Celan: am trăit, da

by Cristian Fulaș

Paul Celan (pseudonimul lui Paul Peisah Antschel) se naşte pe 23 noiembrie 1920 la Cernăuţi, în Bucovina, în familia lui Leo Antschel-Teitler şi Friedericke (născută Schrager). Mama sa este o avidă cititoare de literatură germană şi insistă ca în casă să se vorbească această limbă. Tatăl, partizan al sionismului, ţine ca fiul să fie înscris la şcoala evreiască. Paul îşi va lua bacalaureatul în 1938, apoi va pleca în Franţa, la Tours, pentru a studia medicina. În 1939 se întoarce la Cernăuţi şi se înscrie la Facultatea de Litere. La sfârşitul lui iunie 1942, părinţii îi sunt arestaţi şi deportaţi în Transnistria. Amândoi vor pieri în lagăr. După ce el însuşi este deportat şi petrece doi ani în lagăr, emigrează în 1945 la Bucureşti, de unde fuge în 1947 la Viena, ajungând în 1948 la Paris. În 1951 o cunoaşte pe Gisèle de Lestrange, cu care se va căsători un an mai târziu. Începe să câştige recunoaştere ca poet. În paralel, desfăşoară o activitate intensă ca traducător. În 1953 îi apare traducerea în germană a Tratatului de descompunere al lui Emil Cioran. În acelaşi an, Claire Goll lansează o campanie de defăimare împotriva lui, acuzându-l că l-ar fi plagiat pe soţul ei, poetul Yvan Goll. În 1958, Celan primeşte Premiul pentru Literatură al oraşului Bremen. În octombrie 1960, când i se decernează Premiul Georg Büchner, ţine celebrul discurs Meridianul, care conţine esenţa gândirii sale despre poezie. În 1961 apar primele manifestări ale problemelor psihice care îl vor chinui până la sfârşitul vieţii. În noaptea de 19 spre 20 aprilie 1970 se va sinucide aruncându-se în Sena de pe podul Mirabeau.

Genres: Romanian Literature

184 pages, Paperback

First published April 1, 2022

About the author

Cristian Fulaș a absolvit Litere, apoi studii aprofundate de teoria literaturii. Debutează în 2015 cu Fîșii de rușine (Gestalt Books; Premiul Observator cultural pentru debut; Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu”; Premiul revistei Accente; nominalizat la Premiile USR pentru debut; nominalizat la Premiul Cartea Anului al Ziarului de Iași). Fragmente din roman au fost traduse în franceză, italiană, germană, engleză, bulgară, croată, suedeză, maghiară. În 2015 publică Jurnal de debutant (Editura Tracus Arte), iar în 2016 După plîns (Casa de Editură Max Blecher & Gestalt Books; nominalizat la Premiul Cartea Anului al Ziarului de Iași). A tradus aproximativ cincizeci de titluri din engleză, italiană și franceză, dintre care amintim: Visul lui Machiavelli (Christophe Bataille), Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți (Mathias Énard), Mituri clasice (Jenny March), Igitur • O aruncare de Zaruri (Stéphane Mallarmé).
De același autor, la Editura Polirom au mai apărut volumul de proză scurtă Cei frumoși și cei buni (2017) și romanele Fîșii de rușine (2018) și După plîns (2019). În 2018 publică Povestea lui Dosoftei la Editura Muzeelor Literare Iași, în cadrul unui proiect FILIT. Din 2019 traduce Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut.

Reviews

[Monica Stan · Rating 5 out of 5]

De douăsprăzece zile a avut nevoie scriitorul pentru a crea un roman al unui Om, un roman al Holocaustului. Un roman cu totul altfel decât orice am citit până acum.
O voce își povestește viața și te prinde în tumultul extraordinar al unei existențe care s-a confruntat cu susul și josul (în limbaj ordinar), cu celebritatea și dezechilibrul psihic aș spune eu. Personajul, Poetul, le-a gestionat până la un punct, le-a pus în versuri, le-a dat conotații sublime, vorbind, în versurile sale, despre Moarte, despre uciderea în masă a unei confesiuni religioase și culturale, despre călăii a peste șase milioane de oameni și despre suferința victimelor.
Ce rămâne în urma durerii este mai mult decât evident din viața de toate zilele și din studiile de specialitate - vina supraviețuitorului.
Da, Paul Celan a trăit, s-a bucurat de apreciere internațională, dar, mai cu seamă, a supraviețuit Holocaustului care i-a smuls, cu nesătula mână a morții, părinții, punându-le numele pe o listă, fără a se ști nimic despre locul de veci al trupurilor lor rămase prematur fără suflare.
Vina devine apăsătoare, obsesivă, nu poate cunoaște iertare sau absoluție - poate avea doar aceeași soartă ca și a părinților; nu o moarte naturală, cum, poate, le-ar fi fost dator (ar spune unii), ci moartea într-un moment stabilit de însuși cel care urmează să moară - o ofrandă adusă părinților, o victimă târzie a "Meșterului german".
Da capo al fine am auzit, parcă, vocea lui Celan, i-am urmărit țesătura gândurilor, împletită cu măiestrie de Cristian Fulaș, am simțit gustul de cenușă al versurilor strecurate printre rândurile de proză, am urmărit cum un psihic puternic se dezintegrează și se pierde.
"Celan: Am trăit, da" TREBUIE citit pentru a începe a-l cunoaște pe poetul Paul Celan, dar mai ales pentru a (re)înțelege cât de puternic și fragil concomitent poate fi omul.
Repet: TREBUIE CITIT!

[Ada Blendea · Rating 5 out of 5]

O carte care ne reaminteste cat de fragili suntem si, totusi, cum viata continua, indiferent de obstacolele din exteriorul si interiorul fiecaruia. Felicitari autorului pentru autenticitatea cu care povesteste remarcabila viata a poetului Paul Celan.

[Iulia Pustovaia · Rating 4 out of 5]

Știți acel moment când începi o carte și te regăsești în protagonist? Yeah… that didn’t age well.

[Levi Czentye · Rating 4 out of 5]

3.5

[Karuseliana · Rating 4 out of 5]

4,5
Un text excelent, fluid, care a surprins foarte bine personalitatea lui Celan. Multe pasaje reflexive, dar multe informații care și au găsit locul perfect in volumul bine dozat așa încât cititorul să își facă o idee despre poet, dacă nu știe nimic, dar și să câștige conținut, dacă deja cunoaște viața și opera acestuia.
"O tristețe cât o lume", într-adevăr, a purtat în el Celan.

[Alisu' · Rating 3 out of 5]

"Tata s-a îmbolnăvit în lagăr și a murit, noi trei am murit atunci pentru prima dată și am rămas doi".


"Timpul nu așteaptă și-ntr-un anumit sens el nici nu există, nu-l putem atinge, nu-l putem arăta nimănui, el e acolo, curgere implacabilă sau, dimpotrivă, stagnare definitivă și niciodată înțeleasă. Timpul e înstrăinare".

[Natalia Blanari · Rating 5 out of 5]

O carte care m-a provocat sa citesc fiecare cuvant si dupa sa merg la bibliografie si sa caut sa citesc si cartile mentionate acolo.

[Dalia Báthory · Rating 3 out of 5]

Not bad, dar opțiunea pentru narare la persoana I mi se pare nepotrivită.