambele volume si sa va dati singuri spoilere.
Citindu-le.
Acum, cateva sute de cuvinte despre ceea ce unii considera a fi "oaia neagra" a volumelor ei: limbajul. Unii au o problema cu limbajul folosit pe alocuri. Subliniez, pe alocuri, si o fac deoarece multi autori tineri au tendinta de a compensa lipsa fortei narative cu episoade socante rupte de context. Teodora nu sufera de problema asta, ceea ce face acest debut cu atat mai v4l0r0$.
Cartea e departe de a fi o debandada irationala a vulgaritatii facuta de dragul de "a soca". Personal, nu am nicio problema cu limbajul folosit si totodata sa si pot explica de ce: daca nu ar fi existat aceste elemente, nu ar fi existat veridicitatea. Adecvarea la actual. Personajele sunt, totusi, niste adolescenti. Cand vorbim de fictiune, daca vrei ca un setup sa fie autentic, trebuie sa ai MARE grija ca personajele tale sa se racordeze la realitatea lor.
Raportat la ce si-a propus, i-a iesit excelent. Actual. Firesc.
Asadar, cine are o problema innascuta cu vulgaritatea din anumite ratiuni, poate sa se prefaca ca volumele "Despre morti numai de bine" si "Despre vii numai de rau" i-au impus un ordin de restrictie si nu are voie se apropie niciodata de ele.
Si partea cea mai faina e ca in ciuda faptului ca ea e constienta ca volumele ei nu sunt pentru toata lumea - desi le-a scris pentru toata lumea - nu a facut niciun rabat calitativ la ceea ce a simtit ca trebuie sa scrie.
Asta o face o scriitoare demna de a fi numita scriitoare.
Daca o cunoasteti, veti avea in fata un om care e ferit din start de mult-temutul blocaj scriitoricesc, de lipsa de inspiratie. O sa iti povesteasca cum se chinuie sa nu scrie la 5 carti in paralel, nu cum se chinuie sa scrie pagini. Iar mesajul cartilor ei e scris pentru toata lumea. Tocmai de aceea, pentru un volum de debut, uneori 5 stele nu sunt de ajuns, dar am dat si eu click acolo pe ce stiam ca e nota maxima pe Goodreads.
October 3, 2022
Unele cărți te intrigă prin coperți, altele prin însuși titlul, care te face să vrei să descoperi ce se află ascuns acolo, printre pagini. Din această a doua categorie face parte și Despre morți numai de bine, roman de care am fost curioasă încă de când Teodora Vescan, autoarea, mi-a spus despre el. Este o veche zicală românească și am fost extrem de curioasă să aflu cum ar putea trata subiectul ăsta, al morții, o scriitoare atât de tânără. O face foarte bine, vă spun acum, la final, când încă sunt cuprinsă sub vraja cărții. Mi-a amintit foarte tare ca tematică și forță narativă de Boris al Valentinei Negoiță, o altă autoare extrem de talentată din tânăra generație, ba chiar și de scrierile nebunești ale Tatianei Țibuleac. Iubesc când tinerii își fac curaj și ies din tipare, abordând tematici greoaie, pe care le tratează cu cea mai mare seriozitate și cu mult talent.
Despre morți numai de bine este un roman puternic, a cărui forță nu i-o bănuiești atunci când începi timid să îi descoperi personajele. Are un background atipic, în ciuda faptului că poate fi văzut ca un young adult, căci personajele Teodorei Vescan se găsesc în situații ieșite din comun: la o înmormântare. Apoi, traseul lor nu este unul obișnuit, căci ambii sunt artiști: un muzician dintr-o trupă obscură, de underground, Vinerea Neagră, student la Psihologie și cu o atitudine nihilistă și misunripistă ieșită din comun, și o viitoare scriitoare, cu tendințe de izolare și depresive, o tocilară care scrie despre moarte, ceva neobișnuit pentru o tânără de doar șaptesprezece ani, chiar și pentru fosta generație emo:
„Scrisul o face distantă și irascibilă. Lucru ce strică stabilitatea relației. Pentru roman, sacrifică timp, în care putea să învețe de zece în loc de opt. Riscă stabilitatea unei medii mari. Aceste exemple l-au întărâtat pe Cristi să-i aducă aminte că are doar șaptesprezece ani, e prea tânără și plină de energie ca să se stingă în toceală și o relație mediocră. S-a tot apropiat încet, încet de ea cât o asculta scufundată în frici și speranțe.”
Am perceput romanul acesta ca pe o efuziune psihologico-filosofică, în care autoarea reușește să surprindă elementele dureroase ale României de astăzi, încă scufundată în niște tare dezvoltate în perioada comunistă, de care nu am reușit încă să ne desprindem în totalitate. Nu atât timp cât încă avem adulți ce nu își percep copiii ca pe individualități, cu voință proprie, și care încearcă să îi alinieze la propriile standarde, fără a se apleca spre o mai bună comunicare cu aceștia. Au impresia că ei știu ce e mai bine pentru ei, iar asta frânge aripile tinerilor de lângă ei, transformându-i în fantome a ceea ce ar fi putut fi sau conducând la tragedii precum cea surprinsă la finalul cărții Teodorei Vescan, un sfârșit atât de încărcat de emoție și de suferință, încât sfârșești citind cu lacrimi în ochi. Mai ales că adulții de aici nu sunt toți mediocri, unii au studii superioare, sunt profesori universitari, dar extrem de instabili emoționali, fapt care conduce la moarte și multă durere.
Despre morți numai de bine este un roman puternic, a cărui forță nu i-o bănuiești atunci când începi timid să îi descoperi personajele. Are un background atipic, în ciuda faptului că poate fi văzut ca un young adult, căci personajele Teodorei Vescan se găsesc în situații ieșite din comun: la o înmormântare. Apoi, traseul lor nu este unul obișnuit, căci ambii sunt artiști: un muzician dintr-o trupă obscură, de underground, Vinerea Neagră, student la Psihologie și cu o atitudine nihilistă și misunripistă ieșită din comun, și o viitoare scriitoare, cu tendințe de izolare și depresive, o tocilară care scrie despre moarte, ceva neobișnuit pentru o tânără de doar șaptesprezece ani, chiar și pentru fosta generație emo:
„Scrisul o face distantă și irascibilă. Lucru ce strică stabilitatea relației. Pentru roman, sacrifică timp, în care putea să învețe de zece în loc de opt. Riscă stabilitatea unei medii mari. Aceste exemple l-au întărâtat pe Cristi să-i aducă aminte că are doar șaptesprezece ani, e prea tânără și plină de energie ca să se stingă în toceală și o relație mediocră. S-a tot apropiat încet, încet de ea cât o asculta scufundată în frici și speranțe.”
Am perceput romanul acesta ca pe o efuziune psihologico-filosofică, în care autoarea reușește să surprindă elementele dureroase ale României de astăzi, încă scufundată în niște tare dezvoltate în perioada comunistă, de care nu am reușit încă să ne desprindem în totalitate. Nu atât timp cât încă avem adulți ce nu își percep copiii ca pe individualități, cu voință proprie, și care încearcă să îi alinieze la propriile standarde, fără a se apleca spre o mai bună comunicare cu aceștia. Au impresia că ei știu ce e mai bine pentru ei, iar asta frânge aripile tinerilor de lângă ei, transformându-i în fantome a ceea ce ar fi putut fi sau conducând la tragedii precum cea surprinsă la finalul cărții Teodorei Vescan, un sfârșit atât de încărcat de emoție și de suferință, încât sfârșești citind cu lacrimi în ochi. Mai ales că adulții de aici nu sunt toți mediocri, unii au studii superioare, sunt profesori universitari, dar extrem de instabili emoționali, fapt care conduce la moarte și multă durere.
Want to read
January 20, 2025ISBN: 9786068615660
January 22, 2026
roman reusit. devine din ce in ce mai bun pe parcurs
July 12, 2024
️❤️ O poveste grea pe care încă o diger. Abordează subiecte importante și de actualitate precum viciile, abuzul și religia!
❤️ Ambele cărți au perspectivă narativă dublă, iar stilul de scriere face ca paginile să zboare atunci când le citești.
❤️ Mi-a plăcut Cristi și am rezonat foarte mult cu Mina, pot spune că m-am regăsit în anumite aspecte.
❤️ M-am trezit de foarte multe ori zâmbind tâmpește, deși este un roman mai mult satiric și am stat cu sufletul la gură mai ceva ca la un thriller.
❤️ Un minus a fost lipsa informațiilor atunci când apărea un nou personaj și câteodată perspectiva narativa devenea puțin haotică.
❤️ Mai multe nu vă spun căci risc să dau spoilere, dar per total mie mi-a plăcut foarte mult și vă recomand cu drag să citiți această duologie.🥰
4⭐/5⭐
❤️ Ambele cărți au perspectivă narativă dublă, iar stilul de scriere face ca paginile să zboare atunci când le citești.
❤️ Mi-a plăcut Cristi și am rezonat foarte mult cu Mina, pot spune că m-am regăsit în anumite aspecte.
❤️ M-am trezit de foarte multe ori zâmbind tâmpește, deși este un roman mai mult satiric și am stat cu sufletul la gură mai ceva ca la un thriller.
❤️ Un minus a fost lipsa informațiilor atunci când apărea un nou personaj și câteodată perspectiva narativa devenea puțin haotică.
❤️ Mai multe nu vă spun căci risc să dau spoilere, dar per total mie mi-a plăcut foarte mult și vă recomand cu drag să citiți această duologie.🥰
4⭐/5⭐
June 7, 2022
Un roman incitant despre viața tumultuoasă a adolescenților/tinerilor rebeli, care pătrunde în meandrele psihologice ale acestora și scoate la iveală complexitatea trăirilor aparent întunecate! O carte surprinzătoare prin stilul direct al introspecției și limbajului, care duce până la capăt morbiditatea anunțată în titlu. Mina și Cristi, un cuplu incestuos pentru cei din jur, trăiesc focul relației lor tumultuoase ce evoluează între numeroasele înmormântări oltenești din volum și îi acaparează cu totul, îndreptându-i către un final pe cât de brutal pe atât de potrivit cu atmosfera sumbră a cărți.
January 30, 2026
O carte cu multa energie si spirit rebel:) O admir mult pe autoare ca a scris-o atat de tanara. M-a tinut in priza, e greu de lasat din mana odata inceputa.
Desigur, se simt unele teribilisme/parti exagerate, autoarea nu e inca stapana pe limbaj, insa aceste aspecte sunt firesti la o carte scrisa in adolescenta (inceputa la 15 ani, terminata la 17 ani, din cate inteleg).
Vocea autoarei e puternica, are multe de spus, iar cartea e foarte vie, autentica, se aude ca un strigat puternic si neretinut prin personajele sale.
Cred ca autoarea are mult potential, abia astept sa mai citesc titluri de ale ei.
Desigur, se simt unele teribilisme/parti exagerate, autoarea nu e inca stapana pe limbaj, insa aceste aspecte sunt firesti la o carte scrisa in adolescenta (inceputa la 15 ani, terminata la 17 ani, din cate inteleg).
Vocea autoarei e puternica, are multe de spus, iar cartea e foarte vie, autentica, se aude ca un strigat puternic si neretinut prin personajele sale.
Cred ca autoarea are mult potential, abia astept sa mai citesc titluri de ale ei.
February 16, 2024
Te-ai fi gândit vreodată că îți vei găsi dragostea la o înmormântare? Mina și Cristi sunt obligați să participe la ceremoniile funerare a unei persoane ”necunoscute”, iar când fata îți dă seama că bâiatul nu respectă regulile nescrise ale familiei tradiționale, respectul pentru acesta crește și îi mărește interesul pentru discuțiile filosofice și ideile despre viață. Aceasta continuă să îți petreacă cât mai mult timp cu el și să îl cunoască, ea însăși nefiind de acord cu modul de trai al familiei și stilul de viață al rudelor. Amândoi artiști, dar care este legătura dintre cei doi?
Ce mi-a plăcut:
- satirizarea pe care a făcut-o autoarea cu privire la familiile tradiționale
- tema ieșită din tipar
- ideile filosofice
- lupta adolescentului neînțeles
Ce nu mi-a plăcut:
- pe alocuri am simțit mai multa descriere, care nu era neapărat de folos, decât acțiune
- avem lipsa detaliilor atunci când un nou nume apare (nu știm cine este și care este istoria lui, sau legătura)
- uneori modul de scriere mi s-a părut destul de haotic și trebuia să citesc cu mult mai multă atenție, poate chiar să reiau ultimele 2-3 fraze ca sa înțeleg ce se întâmplă
Per total aș vrea să recomand această carte tinerilor care vor o altă perspectivă asupra vieții, morții, modului de trai și chiar a oamenilor. Chiar dacă au fost mici impedimente pe parcursul lecturii, acestea nu au stricat povestea. Ne-au aratat că unele lucruri pur și simplu nu sunt importante pentru poveste, așa cum multe lucruri trec pe lângă noi neobservate. Este un debut promițător pentru un tânăr autor român contemporan. Aștept cu nerăbdare să ajung la următoarele volume.
Displaying 1 - 16 of 16 reviews