Sistemul de interpretare calvinist a fost mereu atacat, din toate părțile, cu tot soiul de obiecții teologice, istorice și filosofice, care căutau întotdeauna să denigreze și să marginalizeze această cheie hermeneutică a Scripturii, arătând celor care subscriu la acest sistem de gândire, că abordarea lor este pur și simplu lipsită de bun simț, de logică și că - mai grav decât toate - demolează definitiv aspectul orice practic al vieții de credință. Cu alte cuvinte, calvinismul nu este o deține o latură practică. Nu are nimic de spus în această privință pentru că el este, de fapt, un soi de fatalism, care induce omul spre pasivitate.
Cartea are o lungime scurtă, nu se pretinde a fi un studiu laborios, exaustiv pe acest vast subiect. Ci, ea conține câteva argumente solide în defavoarea acestei percepții, eronate zic eu. Dacă vom studia teologia, filosofia, istoria creștinismului cât și istoria gândirii și dacă venim cu temele pregătite, vom vedea că doctrina calvinistă nu nimicește aspectul practic al credinței, nu desfigurează omul, transformându-l într-un mecanism rece, presetat, lipsit de responsabilitate sau libertate - după cum zic unii, ci îl înflăcărează și îl ridică la un nou nivel de trăire și înțelegere spirituală.
Convingerea mea este că dacă este lecturată cu atenție, cartea ne conduce înspre această concluzie inevitabilă și ne motivează mai apoi să mergem mai în adâncime cu acest studiu, un studiu pe care eu îl consider foarte benefic din punct de vedere duhovnicesc și doxologic. Mai mult, cred că este un pastilă bună de înghițit și pentru cei aflați în cage-stage, cât și pentru împotrivitorii zeloși.