Nu toate suferintele sunt in Hristos, cum nu toate bucuriile sunt in Hristos! Cum nicio infrangere nu este infrangere daca-L ai pe Hristos Ianga tine. si-atunci, in toata structura aceasta intima a anatomiei sufletesti, veti constata ca important, de fapt, e ca toate organele sa se lege corect, sanatate sufleteasca ce da echilibru omului in Hristos. Nu exista moment in viata nuastra in care vreunul din organele noastre interioare sa functioneze perfect, dar exista mii de momente in viata noastra in care nu avem voie sa dam vina pe vreun organ sufletesc ca nu functioneaza, doar pentru ca noi nu suntem capabili sa ne recunoastem boala. Toata Biserica, toata teologia istorica a Bisericii noastre este legata de acest echilibru intre interiorul si exteriorul omului.
Această cărticică este o lectură scurtă, un soi de broșură. Întrucât este realizată după o conferință, sunt prezente erori de punctuație sau de exprimare lingvistică. Însă nu sunt o mare problemă, citirea va fi una fluentă.
Stilul este unul clasic de preot ortodox, lamentarea este subiectul principal, iar subiectele secundare sunt cele ale sufletului, Hristos, educație și alte câteva.
Din perspectiva utilității este superioară cărții “Farmacia de cuvinte”, care este realmente subversivă. Aceasta este mai neutră și cu mai puține metafore. Și chiar dacă părintele Necula s-a prefăcut în fața studenților mediciniști pentru a se face plăcut, dacă a mințit a fost de bun augur acest fapt, au fost minciuni albe (“Jucăm într-o dublă așezare…” - pg. 31). Ori putem spune că s-a adaptat auditorului, similar unui politician populist. Un alt plus a fost faptul că nu am mai avut parte de tirade homofobe, rasiste sau sexiste.
Întrebările au fost pertinente, însă răspunsurile domnului preot Constantin Necula au lăsat de dorit. Din nefericire, are prea multe lacune în domeniul semantic, ca majoritatea utilizatorilor limbii române. Ar trebui să pornim de la definiții sau chiar de la etimologia cuvintelor pe care le utilizăm, iar dacă nu stăpânim termenii, măcar să îi folosim pe cei de care suntem siguri.
„Suntem, cu voia lui Dumnezeu, într-o criză majoră din punct de vedere al imaginii bisericii în societate. N-avem a ne feri! Atitudinea retardată a unora din timpul campaniei electorale, atacul la ora de religie [...] sunt doar câteva dintre realitățile cu care se confruntă Biserica noastră astăzi.” - pg. 7-8. Dacă domnul părinte acuză de “atitudine retardată”, și el poate fi acuzat de bigotism.
„N-avem nicio materie în școală care să ne crească sufletul. Punct!” - pg. 8. Prin urmare religia, limba și literatura limbii materne sau alte materii similare nu au rolul de a ne eleva “sufletul”/spiritul, în opinia părintelui Constantin Necula. Și vorbim de un cadru didactic, sigur trebuie să cunoască sistemul din interior și să se exprime în cunoștință de cauză. O fi știind el ceva…
„Că nu poți să trăiești într-o lume normală - și o spun în Facultatea de Medicină! (de la Sibiu) -, având medici-funcționari, care sunt obligați să noteze, să raporteze mai mult pe hârtie decât față către față cu tine, într-o realitate imediată a cunoașterii beneficiarului muncii sale ca medic.” - pg. 12. Aici a fost populist, le-a spus studenților mediciniști exact ce își doreau să audă, că îi înțelege și le este milă de ei. “Realitatea” este una diferită, iar birocrația este utilă, orice foaie de observație este un act medico-legal, și da, este “normal” să fie obligatorie. Întâlnim aceeași exprimare nihilistă care clamează o “lume normală”, orice o fi însemnând asta.
„Fiecare crede că organul pe care s-a specializat e cel mai bun. Așa e și Biserica.” - pg. 13. De aceea este ideal să practicăm o medicină bazată pe dovezi și nu o medicină bazată pe credință.
„[...] pentru că medicul nu poate fi decât performant - dacă nu-i performant, nu e medic; e cadru medical, e funcționar public al Ministerului, e orice altceva…” - pg. 16. 😅 Să nu căutați “cadru medical” pe Google! 😁
„Eu n-am opinia Bisericii. Biserica n-are opinii, Biserica are numai dogme, învățături de credință.” - pg. 26. Are mare dreptate.
„Eu personal merg pe ideea - și vă rog foarte mult să faceți mici exerciții - de gândire înainte de a vorbi, pentru că în România este o boală: să vorbești fără să gândești.” - pg. 41. Un sfat foarte bun pe care emițătorul, părintele Necula, nu prea îl respectă.
„Noi ne revoltăm pe părinții noștri vicioși, ca nu cumva noi înșine să ajungem în aceeași direcție. Chiar dacă nu recunoaștem, mecanismul psihologic ăsta este!” - pg. 51. 😅 Mare psiholog domnul părinte!
„Părinții nu sunt de judecat. Părinții sunt de iubit! Când judeci, n-ai soluții. Când iubești, singura soluție este iubirea.” - pg. 51. 😊 Deci la domnul preot nu există judecată constructivă.
Judecată = 1. facultatea de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire; părere, idee, socoteală; 2. formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva; 3. acțiunea de a judeca.
„Pare o absurditate, dar ce vă spun este că nu ne rămân decât răbdarea, rugăciunea și recuperarea omului aflat în situație de rezistență împotriva Duhului Sfânt. Pentru că omul vicios e un om cu rezistență la păcat. Cu rezistență împotriva Duhului Sfânt.” - pg. 52. 🤪
„Bine, eu nu particip foarte des la ședințe de grup (de alcooli anonimi), că reverenda mea cenzurează un pic și este un factor perturbator. Mă duc așa, mai triumfalist, cum era câinele ăsta, Max, cu o turelă acolo, să mă salute poporul român, că oricum mor de floră intestinală. Dar nu vă grăbiți să judecați! Lucrurile se schimbă în viața omului în funcție de microni, de secundă, de… nici n-am curaj să vă zic! Un fir de păr este distanța între viciu și virtute! Un fir de păr!” - pg. 52. 🫣 😜
„Dacă în schimb, zici vai, o psihoterapie, un tratament psihologic… pe cap de vacă furajată, acolo, n-ai rezolvat nimic. Să fim serioși!” - pg. 57. 😳
„Întrebare din public: Este păcat să mori pentru ceva laic? Pr. Necula Constantin: Nu există nimic laic pentru care merită să mori! Tot ceea ce merită să mori e încărcat de sacralitate!” - pg. 60.
Constantin Necula deschide prin cartea sa fereastra către cer. Scrisă sincer, în stilul inconfundabil, în care subiectele serioase în veșnicie sunt descifrate cu blândețe, cu umor și franchețe. Adevăruri spuse pe nume, pentru cei care au ochi să vadă și inimă să simtă. În viziunea domniei sale, din perspectivă creștin-ortodoxă, Iisus este viu, real, concret, o prezență în care s-au întâlnit ,,veșnicia și timpul''.